De vorbă cu... (I) - Andreea Moustache - Gala HOP, 2021

Andreea Moustache, 33 ani, Bucureşti
Studii: Studentă în anul II, la Masterul de Pedagogie Teatrală, în 2020 licenţa în Arta Actorului şi în 2009 în Artele Spectacolului de Păpuşi şi Marionete, la Universitata Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I. L. Caragiale", din Bucureşti.
Participă la Gala HOP 2021, la secţiunea Individual cu Câte râuri are Europa?.

Răzvan Rocaş: Cine eşti ca om / ca artist?
Andreea Moustache: Tăvălugul vieţii m-a purtat prin diverse experienţe, care mi-au modelat personalitatea şi modalitatea de a relaţiona cu ceilalţi, iar în traseul meu ca artist sunt motivată să devin cea mai bună şi autentică versiune a mea în raport cu partenerii de scenă şi cu publicul.

R.R.: Ce este şi ce nu este teatrul pentru tine?
A.M.: Am să adaptez un joc de improvizaţie pentru a oferi aceste răspunsuri spontan:
Teatrul este o pernă pe care o iei în braţe ori de câte ori ai nevoie.
Teatrul nu este un pantof pe care îl porţi până se uzează şi apoi te descotoroseşti de el.
Teatrul este o viţă de vie care an de an te va răsplăti cu roade în funcţie de cât timp ai investit pentru a o creşte.

R.R.: Ai puterea să schimbi un lucru din teatrul românesc. Care ar fi acela şi de ce?
A.M.: Aş construi mai multe teatre! pentru a putea avea cu toţii un loc unde să ne putem exercita meseria, pasiunea, talentul şi bucuria de a împărtăşi cu publicul.

R.R.: Ce preferi dintre mediul independent şi cel instituţional? Care crezi că sunt avantajele şi dezavantajele celor două?
A.M.: Pornind din start că ambele medii au şi avantaje şi dezavantaje, pot spune că le prefer pe ambele. La un teatru subvenţionat de stat, ca actor poţi avea vizibilitate şi notorietate, dar te supui contractului de muncă: lucrezi ce ţi se spune, cu persoane pe care le agreez sau nu, primeşti un salariu fix - cu posibilitatea de a creşte în grad, pot exista situaţii când conducerea nu îţi validează cererea de a lucra şi în proiecte independente (teatru sau film), primeşti sancţiuni sau ţi se face referat dacă ai întârziat la repetiţii / spectacol sau dacă ai un comportament deviant. În spaţiul independent, lucrurile sunt mai relaxate (la fel şi venitul, uneori există, alteori duci lipsă), poţi alege cu cine să lucrezi, de obicei, programul repetiţiilor se stabileşte de comun acord, dacă cineva din echipă mai lucrează şi la alt proiect, ceilalţi se adaptează, trebuie să te ocupi şi de partea organizatorică - promovarea spectacolelor, uneori de partea tehnică - sunet / lumini. Aşadar, există provocări în ambele medii.

R.R.: Sectorul cultural a fost grav afectat de pandemie. Cum crezi că va evolua situaţia şi cum va arăta teatrul de-acum încolo?
A.M.: Teatrul trăieşte pentru şi cu ajutorul publicului. Cred că totul va reveni la normal în momentul în care oamenii se vor relaxa, pentru că acest virus va fi eradicat (să sperăm).

R.R.: Cât de confortabilă eşti / te simţi cu tema DansActorului?
A.M.: Chiar dacă experienţa mea ca dansator se situează undeva la un nivel mediu, mă bucură fiece mişcare scornită pe vorbă sau în contrapunct, pe care o consider necesară pentru a găsi echilibrul dintre gând şi simţire.

R.R.: Ce te încântă? Ce te întristează? Ce îţi oferă satisfacţie? Ce te dezamăgeşte?
A.M.: Mă încântă strălucirea din ochii copiilor mei!
Mă întristează supărările celor din jur, neajunsurile lor, certurile...
Îmi oferă satisfacţie fiece reuşită prin propriile forţe.
Sunt dezamăgită atunci când îmi fac false speranţe, neanalizând obiectiv situaţia.

R.R.: Cum ţi-ai dori să fii peste 10 ani?
A.M.: Mi-aş dori să-mi păstrez spiritul ludic, bucuria pentru lucrurile mici, răbdarea şi puterea de muncă heirupistă (atunci când situaţia o cere).

R.R.: Dacă ai avea posibilitatea să petreci o zi alături de o personalitate, pe cine ai alege şi de ce?
A.M.: Cu mare încântare aş petrece o zi alături de Lea Salonga - actriţă şi cântăreaţă de origine filipineză -, care joacă în musicaluri celebre de la vârsta de 18 ani. Şi dacă doar aş asista la o repetiţie de a ei, cred că aş învăţa foarte multe despre această meserie, despre plasticitatea vocii şi libertatea de expresie.

R.R.: Un mesaj pentru public...
A.M.: Mergeţi la teatru, la film, la cursuri de improvizaţie sau actorie, pentru că astfel vă veţi îmbogăţi, veţi descoperi noi valenţe ale propriului vostru Eu şi modalităţi de a rezolva diversele carenţe personale sau situaţii din viaţă.