Institutul Internaţional de Teatru ITI / Organizaţia Mondială pentru Artele Scenice
"Au fost timpuri atât de dificile pentru reprezentaţiile cu public şi mulţi artişti, tehnicieni, artizani le-au înfruntat din interiorul acestei profesii, marcate deja de sentimentul de nesiguranţă.
Poate că tocmai această perenă stare de insecuritate i-a făcut mai apţi să supravieţuiască acestei pandemii cu inteligenţă şi curaj.
În aceste circumstanţe noi, mulţumită în mare măsură internetului, imaginaţia lor s-a tradus deja în moduri de comunicare inventive, amuzante şi emoţionante.
De când au apărut pe lume, fiinţele umane şi-au spus unele altora poveşti. Frumoasa cultură a teatrului va rămâne vie atâta timp cât vom exista.
Imboldul creator al scriitorilor, designerilor, dansatorilor, cântăreţilor, actorilor, muzicienilor, regizorilor nu va fi niciodată înăbuşit şi va reînflori curând, cu o nouă energie şi cu un nou mod de înţelegere a lumii în care trăim cu toţii.
Abia aştept!"
(Helen Mirren, Actriţă de teatru, film şi televiziune)
Helen Mirren by Trevor Leighton
Centrul Român ITI
Teatrul văzut din cuşca de sufleur
"De-a lungul istoriei universale a Teatrului s-au mai petrecut evenimente care l-au trimis în adormire: epidemii, pandemii, războaie, guverne de un bigotism aparte, dictatori.
Dacă stau să mă gândesc, de cele mai multe ori aceste sincope nu l-au îngenunchiat, ci l-au întărit, i-au dat motive în plus de a supravieţui ca, apoi, să reapară mai viu şi mai puternic.
Prizonier al conjuncturii, Teatrul evadează de sub escortă şi-şi găseşte libertatea în respectul faţă de cuvânt şi dragostea faţă de public.
Unde trebuie căutat teatrul când este interzis? Ce se întâmplă cu el când e părăsit? Cine-l conservă în aşteptarea unor vremuri mai bune? Nu cumva beneficiarii şcolii de interpretare, purtători de haine vii ai personajelor etalon? Nu actorii? Nu speranţa lor de a fi urmăriţi? Vânaţi sau adulaţi? Rezervaţi sau protestatari?
Intraţi pe scena goală şi deschideţi cuşca de sufleur. Textul e acolo. Şoapta e în aşteptare. Discursul incendiar. Mai lipseşte un amnar şi voinţa de a pune capăt nepăsării.
Teatrul oferă lecţii de dicţiune, de atitudine, de respect faţă de rostire, de civilizaţie.
În fapt, ceea ce încerc să spun aici este un apel la calm, la studiu, la răbdare.
Aveţi încredere în noi, oamenii de teatru care, alături de un public credincios, asigurăm permanenţa unei insule a libertăţii, a unui altar laic al cunoaşterii de sine.
La Mulţi Ani, cu sănătate!
(Ion Caramitru, Preşedinte UNITER / Centrul Român ITI)