Seara a debutat cu lansarea în format fizic a albumului Cornel Todea - dincolo de regie, semnat de jurnalistul şi prozatorul Ion Moldovan. În mediul online, cartea a putut fi răsfoită încă din martie 2021, datorită Zilei Mondiale a Teatrului. Albumul - al cărui protagonist, Cornel Todea, este iniţiatorul Galei Tânărului Actor HOP şi a rămas alături de acest proiect timp de paisprezece ani - conţine amintiri, mărturii şi interviuri de la şi cu persoanele apropiate ale acestuia despre tărâmul pe care a călcat ca regizor, pedagog, director şi mentor.
În pauză am reuşit să analizez îndeaproape expoziţia de fotografie DansActorul ca fenomen. Punct a artistului Mircea Albuţiu. Portrete. Planuri detaliu. Obiecte personale. Membre. Dinamică şi Mişcare. Staticism. Natură moartă fără natură, dar cu natural. Toate acestea uneori suprapuse, alteori interpuse şi de cele mai multe ori doar "puse". Totul în alb şi negru. Par mai degrabă cadre scoase dintr-un film decât simple fotografii. Dar poate asta şi sunt. Cadre decupate din filmul DansActorilor de la Gala HOP 2020 care îi dau viaţă şi o fac să devină ea însăşi un personaj. Până la urmă, asta e HOP, nu? Un singur personaj alcătuit în fiecare an dintr-un alt colectiv, un mozaic de suflete, chipuri, perspective, mişcări, personalităţi şi talente. Exact ca expoziţia lui Mircea Albuţiu.
Apoi s-a trecut la singurul şi ultimul spectacol din programul evenimentului. Gigi Căciuleanu a renunţat la calitatea de prezentator pentru a deveni şi el un dansactor-recitator de poezii, ghidat de ritmurile muzicii lui Paul Ilea şi acompaniat în coregrafie de Ana şi Bogdan Iacob. Bazat pe versurile lui Caragiale, spectacolul A fi ŞI a nu fi vorbeşte despre omenire, viaţă, contemporaneitate, iubire, umor, filosofie, băutură şi tot ce se află între ele. Proiectate pe fundal, grafici sugestive se odihnesc alături de titlurile poeziilor, venind în completarea giumbuşlucurilor vizuale realizate de Căciuleanu ba cu cele două pălării de paie, ba cu eşarfa roşie. Paul Ilea, a cărui muzică mixată sau de vioară este realizată live pe scenă, devine adesea victima jocurilor maestrului, care îl îmbracă şi dezbracă de tot felul de accesorii. Soţii Iacob sunt cireaşa de pe tort, aducând exact dinamismul care lipseşte în prima parte a spectacolului. Tineri, vivaci şi vioi, cei doi parcă îşi joacă povestea de dragoste pe scenă ca să o vadă întreaga planetă. Şi totuşi par atât de pierduţi în lumea amorului, atât de absenţi la atingerile sporadice ale lui Gigi Căciuleanu, încât ai putea jura că au fost teleportaţi într-o altă dimensiune, una în care doar ei şi iubirea lor cu rezervor infinit există.
Ce s-a întâmplat pe urmă e greu de descris în cuvinte. O astfel de atmosferă şi energie poate fi doar simţită, foarte greu povestită. Bucurie, uimire, frustrare, empatie, nedumerire, nostalgie, toate aceste sentimente m-au cuprins ca într-un vârtej în ultimele minute ale galei. De parcă aş fi concurat eu. De parcă eram iar în şcoala generală, participând cu trupa de la Palatul Copiilor Sibiu la tot felul de competiţii şi aşteptând cu nerăbdare ceremonia de premiere. Dar nu eram. Eram la Gala Tânărului Actor HOP 2021, trăind nişte emoţii timpurii. La unison cu toţi concurenţii. La unison cu toţi. La unison.
Premiile HOP 2021 se pot citi aici.
Şi ce dacă s-a terminat? Fruntea sus! Mai avem de făcut doar un hop până la HOP 2022. Ne vedem acolo!