Elogiu Teatrului TV. Unchiul Vanea la pătrat! - FNT, 2020

Poate că, dacă n-ar fi fost nenorocirea asta cu Sars-Cov2-ul, Festivalul Naţional de Teatru 2020 nu ar fi avut nici răgazul, nici inspiraţia şi nici... altele ca să ne ducă pe noi, spectatorii, în marche-arrière spre "Oh, les beaux jours" ale teatrului românesc. Aşa, însă, efectul 2 P (Pandemia & Patlanjoglu) se vede nevoit să spargă uzualele considerente / aranjamente strategic-organizatorice şi să ne ofere porţia de oxigenare spirituală binemeritată şi reîmprospătătoare. Două montări "din trecut" cu Unchiul Vanea / Unchiul Vania, singura piesă a lui Cehov în care nimeni nu moare vin să reafirme frumuseţea teatrului clasic, atunci când regizorilor (Yurii Kordonsky, respectiv Andrei Şerban) nu le lipseşte curajul, imaginaţia, onestitatea şi originalitatea - resorturi sine qua non în crearea unor montări care nu îmbătrânesc şi nu se uită.... dar la care ne putem uita - practic, de câte ori vrem - graţie întâlnirii cu televiziunea (pentru varianta de la Teatrul Bulandra din Bucureşti, recreată pentru filmare într-un studio al TVR), respectiv cu o filmare care arată profesionist (pentru varianta de la Teatrul Maghiar din Cluj) - "pelicula" fiind depozit şi vector ce le păstrează mereu în tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.

Îmi vine să consider că mult hulita televiziune îşi spală unele păcate, prin acest gen de transpunere a ceva valoros în ALT ceva, parcă şi mai valoros. Personal, am fost şi rămân extrem de rezervat în privinţa montărilor înregistrate neprofesionist, la întâmplare, numai bune să sluţească expresivitatea oricărei montări încăpute în malaxorul unei video-camere mânuită funcţionăreşte, neglijent, uneori chiar diletant; reţetă ce garantează (re)privitorului cel mult confuzie, frustrare şi nemulţumire, îmbrăcând spectacolul original în nişte veşminte nepotrivite, parcă peticite şi pe alte măsuri, străine lui. Iată însă cum nişte profesionişti ai domeniului izbutesc - atunci când li se oferă pentru re-croială material spectacologic de reală valoare - să îl conducă pe traiectoria devenirii (revin la vorba lui Pasolini) dintr-o structură într-o altă structură. Am mai elogiat, sub acest aspect, minunăţia de teatru TV cu Efectul razelor gamma asupra anemonelor - acolo unde 3 doamne (şi toate 3!) pe nume Cătălina Buzoianu, Marga Niţă (regizor de montaj), Edviga Adelman (director de imagine) re-lansau un spectacol tulburător prin frumuseţe, masivitate şi profunzime la stadiul unui veritabil poem în care jocul umbrelor, al vocilor şi al planurilor declanşau un turbion emoţional covârşitor.

Dar să trecem la cronicile celor două spectacole:
Renaşterea lui Andrei Şerban - Unchiul Vania la FNT, 2020 - click aici.
Spiritul slav şi viitorul luminos - Unchiul Vanea de Yurii Kordonsky la FNT, 2020 - click aici.