Metaforiografie - despre asta a fost vorba, conform spuselor domniei sale, în acest master-class, pornind de la dorinţa, de la ideea de a lega poezia de teatru, de mişcare. Cum altfel ar fi putut face?!
26 de tineri s-au cuibărit pe scenă în jurul maestrului pentru a-i asculta, pentru început, povestea iubirii şi a fascinaţiei faţă de mişcarea corporală, de balet, faţă de Miriam Răducanu, dar şi faţă de poezie, de matematică, de clovnerie: "Am vrut să fiu actor, de aici şi ideea de DansActor, dar am vrut să fiu şi matematician, şi clovn". Firescul mişcării, naturaleţea, simplitatea, dar şi o coordonare a energiilor - esenţiale pentru a-şi înţelege corpul şi capacitatea acestuia de mişcare şi de exprimare. Metafora, poezia era la tot pasul, la fiecare exemplificare. Corpul, le spunea Gigi Căciuleanu, e o întretăiere de linii de tren, iar mişcarea este o punte, o trecătoare modulatoare a energiilor. Fiecare mişcare lucrează cu energia pe care dansactorul o poate opri sau o poate elibera, luându-şi elanul dintr-un ego animal. "Imaginaţi-vă că degetele sunt frunzele unui pom prin care trece lumina."
Fiecare din cei 26 de tineri au venit cu bagajul lor estetic, format de şcoală, construit de ei, în mai mică sau mai mare măsură. Au venit cu personalitatea lor. Şi sunt puşi, hic et nunc, faţă în faţă cu ei înşişi, cu ceilalţi, cu maestrul. Pentru că a învăţa să lucrezi cu corpul tău, a învăţa să-ţi echilibrezi sau să-ţi eliberezi energiile, este valabil pentru toţi, indiferent de personalitate sau de talentul fiecăruia. Au fost puşi faţă în faţă, devenind, alternativ, profesor şi elev, urmărind mişcările celuilalt, corectându-le, învăţând prin imaginea celuilalt. Era ca şi când ar fi putut spune: învăţ şi din stângăciile tale, nu numai din ale mele.
Respiri şi expiri: Trăieşti. Respiri şi expiri: Te mişti. Respiri şi expiri: Dansezi. Respiri şi expiri: Joci... Şi pot continua cu acest leitmotiv pe care Gigi Căciuleanu îl inoculează ucenicilor săi: cum respirăm, cum ne simţim corpul executând anumite mişcări, cum raportăm corpul la spaţiu şi la noi înşine, cum facem legătura între nordul şi sudul corpului, cum folosim energia creatoare, energia eliberatoare pentru a ne simţi liberi, pentru a fi noi înşine. Lecţia, Învăţătura pe care o transmite Gigi Căciuleanu depăşeşte sfera dansului, luat aşa ad literam. Este o întreagă filozofie a libertăţii de exprimare. Este o estetică a simplităţii, poate. Este poezie, cu siguranţă.
26 de tineri, cum spuneam, au venit cu propriul ego şi au ajuns, ca după câteva ore, să rezoneze la unison, să se mişte ca o unică fiinţă, fără a-şi pierde individualitatea, fără a se depersonaliza. Pentru că au învăţat să respire şi să expire împreună. Au reuşit să devină acele frunze sau ramuri ale copacului străbătut de lumină, care se înalţă, axis mundi, spre cer.
E greu de redat în cuvinte o astfel de lecţie. Aplauzele pe care tinerii actori i le-au oferit maestrului la final, precum şi satisfacţia întâlnirii cu un astfel de om-poezie, care se citea pe chipul lor, au fost cele mai elocvente.
"Nu vă pierdeţi inteligenţa, nici din privire, nici din corp! Desfaceţi-vă corpul ca o gură sau ca o carte. Căutaţi cu corpul!". Astfel grăit-a maestrul.
Mi-am concluzionat referatul de la examenul de estetică spunând că nu ştiu să definesc, de fapt, estetica lui Gigi Căciuleanu; poate e o estetică a zborului, poate o estetică a libertăţii, poate o estetică a sinelui (dacă există aşa ceva), a fragilităţii... dar ştiu că pot spune clar şi răspicat: m-am îndrăgostit. Sunt convinsă că cei 26 de tineri, care s-au lăsat subjugaţi de personalitatea şi învăţăturile lui Gigi Căciuleanu, pot declara acelaşi lucru: că s-au îndrăgostit.
(Alba Iulia, 30 -31 august 2021, master-class cu Gigi Căciuleanu)