De vorbă cu... (V) - Alexandru Cruceru - Gala HOP, 2021

Alexandru Cruceru, 25 de ani, Bucureşti

Studii: Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "Ion Luca Caragiale", Bucureşti, Facultatea de Teatru

Participă la Gala HOP 2021, la secţiunea Grup cu Cazul Broaştelor, după nuvela pesimistă Broaşte... destule de Ion Luca Caragiale.

Răzvan Rocaş: Cine eşti ca om / ca artist?
Alexandru Cruceru: Sunt genul de om introvertit, timid, anxios, care are nevoie de timp să se deschidă. Ca artist, îmi găsesc libertatea de a deveni extrovertit, de a defula tot ceea ce acumulez printr-o convenţie artistică.

R.R.: Ce este şi ce nu este teatrul pentru tine?
A.C.: Pentru mine teatrul este un mod de viaţă. În acelaşi timp poate fi şi terapeutic. Nu este ceva superficial.

R.R.: Ai puterea să schimbi un lucru din teatrul românesc. Care ar fi acela şi de ce?
A.C.: Aş vrea să fac în aşa fel încât orice artist, indiferent de notorietatea lui, să primească înţelegere în ceea ce priveşte programul. Cu alte cuvinte, să aibă şansa să poată fi implicat în cât mai multe proiecte artistice în diferite spaţii / contexte, fără să apară diverse probleme.

R.R.: Ce preferi dintre mediul independent şi cel instituţional? Care crezi că sunt avantajele şi dezavantajele celor două?
A.C.: Consider că ideal este să fii angajat într-un teatru, pentru că atunci, cel puţin teoretic, ar trebui să ai şansa de a juca cât mai mult în acea instituţie, iar astfel ai posibilitatea să te antrenezi constant. De asemenea, există o oarecare relaxare în legătură cu faptul că indiferent ce s-ar întâmpla, există un salariu sigur care vine lunar. Cu toate acestea, cred că orice artist îşi doreşte să lucreze cât mai mult în cât mai multe proiecte, pentru a avea ocazia să cunoască cât mai mulţi oameni şi să capete expunere. Este important pentru orice artist să poată colabora cu cât mai multe teatre, să poată realiza şi spectacole în mediul independent şi aşa mai departe. Mediul independent îţi oferă o oarecare libertate. Aşadar, apare provocarea de a vedea ceea ce poţi realiza cu mijloace mai puţine, cu resurse restrânse. De multe ori produsele culturale din mediul independent pot fi mult mai bune calitativ decât cele din instituţiile de stat.

R.R.: Sectorul cultural a fost grav afectat de pandemie. Cum crezi că va evolua situaţia şi cum va arăta teatrul de-acum încolo?
A.C.: Sper că toată această situaţie cu pandemia se va termina cât mai repede. Mi-aş dori să nu mai existe probleme. Cu toate că s-au încercat diverse soluţii, cum ar fi spectacolele online - care nu sunt nici teatru, nici film, ci mai degrabă o tentativă de experiment, de îmbinare între cele două -, teatrul, prin simpla definiţie dată încă de când a apărut, presupune relaţia directă între actori şi spectatori şi forţa prezentului, atunci şi acolo. Cu toate că s-au încercat mai multe modalităţi de a rezolva problemele, sectorul cultural în general a fost neglijat în toată această perioadă, în special în ceea ce priveşte situaţia artiştilor independenţi.

R.R.: Cât de confortabil eşti / te simţi cu tema DansActorului?
A.C.: Este o provocare să îmbini cele două elemente: dansul şi actoria. Este un lucru extraordinar să te exprimi folosind limbajul corpului, să cauţi metode prin care să te poţi face astfel înţeles. De aceea este nevoie de un antrenament periodic pentru a-ţi îmbunătăţi din ce în ce mai mult condiţia fizică şi mijloacele de exprimare. Eu cu cât am lucrat mai mult, cu atât am devenit din ce în ce mai confortabil cu acest concept.

R.R.: Ce te încântă? Ce te întristează? Ce îţi oferă satisfacţie? Ce te dezamăgeşte?
A.C.: Mă încântă răsăritul de soare. Mă întristează faptul că unii oameni primesc mai puţin decât merită în viaţă. Muzica îmi oferă satisfacţie. Mă dezamăgeşte faptul că unii oameni cărora le oferi încredere te pot face să suferi intenţionat.

R.R.: Cum ţi-ai dori să fii peste 10 ani?
A.C.: Mi-aş dori peste zece ani să pot face această profesie la un nivel cât mai profesionist, să fiu implicat în cât mai multe proiecte. De asemenea, mi-ar plăcea ca ceea ce realizez din punct de vedere artistic să modifice ceva în cât mai mulţi oameni.

R.R.: Dacă ai avea posibilitatea să petreci o zi alături de o personalitate, pe cine ai alege şi de ce?
A.C.: O foarte mare pasiune a mea este muzica. De-a lungul timpului am cântat ca solist vocal în diverse trupe pop/rock şi am compus melodii. Trupa mea preferată, care m-a influenţat de-a lungul timpului este Green Day. Prin urmare, mi-aş dori foarte mult ca în această viaţă să am şansa să petrec o zi alături de solistul trupei, Billie Joe Armstrong, pentru că este un model de libertate de exprimare pentru mine, în special pe scenă.

R.R.: Un mesaj pentru public...
A.C.: Sper ca ceea ce vom face la Gala Hop să ajungă la cât mai multă lume şi să putem astfel încânta / emoţiona cât mai mulţi spectatori. Noi cu siguranţă vom da tot ceea ce vom avea mai bun în acele momente. Aşa că sperăm să fiţi alături de noi şi să ne votaţi, dacă vă vom convinge că merităm!