iulie 2021
Prietenul din Franţa
Ca orice festival care se respectă, FITT 2021 a oferit spectatorilor un evantai policrom, generos şi îmbietor de producţii teatrale remarcabile. De la vârful săgeţii extrem novator, derutant şi ostentativ sofisticat, îndreptat spre experimentul avangardist sau spre teatrul eseu, la clasicitatea supraponderală, comodă şi suficientă sieşi, domol aşezată în fotoliul succesului. Aşa încât de la un limbaj scenic axat preponderent pe un constructivism exacerbat, încrâncenat şi uneori confuz, stil exersat în episoadele studenţeşti din secţiunea Portrete (UBB Cluj), pică bine o comedie relaxantă precum Bigamul II, O noapte furtunoasă, Omul care a văzut moartea sau Prietenul din Franţa. Omul vine la teatru să se amuze, nu să plece cu dureri de cap. De acest principiu axial uită uneori profesorii de la Facultatea de Teatru şi Film şi îndeamnă pe bieţii studenţi să îndese idei regizorale cu ghiotura. Efectele nu sunt întotdeauna cele dorite.

Invitat la actuala ediţie FITT, Teatrul Dramatic "Elvira Godeanu" din Târgu Jiu a prezentat comedia scoasă de la naftalină Prietenul din Franţa, piesă scrisă de autorul interbelic Nicolae Kiriţescu, fratele mai puţin cunoscut azi al dramaturgului Alexandru Kiriţescu, autorul Gaiţelor. Dar spectacolul gorjenilor nu miroase deloc a naftalină! Dimpotrivă! Nu ştiu cum se face, cum l-au pregătit ei, cum au ambalat textul colbuit de timp, dar spectacolul are prospeţimea eternă a comediei de situaţie, structurat pe o intrigă transparentă, bine pusă la punct, specifică teatrului (numit peiorativ) bulevardier, când de fapt el este dulce şăgălnicie. Formula e cunoscută. Ea trebuie doar respectată şi valorificată eficient.

Valer Dellakeza (regizor şi scenograf) nu vrea să şocheze sau să facă un pas lateral din specificitatea formulei. Vrea doar să bine-dispună şi pentru asta el exploatează cu tact orice situaţie virtual comică. Dă mână liberă actorilor puşi în serviciul spectatorului pentru a stârni râsul şi obţine un râs dezinhibat, senin, căci de încrâncenări avem mereu parte pe drumurile vieţii. Spuma încurcăturilor cu ascendent în commedia dell'arte şi succesiunea de quiproquo-uri surprinzătoare impune un vivant joc actoricesc, derulat într-un ritm comic irezistibil.

În dublu şi chiar triplu rol excelează Cosmin Brehuţă, răsucit ca un aiuritor titirez dintr-o parte în alta a scenei spre a se transforma din Tilică în fictivul Gaston şi apoi în adevăratul Gaston. Ultima întruchipare din final lasă cu gura deschisă publicul. Textul e ofertant mai ales în această privinţă. Travestiul îl prinde bine pe Cosmin Brehuţă şi dă amploarea cuvenită talentului său actoricesc. Cu spiritul comediei în sânge, el scurtează cu şarm distanţa dintre personajele întruchipate. Fără această charismă, convenţia dedublării ar fi mai puţin convingătoare şi mai greu acceptată. Partenera lui de scenă, Mădălina Ciobănuc, răspunde cu solicitudine cerinţelor personajului creat, pentru a o configura pe Lilly, frumoasa consoartă a avocatului Tilică, victimă inocentă a capcanei întinse de acesta. Femeie cochetă şi răsfăţată cu un trai îmbelşugat, ea se lasă ademenită de prezenţa lui Gaston, aşa-zisul prieten din Franţa al lui Tilică. Desigur, capcana este pusă la cale cu ajutorul lui Iancu, prietenul casei, interpretat corect şi decent de Adrian Şerban. Simpatia secretă pentru Lilly face din el un personaj reticent.

Substituirea pusă la cale de cei doi, transformarea lui Tilică în Gaston, un fel de geamăn al lui, o convenţie aceptată în teatrul de comedie, m-a dus cu gândul la aceeaşi convenţie a substituirii din romanul lui Marcel Aymé Un chip frumos. Este o schimbare, un artificiu în stare să pună în dificultate nu numai fidelitatea soţiei faţă de soţ, dar ea invită la o suită de reevaluări sentimental-comparatistice ilare. În spectacolul teatrului din Târgu Jiu acestea sunt cu subtilitate înşiruite ca efecte ale comicului buf. Cu toate acestea, spectacolul nu abuzează de stridenţe în construcţia acţiunii şi nici în vulgarizări, ci păstrează un limbaj curat, învelit în staniol interbelic. Decorul clasicizant, conceput de Valer Dellakeza, beneficiază de pereţi tapetaţi, de tablouri renaissance, de uşi laterale necesare acestui tip de reprezentaţie, ba şi de o uşă secretă, centrală, camuflată într-un mare tablou cu amoraşi, butaforie martoră la o comicărie reuşită.


De: Nicolae Kiriţescu Regia: Valer Dellakeza Cu: Cosmin Brehuţă, Mădălina Ciobănuc, Adrian Şerban, Luminiţa Şorop

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus