Baletul Coppélia în avanpremieră la Opera Naţională din Bucureşti

În data de 12 mai 2021, Opera Naţională din Bucureşti a oferit, unui număr restrâns de spectatori, avanpremiera baletului Coppelia^[1] pe muzica lui Léo Delibes. Un spectacol antrenant, în stil clasic, bine gândit şi frumos interpretat de balerinii solişti alături de Baletul ONB.

Baletul în trei acte Coppelia sau Fata cu ochi de porţelan, pe un libret de Charles Nuitter, după nuvela fantastică a lui E.T.A. Hoffmann, Le Marchand de sable (Comerciantul de nisip)^[2] a avut premiera la Opera Peletier din Paris, la 25 mai 1870. La Bucureşti, baletul Coppelia a fost reprezentat prima oară la 5 decembrie 1954.

Libretul îi prezintă pe Swanilda, pe logodnicul ei Franz şi pe bătrânul Coppélius, fabricant de păpuşi automate, a cărui ambiţie este de a crea una cu suflet. Franz se îndrăgosteşte de ultima creaţie a bătrânului, văzută în balconul casei, Coppelia, despre care crede că este vie. Swanilda, geloasă, intră în atelier. Franz pătrunde la rândul său, ei fiind surprinşi acolo de Coppelius; bătrânul încearcă, cu ajutorul unei băuturi magice, să-l adoarmă, pentru a-i fura sufletul lui Franz. Acesta este momentul în care păpuşa Coppelia prinde viaţă. Însă Swanilda i-a luat deja locul păpuşii şi, păcălindu-l pe Coppelius, îl scapă pe Franz şi, după ce distruge păpuşile din încăpere, fuge cu logodnicul ei. În final Franz şi Swanilda se căsătoresc la Sărbătoarea satului.

Ideea baletului îşi are originea în naturaleţea omului din popor, care refuză nefirescul, opunându-i dragostea şi optimismul. Acţiunea se petrece undeva la graniţa dintre Polonia şi Ungaria, iar în consecinţă muzica va fi inspirată din dansurile specifice mazurca şi csárdás. Astfel, în primul act sunt scene precum: Preludiu şi Mazurkă - Vals Lent - Scenă - Mazurkă - Scenă - Balada porumbului pe ştiulete - Temă slavă cu variaţiuni - Csárdás, Ieşire - Final. Antract şi Vals. În Actul II figurează: Scenă - Scenă - Musica păpuşilor automate - Scenă - Cântec de pahar - Valsul păpuşii - Scènă - Bolero - Gigă - Final. Antract şi vals. În actul III sunt numere precum: Marş şi sărbătoarea Clopotului - Valsul orelor - Aurora - Rugăciunea - Munca, Nuntă sătească - Pacea - Dans de sărbătoare - Galop general.

 
  Protagonista spectacolului, Ada González^[3] solistă a Operei Naţionale din Bucureşti, a reuşit cu multă graţie să interpreteze dublul rol: pe păpuşa Coppelia şi pe Swanilda, logodnica lui Franz.


În acest spectacol, i-am admirat atât calitatea de balerină de excepţie, cât şi pe cea de pantomimă expresivă, pe care le-a îngemănat pe tot parcursul apariţiilor. Gesturile şi mişcările prin care îşi exprima ideile erau convingătoare, când dezaprobatoare - mânate de gelozie - când dubitative, personajul ei dorind o confirmare a iubirii lui Franz, prin proba spicului de grâu.

În dansurile solo sau alături de Robert Enache (Franz), Ada Gonzáles şi-a etalat arta coregrafică prin: frumoasa atitudine generală a corpului, alinierea capului şi a umerilor în poziţie verticală, silueta alungită, cantitatea şi calitatea rotaţiilor cu piciorul îndreptat spre exteriorul corpului, precum şi prin mişcările graţioase ale braţelor sale. Dintre figurile baletului clasic am remarcat claritatea cu care executa arabesque, fondu, piruetele ori cabriole şi multe altele.

Robert Enache şi-a depăşit cu brio rolul pe care baletul romantic îl acordă balerinilor: cel de purtător sau ridicător al balerinei.


 Solistul posedă o foarte bună tehnică: am remarcat execuţia spectaculoasă a manège-ului, parcursul circular pe întreaga scenă, precum şi momentele de pas de deux.


Acele ridicări acrobatice pline de eleganţă erau realizate firesc, fluent şi concentrat, fără a se percepe efortul fizic şi păstrând poziţia câteva secunde bune.


Balerinul Virgil Ciocoiu şi-a dovedit înţelegerea rolului destul de antipatic - Coppelius, fiecare scenă în care era prezent captând atenţia publicului prin atitudinea sa, când suspicioasă (căutând cheia pierdută de la casă, cu paşi glisaţi şi corpul gârbovit), când viclean, prefăcut şi foarte amabil cu Franz, în actul al doilea).


Foarte cu gust au fost costumele pentru diferitele grupuri. Frumos concepute şi excelent asortate.


Atent mi s-a părut gândit efectul de scădere a luminilor, în momentul în care Coppelius apărea; doar un felinar mai pâlpâia, sugerând o atmosferă în care pândea vrăjitoria. De asemenea, zăngănitul spicului de grâu aducea, ca gest, punerea în vibraţie a unui diapazon, metaforic vorbind, ca etalon al adevărului.

Soliştii csárdás-ului - Andrada Pătrânjel şi Sergiu Dan - au adus o notă de culoare deosebită prin dansul lor plin de temperament.


Superb finalul baletului, cu trei cercuri concentrice în rotire, din centrul cărora Swanilda este ridicată, ca semn al victoriei iubirii dintre cei doi protagonişti care, învingând inevitabilele ispite, şi arătându-şi unul altuia devotamentul, s-au căsătorit, spre bucuria sătenilor.

Aplauzele publicului, destul de rarefiat în sala operei, din motive de pandemie, au răsplătit pe balerini şi pe maeştrii lor de balet, care - la chemarea lor - au urcat pe scenă.


Coppelia, un balet ce merită văzut în sala de spectacol, de către cât mai mulţi iubitori ai frumosului!

Regia, coregrafia şi adaptarea coregrafică aparţin Corinei Dumitrescu; coregrafia originală a fost preluată şi ajustată după cele ale lui Arthur Saint-Léon, Marius Petipa şi Enrico Cechetti. Costumele au fost create de Bogdana Pascal, iar decorul de Vladimir Turturică. În spectacol s-a folosit o înregistrare în locul orchestrei. A participat corpul de balet al ONB.

Distribuţia spectacolului: Ada González în rolul Swanilda, Robert Enache - Franz, Virgil Ciocoiu - Coppelius, Margaux Chesnais, Molly Hall, Greta Niţă, Marina Gaspar, Rachel Gil şi Diana Gal - Prietenele Swanildei, Oscar Ward, Maxime Latapie, Alexandre Plesis, Stefano Nappo, Federico Ginetti, Răzvan Cacoveanu - Prietenii lui Franz, Andrada Pătrânjel şi Sergiu Dan - Solişti csárdás, Julia Baro, Kana Yamaguchi, Marco Corcella şi Egoitz Segura - Solişti mazurkă, Antonel Oprescu - Baronul, Rin Okuno - Baroneasa, Kana Arai - Fiica baronului, Vicenţiu Popescu - Primarul, Mircea Ioniţă - Cârciumarul, Lăcrămioara Proca - Nevasta cârciumarului, Florin Mihalache - Preotul.

Maeştrii de balet pentru solişti au fost Corina Dumitrescu, Adina Tudor, Liliana Nică şi Laura Blică Toader, iar Maeştrii de balet pentru ansamblu - Alexandra Petrescu şi Oana Babuşka.

Note
[1] Coppelia, în limba greacă înseamnă domnişoară.
[2] Această nuvelă, intitulată Le Marchand de sable, tratează fascinaţia pe care lumea roboţilor o poate exercita asupra unora, creând fantezii rupte de realitate. Patologia este denumită "ciudăţenie tulburătoare", conceptul fiind dezvoltat de Ernst Jentsch şi preluat ulterior de psihanalistul Sigmund Freud - https://fr.wikipedia.org/wiki/L%27Homme_au_sable
[3] Ada González s-a născut în 1994 în Barcelona, Spania. La vârsta de patru ani a început lecţiile de balet. Din 2017, a studiat cu Roser Muñoz şi Joan Boix, ca profesori principali, la Centre de Dansa de Catalunya, în Barcelona, unde a absolvit, după trei ani, secţia de balet clasic. A câştigat numeroase premii, printre care primul loc la Certamen Internacional de Dansa «Ciutat de Barcelona» - 2011. La terminarea studiilor, s-a alăturat Teatrului de Balet Sibiu (2013) şi a interpretat roluri precum: Clara în Spărgătorul de Nuci, Gulnara în Corsarul, dar şi alte roluri solistice de balet neoclasic. În 2014 a devenit solistă şi a dansat roluri principale în Giselle, Lacul Lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită, Don Quixote, La Fille Mal Gardée şi Anna Karenina. Din 2016, balerina este solistă la Opera Naţională Bucureşti, unde a interpretat rolul Julietei în Romeo şi Julieta, în coregrafia lui Renato Zanella (nominalizată la categoria Cea mai bună balerină la Gala Premiilor Operelor Naţionale - 2017), Giselle în baletul Giselle, coregrafia-Mihai Babushka, Cuplul principal în Teme şi Variaţiuni, a lui G. Balanchine, Albă ca Zăpada în Alba ca Zăpada şi cei şapte pitici, precum şi roluri solistice din repertoriul companiei (Gulnara în Corsarul, Amoras în Don Quijote, Umbre în La Baiadera şi Pas de trois în Lacul Lebedelor). A fost invitată la numeroase gale de balet incluzând IBStage Galas 2016 - Barcelona, State Opera Plovdiv's Giselle 2016, Les Ballets de France. Ada González a efectuat turnee în Franţa (2016), Spania (2017) şi a participat la Bellini International Dance Gala-2018.