Dar să revenim la concurenţi care, dacă, iată, au scăpat acum de emoţiile prestaţiei artistice, vor fi astăzi încărcaţi de emoţiile deciziei juriului. Cu siguranţă se întreabă: oare eu voi fi acela / aceia? Alesul sau aleasa? Nu au cum, indiferent câtă prietenie este între ei, să nu îşi dorească sau să nu se întrebe dacă vor fi câştigătorii acestui concurs. Cu toate că, repet ceea ce am spus şi zilele trecute, ei sunt deja câştigători prin faptul că au fost selectaţi pentru concurs dintr-un număr mult mai mare de înscrişi, dar şi prin întâlnirea cu Gigi Căciuleanu, de la care nu au avut decât de învăţat.
Păi, să vedem cu ce personaje ne-am mai întâlnit astăzi, 3 septembrie 2021:
Secţiunea Individual
Andreea Moustache - Câte râuri are Europa?, după Cănuţă, om sucit şi Două loturi. Un 3 în 1 destul de amuzant, dar poate mai expresivă în tăcere şi nemişcare. O propunere haioasă şi şturlubatică, aşa niţel.
Toni Gheorghe - Aripi de nisip, inspirat de O noapte furtunoasă. Un Rică Venturiano uşor efeminat, care se mărturisea în faţa unei Ziţe-păpuşă, iubită, adorată. Un plus ar fi că a introdus această componentă, plastică, să zicem.
Oana-Elena Antonovici - Caţa, caţa, Caţaveanca, după O scrisoare pierdută. O panteră neagră (amuzant că a intrat pe melodia din Pantera roz) cu mişcări caracteristice de felină, ironică, punctând, subliniind vorba, expresivă. Senzuală şi amuzantă în acelaşi timp.
Eugeniu Cozma, Oana Zara - Năpatima, după Năpasta. Un moment cu o anume picturalitate scenografică, sensibili, poate uşor nesudaţi ca pereche. Clasicul, ca text şi exprimare, s-a îmbinat destul de bine cu modernul, exprimat în mişcare.
Alexandru Chindriş, George Olar, Irina Sibef, Maria Teişanu - Cetăţeni turmentaţi, regia Norbert Boda, după texte de I.L. Caragiale. Un grup foarte bine sudat şi o propunere foarte bine legată (se simte existenţa unui regizor). Au fost amuzanţi, ironici, scoţând în evidenţă, prin textele lui nenea Iancu, o realitate crud de adevărată, cuprinzând multe faţete ale societăţii româneşti, precum şi metehnele specifice.
Cuvintele care le-am ales să-i definească, din cele cinci ale fiecăruia, ar fi: picant, naivă, simplitate, carismatic, maleabilă, luptător, cinci, mister, lumină, iubitor.
E frumos să fii tânăr, cu mult aer în plămâni şi cu libertatea de a te mişca în voie şi de a alege să faci ce îţi place. Reuşita depinde de mai mulţi factori, dar de tine cel mai mult. Gala HOP cred că este unul din factorii buni de influenţă, dovadă că unii dintre ei sunt recidivişti la capitolul participare.
Cum văd ei Gala HOP: e mişto şi te face să vezi Universul tău de nebunie, un vrăjitor, e copilul din noi, care se bucură când dansăm, cântăm sau ne jucăm, este o trambulină întru creativitate, este o bancă ce ne salvează, ne îmbărbătează, ne adună, este o păpuşă, pe care o iau pentru prima dată în mână, ar putea fi o energie care te călăuzeşte, este 2021, Hop este în noi şi noi în el, este o poezie, un HOPa Mitică, un copil al naibii de curios, este un motor artistic, un ceai negru, o punte între generaţii, un cangur la prima tinereţe, este un sughiţ, care poate că vrea să stea întins pe canapea şi să doarmă, e un pitic magic, e odată-ca-niciodată, este un copac, e bucurie 100%. Iată, s-a creat o poveste a lor despre HOP, de fapt, despre ei însuşi. Exact aşa sunt cum l-au definit pe HOP. Exact aşa i-am văzut pe scenă şi în afara ei.
Părăsim lumea lui Caragiale invitaţi fiind să păşim într-o alta, cu o anume similitudine, dar nu chiar - lumea lui Gigi Căciuleanu, scrisă şi descrisă, regizată şi pusă în mişcare în maniera poetică, atât de caracteristică domniei sale. Jungla TéVé - un spectacol realizat de Gigi Căciuleanu cu doi actori foarte talentaţi, doi actori care au trecut şi ei cândva, demult, prin experienţa Galei HOP: Alina Petrică şi Lari Giorgescu.
Trăim într-o junglă, o junglă pe care o regăsim în universul strâmt în care trăim, dar care ni se şi înfăţişează permanent, ca nu cumva să o uităm, la televizor. Poate se vede mai bine acolo, poate aşa o înţelegem. POATE. Acest spectacol al lui Gigi Căciuleanu m-a trimis cu gândul la dadaişti, atât ca imagine, dar mai ales ca text. Gigi Căciuleanu se joacă, se joacă mult cu cuvintele, ca-ntr-un dicteu automat, lăsându-le să curgă, înainte şi înapoi, răstălmăcind sensuri, răstălmăcind cuvinte. Litera şi sunetul care alcătuiesc cuvântul, cuvântul care dă sens sau nu, se înşiruie nestingherite din adâncul creierului. Rostite cu calm, rar, sau cu repeziciune, ele te fac să tresari, să zâmbeşti, să te emoţionezi. E un calcul şi nu e, în acelaşi timp. E o creaţie pe care numai Gigi Căciuleanu o poate provoca, ademenind actorul în primul rând în plasa creaţiei sale, ulterior spectatorul. Şi cuvintele se completează cu gesturi, cu mişcare. Totul e un dans: de cuvinte şi corpuri. Totul e poezie.
azi coborând pe scară
l-am întâlnit pe Dumnezeu
care o urca
venea din vale
de la oameni
iar eu tocmai acolo mă duceam
era bătrân şi cu umbrela ruptă
picuri de ploaie
în barbă luceau
urca din greu, agale
cu ochii obosiţi de oameni
şi de lucruri
iar eu m-am oprit
de jos doar m-am întors o clipă
şi l-am zărit
mergând cu ale sale.
E şi ironie, e şi candoare, senzualitate, şi umor. Cuvintele, mişcările, se desfăşoară într-un spaţiu scenic minimalist: două schelete metalice, care se luminează în roşu şi albastru, semnificând reprezentarea sistemului nostru circulator, aşa cum era el redat în manualele şcolare: cu o linie roşie şi una albastră, două scaune şi o masă (la un moment dat). E suficient pentru un joc, când de copii, când de adulţi. Sau, de fapt, şi adulţii sunt tot nişte copii.
Alina Petrică şi Lari Giorgescu se completează extraordinar pe scenă. Mişcările precise, expresive, corpurile bine construite care se unduiau, se înlănţuiau, se-ndepărtau, construiesc plastic universul gândit de Gigi Căciuleanu.
Cum era şi firesc, spectacolul are muzicalitatea lui, care se strecoară şi în cuvinte, şi în mişcare, dar care se insinuează în urechea spectatorului, completând întreg universul creat.
Aplauze furtunoase, chiuituri şi... heblu.
Astfel s-a încheiat cea de-a doua seară a Galei Tânărului Actor HOP de la Alba Iulia. Rămân suspendate, undeva prin parc, speranţele, emoţiile tinerilor dansaCtori pentru seara următoare.
*) Teatrul Dramaturgilor Bucureşti / Gigi Căciuleanu Romania Dance Company / Fundaţia Art Production
Jungla Tévé - un spectacol de teatru coregrafic de Gigi Căciuleanu
cu Alina Petrică & Lari Giorgescu
Text, Dramaturgie, Regie Mişcare - Gigi Căciuleanu
Asistent: Lelia Marcu-Vladu / Muzică originală: Adi Nour / Scenografie: Corina Boboc / Light design: Elian Mihai Culiţă / Voci off: Adi Nour & Gigi Căciuleanu
(Foto credit: Andrei Gîndac)