august 2021
Festivalul George Enescu, 2021
Primul concert al celebrei London Symphony Orchestra, cu participarea Corului Academic Radio, sub bagheta lui Sir Simon Rattle [1], s-a desfăşurat pe 29 august 2021, la Sala Palatului din Bucureşti. Programul serii a cuprins două lucrări de George Enescu, de la a cărui naştere se împlinesc 140 de ani, şi anume Poemul simfonic «Isis» pentru cor şi orchestră şi Rapsodia Română în la major, op. 11 nr. 1, aceste două lucrări încadrând alte două opusuri ale compozitorului Igor Stravinski, Simfonia în trei mişcări şi Simfonia în do major. Corului Academic Radio a fost pregătit de dirijorul Ciprian Ţuţu [2].

London Symphony Orchestra (foto: Alex Damian)

Festivalul Enescu - 2021 continuă să ne înfrumuseţeze viaţa. Muzicieni prestigioşi aduc pe scenele noastre lucrări deosebit de atractive, interpretate la un nivel excepţional.

Concertul de la Sala Palatului a început cu Isis [3], o lucrare enesciană terminată în anul 1996 de Pascal Bentoiu, după schiţele lui George Enescu, din 1923, aflate la Muzeul ce-i poartă numele, din Bucureşti. Acest vast Adagio simfonic pentru cor şi orchestră are afinităţi de substanţă cu alte lucrări ale lui George Enescu: Poemul simfonic «Vox Maris», op. 31, cu Simfonia de cameră, op. 33, precum şi cu Simfonia a III-a, cu cor, op. 21. Mini-poemul simfonic intitulat Isis, reprezintă un omagiu adus Marucăi, "stăpâna absolută a sufletului său", pe care Enescu obişnuia să o numească astfel, asemenea zeiţei mamă din mitologia egipteană.

De altfel, în opera Flautul fermecat de Wolfgang Amadeus Mozart, personajul Sarastro cântă pe textul: "O Isis şi Osiris, dăruieşte / Spiritul de înţelepciune pentru noul cuplu! / Tu, care călăuzeşti paşii rătăcitorului, / Întăreşte-i cu răbdare în pericol!"

Muzica lucrării introduce auditoriul într-un abur protector al transcendenţei. Un rafinat solo de flaut se auzea în debutul lucrării, apoi se îngemăna un dialog al acestuia cu contrabasul. Orchestraţia era pigmentată cu două harpe, vibrafon, trianglu şi gong, iar scriitura îmi sugera acvaticul debussyan. Imagini translucide îmi apăreau în minte, acolo unde sonorităţile clarinetului se îmbinau cu tremolo-ul viorilor, în pianissimo. Intervenţia corului de femei a fost pregătită de un solo de oboi ce te atenţiona prin ritmul vehement punctat, că urmează o schimbare de atmosferă, o colorare timbrală. Amplasat în dreapta scenei, Corul Academic Radio, alcătuit aici exclusiv din voci feminine, adia uşor pe vocala a, intonând lent, în moduri pre-heptatonice. Pedale vocale prelungi erau învăluite de armonii stranii. O Pauză Generală secţiona parcă lumile: văzutul-nevăzutul, după care punctul culminant în fortissimo a angrenat întreg aparatul orchestral şi ansamblul coral. Lucrarea s-a încheiat lin, acalmia cuprinzând totul, doar flautul îngânând sunete, pe fondul stins al corului.

Dirijorul Sir Simon Rattle presăra prin gesturile sale detaliile şi declanşa evenimentele sonore, modelând cu subtilitate curgerea muzicii, sub aspect dinamic, agogic şi timbral.

Sir Simon Rattle (foto: Alex Damian)

 Este minunat faptul că se scot la lumină, în timpul acestei ediţii a Festivalului, creaţii mai puţin sau deloc cunoscute ale lui George Enescu. Citându-l pe Directorul executiv al Festivalului, domnul Mihai Constantinescu, în această ediţie aniversară (140 de ani de la naşterea lui George Enescu, 1881) vor fi interpretate alături de lucrările de notorietate ale compozitorului, câteva lucrări în premieră, precum: Oratoriul «Strigoii», Fantezia pentru pian şi orchestră, Capriciul Român pentru vioară şi orchestră, Două lucrări pentru violoncel şi pian, un aranjament pentru orchestră al Sonata nr. 3 în la minor pentru pian şi vioară, op. 25, «în caracter popular românesc» şi Octuorul, op. 7, într-un aranjament pentru orchestră de coarde" [4].

Aplauzele publicului au adus şi readus pe scena atât pe dirijorul serii Sir Simon Rattle, cât şi pe dirijorul Corului Academic Radio, Ciprian Ţuţu.

Ciprian Ţuţu (foto: Alex Damian)

 A urmat Simfonia în trei mişcări de Igor Stravinski. Compusă în anul 1945 şi dedicată New York Philharmonic Symphony Society ea este o simfonie cu pian şi harpă, în care aspectul concertant este evident. Deşi lucrarea nu este una programatică, impresiile vremurilor dificile - cu evenimente zguduitoare şi schimbătoare, ale disperării şi speranţei care le însoţesc, tensiuni nervoase pe care le provoacă şi destinderea care le urmează - şi-au lăsat amprenta asupra muzicii ei. Cele trei părţi sunt: I. Uvertură; Allegro; II. Andante; Interludiu: L'istesso tempo; III. Con moto.

Sir Simon Rattle şi artiştii instrumentişti ai London Symphony Orchestra au reuşit din plin să transpună dramatismul şi construcţia conflictuală, prezentă mai ales în prima parte. Este o "simfonie de război", ce schiţează prin sunete strategia militară a pământului ars [5]. Ascultam acele emisii marcato, subliniate atât prin scurtimea duratelor, cât şi prin accentele vehemente sugerând sacadarea, fragmentarea gândurilor şi acţiunilor.

Pictură de JackOx, 1979 
În partea a doua, harpa devine importantă. Totuşi, ea nu utilizează tipicele arpegii şi nici glissando-ul. Lipsa percuţiei (tacet), dar şi sunetele cornului din această parte, calmau discursul sonor. Frumos a sunat şi Interludiul acordic ce conducea spre finalul lucrării. Aici, în ultima parte, elementul ritmic amintea de factura muzicii baletului Ritualul primăverii. Un fugato, în alla breve, a condus la încheierea în stretto a simfoniei.

Artiştii instrumentişti ai London Symphony Orchestra sunt admirabili. Se vede pe feţele lor şi mai ales în timp ce cântă, acea dorinţă de a scoate la iveală frumuseţea muzicii pe care o interpretează, indiferent de stilul lucrării. Concentraţi, atenţi la gesturile dirijorului, colaborând telepatic între compartimente, ai senzaţia că ansamblul simfonic este un organism perfect coordonat care generează sonorităţile adecvate momentului şi evenimentului muzical inserat criptic în partitură şi mai ales între rândurile acesteia. O orchestră exemplară!

A urmat Simfonia în do major de Igor Stravinski. Lucrarea este reprezentativă pentru perioada neoclasică a creaţiei sale, organizată ciclic, tonală, cu teme şi elemente de travaliu motivic. Conţine tradiţionalele patru părţi: I. Moderato alla breve, II. Larghetto concertante; III. Allegretto; IV. Largo. Tempo giusto, alla breve. Compusă între anii 1938 şi 1940 (primele două părţi în Europa, apoi celelalte două în SUA., unde compozitorul emigrase), Simfonia este străbătută de contrastul între lumină şi umbră, rezolvat, în cele din urmă, într-o mare seninătate. Simfonia pare o retragere în stilurile muzicii pure ale lui Johann Sebastian Bach, Ludwig van Beethoven şi Joseph Haydn. De altfel, pe parcursul simfoniei, se aude un motivul trisonic, amintind de acel Muss es sein? (Trebuie să fie?) din Cvartetul op. 135 de Beethoven). Cât de frumos a sunat cea de-a treia parte a simfonie, în care complexitatea ritmică este atât de intensă şi implicantă! Dirijorul Sir Simon Rattel a transmis cu mare eleganţă inefabilul acestei muzici a lui Stravinski.

London Symphony Orchestra şi Sir Simon Rattle (foto: Alex Damian)

În încheierea minunatei seri muzicale, publicul a ascultat Rapsodia Română în la major, op. 11 nr. 1 de George Enescu, compusă la vârsta de 19 ani.

Se auzeau de pe scenă citate dintr-o serie de melodii populare urbane munteneşti din secolul al XIX-lea, cântate pe atunci, cu multă măiestrie, unele chiar compuse, de marii lăutari concertişti contemporani cu George Enescu, precum Cristache Ciolac la vioară şi Angheluş Dinicu la nai "Am un leu şi vreau să-l beau, / Dar nici ăla nu-i al meu! / Dar ce-mi pasă mie, zău, / Dacă fac cu el ce vreau?" Se recunoştea apoi Hora lui Dobrică (o horă boierească, domnească, de salon, al cărei creator este lăutarul Dobrică Marinescu, foarte apreciat de însuşi domnitorului Alexandru Ioan Cuza); în continuare se percepea cântecul Mugur, mugurel: "Mugur, mugur, mugurel, / Ia fă-te mai măricel, / Că ne-am săturat de iarnă / Şi de răutate-n ţară!" (cântec îndrăgit de pandurii lui Tudor Vladimirescu). Apoi, ascultam citate din Hora morii (melodie populară de joc, cu afinităţi greceşti - Karotseris). Mai apărea şi Banul Mărăcine. Iar în finalul Rapsodiei Române nr. 1 se auzea celebra Ciocârlie - o piesă concertantă, de mare virtuozitate, schiţată de Barbu Lăutaru şi "definitivată de naistul Angheluş Dinicu - care, în interpretarea sa şi a violonistului Sava Pădureanu, a făcut senzaţie la Expoziţia Universală de la Paris din 1889, unde ei au câştigat medalia de aur" [6].

Esenţa acestei rapsodii este dansul, jocul. Cu ajutorul sunetelor harpei, Enescu a sugerat timbrul de ţambal, iar solo-ul de violă este expresia "glasului" scripcarului.

Minunaţii artişti ai London Symphony Orchestra, dirijaţi de Sir Simon Rattle au entuziasmat publicul prin prestaţia lor plină de viaţă, foarte fidelă partiturii enesciene şi reuşind să surprindă filonul acestei muzici cu multă virtuozitate, autenticitate şi dăruire.

La finalul primei Rapsodii Române, spectatorii în picioare, aplaudau frenetic, minute în şir, cu o imensă bucurie şi gratitudine, revărsată prin ovaţii repetate la adresa interpreţilor, care erau surprinşi de căldura publicului. Flori, multe buchete şi coşuri pentru artişti.

London Symphony Orchestra şi Sir Simon Rattle (foto: Alex Damian)

Festivalul Enescu este la cote înalte, foarte înalte!

NOTE
*Fotografiile au fost realizate de Alex Damian.
[1] Sir Simon Rattle s-a născut la Liverpool (Marea Britanie), în anul 1955. A studiat pianul, vioara şi percuţia. A urmat cursurile de la Royal Academy of Music. Le-a absolvit, în 1974, când a şi câştigat Premiul Concursului Internaţional de Dirijat John Player. A studiat limba engleză la Colegiul Sf. Ana din Oxford. În acelaşi an, a fost numit Asistent dirijor al Orchestrei Simfonice din Bournemouth. În 1977 a devenit dirijor asistent al Royal Liverpool Philharmonic. Din 1980 până în 1998 a colaborat cu City of Birmingham Symphony Orchestra, unde a fost şi director muzical. În 1992, Simon Rattle a fost numit dirijor principal invitat al Orchestrei Epocii Luminilor. Înregistrarea completă din 1989 a operei lui George Gershwin , Porgy and Bess, a fost folosită drept coloană sonoră pentru producţia de televiziune a operei din 1993. În 1999, Rattle a fost numit succesor al lui Claudio Abbado, ca director principal al Orchestrei Filarmonicii din Berlin. În 2000, a primit Medalia de Aur a Royal Philharmonic Society. În perioada 29 aprilie - 17 mai 2002, a condus Orchestra Filarmonicii din Viena, realizând înregistrări live ale integralei simfoniilor de Ludwig van Beethoven. În 2006, a fost numit membru de onoare al Society of Arts. În 2011, Academia Regală de Muzică i-a acordat un doctorat onorific. El a fost numit membru al Ordinului de Merit în 2014. Rattle a condus Orchestra Simfonică din Londra la deschiderea Jocurilor Olimpice din Londra, în 2012. UNICEF i-a numit în noiembrie 2007 pe Rattle şi Filarmonica din Berlin ca ambasadori de bunăvoinţă. În ianuarie 2021, London Symphony Orchestra a anunţat o prelungire a contractului lui Rattle, ca director muzical până în 2023. Bavarian Radio Symphony Orchestra a anunţat în 2021 numirea lui Rattle ca următorul său dirijor şef, începând cu sezonul 2023-2024, cu un contract iniţial de 5 ani. Critica îl consideră al doilea dirijor în viaţă al lumii.
[2] Dirijorul Ciprian Ţuţu s-a născut în 1979, a urmat cursurile Facultăţii de Muzică din Braşov, unde a studiat cu Nicolae Bica (Dirijat coral) şi Ludovic Bacs (Dirijat vocal-simfonic). A urmat cursuri de măiestrie susţinute de Victor Dumănescu (România), Octav Calleya (Spania), Simon Carrington (SUA), Brian O'Connell (SUA) şi Bronislawa Falinska (Italia). Obţinere titlului de Doctor in Muzică în anul 2013 şi absolvă în 2015 Cursurile Postdoctorale din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov. Din anul 2000 a preluat conducerea Corului Gheorghe Dima din Braşov, împreuna cu care a avut colaborări externe, cu orchestre prestigioase precum cele ale Filarmonicilor din Sankt Petersburg (Rusia) sau Roma (Italia). Între 2012 şi 2016 a fost Maestru de cor, în cadrul Operei din Braşov. A dirijat orchestre simfonice din ţară (Braşov, Cluj-Napoca, Oradea, Bucureşti, Ploieşti şi Sibiu), în cadrul unor concerte vocal-simfonice, de asemenea, spectacole de operă, precum şi concerte a cappella. Ciprian Ţuţu desfăşoară şi o apreciată activitate pedagogică, fiind în prezent Conferenţiar universitar la Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov şi cadru didactic asociat al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. În anul 2015 obţine o bursă din partea Universităţii Transilvania din Braşov şi a participat la Masterclass-ul Internaţional de Dirijat şi Cânt Coral de la Sarteano, Italia, unde a studiat cu Simon Carrington (Yale University SUA), Brian O'Connell (Boston University din SUA) şi Bronislawa Falinska (Padua Music Conservatory, Italia). În anul 2014 a câştigat două premii internaţionale (Spania şi Republica Moldova), ca membru al Cvintetului vocal Anatoly, realizând înregistrări pe CD şi DVD. Din 2016 este Dirijorul Corului Academic Radio.
[3] Isis era una dintre principalele divinităţi venerate de vechii egipteni, considerată zeiţa vieţii, a căsătoriei, simbolul armoniei matrimoniale şi fidelităţii femeii faţă de soţ.
[4] Conferinţa de Presă din 27 august 2021, Sala Palatului.
[5] Pământ ars - strategie utilizată de japonezi în China, în al Doilea Război Mondial, care a avut ca scop distrugerea a tot ceea ce putea fi util inamicului: arme, vehicule de transport, căi de comunicaţii resurse industriale, inclusiv magazine alimentare, zone agricole şi surse de apă.
wikipedia.org/Scorched_earth
[6] Sergiu S. - Rapsodiile Române de George Enescu, articol postat la 17 februarie 2013
folclormuzical/rapsodia1

Descarcă programul Festivalului George Enescu 2021 aici.

0 comentarii

În programul cultural

Ateneul Român
24.09.2021 16,30
Online, click aici
24.09.2021 16,30 / 19,30 (disponibil pt 12 ore)
Online, click aici
24.09.2021 16,30 / 19,30
Sala Auditorium
25.09.2021 10,30
26.09.2021 10,30
Sala Palatului
24.09.2021 19,30
Sala Radio
25.09.2021 13,30
26.09.2021 13,30

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus