Orice festival cunoaşte o vecinătate, pe alocuri incomodă, cu târgul, bâlciul, iarmarocul şi reuniunile comerciale de toate felurile. În parte prin diversitatea spectacolelor şi artelor care se întâlnesc spre a fi "consumate", în parte prin diversitatea felului de a fi al celor care pătrund în spaţiile festivalului. Suntem, chiar şi într-un mic oraş de pe Valea Arieşului, o felurime destul de bogată, prin provenienţa şi culturile pe care le purtăm în spinare, moştenite cu sau fără voia noastră.
Însă toată această conjunctură socială vine cu câteva elemente îmbucurătoare: în festival respirăm un aer comun şi ne bucurăm împreună; în festival suspendăm nevoia intensă de a tranzacţiona cu semenii noştri pentru profit propriu şi intrăm într-o tranzacţie ceva mai ambiguă, cea dintre spectator şi spectacol; în festival întâlnim adesea străinul, turistul, omul din afara teritoriului local, care soseşte spre a da la schimb un alt mod de a privi lumea, o altă optică, pentru cei care vor să o primească, desigur.
A V-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Turda (25 iunie - 4 iulie 2021) este o încercare de a reveni la o orbită cotidiană care să nu mai fie dominată de prezenţa şi circulaţia unui virus necunoscut societăţilor actuale. Suntem într-o primă etapă de vaccinări planetare, suntem primii vaccinaţi ai tânărului mileniu trei, suntem în mijlocul unui an care în continuare poate sosi cu o sumedenie de episoade neprevăzute.
La fel ca la gătitul unei ciorbe gustoase, organizatorii unui festival caută să găsească balansul dintre artistic şi logistic, pentru a susţine şi amplifica savoarea unor spectacole care sunt grupate într-o vecinătate cu totul nouă. Programul unui festival e poate cel mai palpitant lucru care poate fi descoperit. Alăturarea anumitor spectacole, pornind de la producţiile locale, trecând prin cele invitate şi avansând către producţii internaţionale, vizionate în mediul online, asigură un mix proaspăt, un sortiment încă nemestecat al meniului cultural. Succesiunea de evenimente aduce întotdeauna o condimentare aparte a experienţei privitorilor, iar îmbinarea dintre arte se transformă într-un "produs de schimb" pe care fiecare participant îl poate achiziţiona doar pe propria sa piele, testând fiecare detaliu prin acte voluntare.
Iar ca să ştim din ce coşuleţ selectăm, din ce vas de condimente presărăm, ne-ar ajuta să menţionăm câteva dintre spectacolele incluse în FITT 2021. Dacă începem cu spectacolele invitate, ne vom referi la Pisici 2, o producţie a Teatrului "Matei Vişniec" din Suceava, croită după un calapod muzical marca Fără Zahăr, într-o lume care încearcă diete mereu reinventate, fie în artele culinare, fie în cele scenice. Într-un alt mediu, prin tehnologia proiecţiei, putem descoperi Manifest, un poem-cinematic laureat la Uniter şi regizat de Cornel Mihalache, după un text de Ruxandra Cesereanu, în interpretarea Marei Opriş.
Dacă pasajele sunt prea concise, inserându-se într-un calup aproape filmic, putem găsi un răgaz într-o Noapte furtunoasă, o repunere în scenă, în premieră, a textului clasic de Caragiale, în regia fratelui domnului Cornel, respectiv Andrei Mihalache, unul dintre regizorii veterani ai teatrului turdean. Printr-o scenografie construită ca pentru un platou de filmare, decupajul regizoral capătă valenţe inedite, contemporane, oferindu-i publicului segmente narative inaccesibile la o primă întâlnire cu textul dramatic: spectacolul ne dezvăluie ce se petrece cu actorii când aceştia nu au replici, ca pe urmă să reintrăm în acţiune prin romanţele care ne deschid punţi spre asocieri demult uitate.
Întorcându-ne la producţiile chemate să se arate în faţa publicului turdean şi nu numai, spectacolul Bacantele este o meditaţie în aer liber asupra măştilor de toate felurile, de la cele divine, la cele scenice, până la cele medicale. Împreună cu actorii Teatrului de Nord din Satu Mare, ne întoarcem la aventura consacrată a lui Euripide, revizitată în condiţiile pandemice de azi.
De altfel dansul, mişcarea scenică performativă, împreună cu jocul dintre consacrat şi remasterizat, stau la baza mai multor producţii incluse în festivalul acestui an. Atât Di A Log, spectacolul cine-teatral semnat de Radu Botar şi Mălina Andrei, Oxygen, o producţie Teatrelli şi Burqa şi Basma, o co-producţie crescută pe umeri trans-naţionali, sunt manifestări artistice care se întorc spre public pe ritmuri muzicale, încorporând în ele introspecţii riguroase asupra situaţiei planetare în care ne aflăm cu toţii.
În prelungirea acestor linii tematice, cuplul (Anatomia unui cuplu deschis, în regia Luanei Elena Hagiu, Di A Log-ul deja menţionat şi nu numai) pare să ocupe un loc aparte în urcarea artelor pe scenele analoage, în faţa publicului care trăieşte evenimentul cot la cot cu artiştii, în ore redevenite comune.
Iar platoul de arte se completează, de la fotografie, sculptură şi documentar, până la spectacole pentru copii, concerte şi momente experimentale. De altfel, atractivitatea festivităţilor revine mereu şi mereu la program. Stau oare cuminţi spectacolele, aliniate cronologic, aşteptând să fie urmărite milităreşte? Pesemne că nu, la fel ca în viaţa de zi cu zi, unde apar variabile şi răsuciri de context care asigură farmecul clipei respirate până la capăt.
Vă invităm să urmăriţi cu atenţie programul Festivalului Internaţional de Teatru din Turda, să aflaţi acolo, pe fitturda.ro, care sunt evenimentele care rezonează cu dumneavoastră. Şi să ne amintim cu toţii că societatea abia iese, cu paşi firavi, dintr-o pandemie care seamănă cu o răceală planetară. Suntem într-un moment de creştere, ca într-un salt de la o adolescenţă imunologică un pic întârziată, spre o maturitate cotidiană care are nevoie să înţeleagă focarele de infecţie ce o înconjoară.
Dacă zborul e o parte vitală a regnurilor naturale, după o potrivită condimentare a timpului dat, s-ar putea să ne surprindă anvergura aripilor proprii, aripi care s-au pitit în faţa unui val de ameninţări pe care încă ne trudim să-l studiem. Să le numim, cu acordul dumneavoastră, aripi ale imaginaţiei.
Foto: Marius Romilă / Design-ul afişului: Mara Rus