De vorbă cu... (V) - Petru Marginean - Gala HOP, 2021

Petru Marginean, 22 ani, Bucureşti
 
Studii: Facultatea de Teatru şi Film UBB Cluj-Napoca, clasa Miklós Bács
 
Participă la Gala HOP 2021, la secţiunea Individual cu REPAUS, după Repausul duminical şi Politică de Ion Luca Caragiale


Răzvan Rocaş: Cine eşti ca om / ca artist?
Petru Marginean: Cred că atât ca om, cât şi ca artist, mă identific cu termenul DIY (Do It Yourself). Între mâncarea oribilă pe care o gătesc şi mâncarea de restaurant aleg prima variantă. Acest lucru nu înseamnă că nu sunt recunoscător prietenilor cu care am reuşit să îmi îndeplinesc multe proiecte. Pur şi simplu mi-e ruşine să apelez la lume. Nu sunt cel mai îndemânatic om la capitolul "conexiuni". Îmi place să lucrez cu materialele pe care le am la îndemână şi recurg la achiziţii, împrumuturi de obiecte sau de forţă de muncă abia în ultima instanţă. Prefer un spaţiu gol, umplut de prezenţa oamenilor actanţi. Un spaţiu gol umplut de esenţă.

R.R.: Ce este şi ce nu este teatrul pentru tine?
P.M.: Îmi pare rău să constat faptul că pot formula mai uşor un răspuns la întrebarea "Ce nu este teatrul pentru mine". Dar ca să ofer un răspuns succint primei întrebări şi apoi să mă apuc de cea de-a doua care îmi pare mai uşoară, zic că teatrul pentru mine este o invitaţie. Vrei - o accepţi. Te laşi furat de ceea ce se desfăşoară. Asculţi. Te laşi "minţit". Nu vrei - Nu asculţi. Adormi. Te ridici şi pleci. Te revolţi. Ambele variante coexistă. Cred că m-am tot aflat în ambele din aceste poziţii.
Nu consider ca fiind teatru atunci când asist la o construcţie în care regizorul vrea să toarne pe gât o morală publicului său într-un mod agresiv. Evident, teatrul trebuie să educe, să ducă la conştientizarea unei probleme, însă procedeul prin care o face trebuie să arate atât albul, cât şi negrul.

R.R.: Ai puterea să schimbi un lucru din teatrul românesc. Care ar fi acela şi de ce?
P.M.: Mi-e greu să mă pronunţ. Vin din Republica Moldova, unde teatrul nu e la fel de mult ca aici în România. Îmi amintesc cât de entuziasmat urmăream spectacolele invitate la festivalul Reuniunea Teatrelor Naţionale din Chişinău. Schimbarea pe care aş face-o, este să "europenizez" teatrul de acasă. Să impun o dicţie corectă. Să fac mai multe schimburi de experienţă. Nu mă refer doar la deplasări, ci şi la tabere de creaţie. Observ aici, în România, o abundenţă de tabere de actorie, workshopuri de teatru, de dans, de teatru-dans. Nu găseşti aşa ceva în patria mea! Teatrul românesc nu înseamnă doar dinozaurii de care am obosit, ci înseamnă şi o sumedenie de oameni talentaţi care creează în pofida instituţiilor care vor sau nu să îi ia sub aripa lor.

R.R.: Ce preferi dintre mediul independent şi cel instituţional? Care crezi că sunt avantajele şi dezavantajele celor două?
P.M.: În momentul de faţă activez într-un mediu instituţional. Evident că avantajul primar este stabilitatea financiară. Pâinea actorului, deşi pare foarte uşor de obţinut, este de fapt un dar foarte preţios. Recunosc că sunt norocos. Ce mă atrage totuşi în sectorul independent este DIY-ul de care vorbeam mai înainte. Independenţa îl formează pe artistul total - titlu pe care mi-aş dori să îl capăt într-o bună zi.

R.R.: Sectorul cultural a fost grav afectat de pandemie. Cum crezi că va evolua situaţia şi cum va arăta teatrul de-acum încolo?
P.M.: Sper să ne putem bucura de cât mai mult teatru viu, în direct. Constat că teatrul e o artă care îşi pierde publicul, cedându-l industriei imense de seriale şi filme. Nu poţi blama spectatorii. Şi eu dacă aş fi un corporatist ieşit de la birou la ora 18 şi aş avea de ales între a vedea un sezon nou din serialul mult aşteptat şi a-l vedea pe Petru Marginean strâmbându-se, aş alege prima variantă.
Revin. Teatrul e o invitaţie. Cel care va avea ochi să vadă - o va face, indiferent de restricţii şi de mediul prin care se desfăşoară spectacolul.

R.R.: Cât de confortabil eşti / te simţi cu tema DansActorului?
P.M.: Deşi nu sunt un actor foarte plastic, nu pot nici măcar imita dansatori profesionişti precum Barâşnikov, vreau să cred că aduc pe acest tărâm al dansactoriei propriul element. În ultimul an am studiat pantomima şi izometria, mijloace de expresie corporală pe care am încercat să le împletesc în ceea ce am muncit pentru Gala Hop.

R.R.: Ce te încântă? Ce te întristează? Ce îţi oferă satisfacţie? Ce te dezamăgeşte?
P.M.: Mă încântă supremaţia artei. Mă încântă paradoxul faptului că omenirea a inventat arta şi tot omenirea conştientizează cât de enigmatic şi dincolo de înţelegerea noastră e acest fenomen. Acelaşi lucru mă şi întristează.
Ascultatul muzicii mă satisface. Mai nou ascult muzică clasică. Recomand Concertul pentru vioară şi orchestră op. 61 de Beethoven.
Mă dezamăgeşte faptul că atât eu, cât şi omenirea, devenim din ce în ce mai puţin vulnerabili, iar deasupra noastră şi între noi se instaurează o răceală abundentă.

R.R.: Cum ţi-ai dori să fii peste 10 ani?
P.M.: Îmi doresc să fiu mai organizat. Aş vrea să fiu stoic ca Marcus Aurelius. Aş vrea ca peste zece ani să am în spate o mulţime de proiecte faine. Aş vrea ca peste zece ani să trăiesc în armonie cu mine însumi şi cu cineva cu care să ne iubim nespus de mult.

R.R.: Dacă ai avea posibilitatea să petreci o zi alături de o personalitate, pe cine ai alege şi de ce?
P.M.: Dacă aş răspunde că personalitatea cu care aş vrea să petrec o zi ar fi primata din care mă trag eu - ar fi un răspuns care se vrea a fi interesant. Şi apoi cine ştie dacă acea primată a fost într-adevăr o personalitate.
Răspund mai simplu, cum aş fi răspuns şi zece ani în urmă: Jimi Hendrix. Aş vrea să mă plimb cu el prin Londra anilor '60. Să mergem dintr-un club în altul. Poate cu ocazia asta îi întâlnesc şi pe Beatleşi, astfel prinzând cinci iepuri dintr-o dată.

R.R.: Un mesaj pentru public...
P.M.: Urmăriţi-ne la Gala Hop! Dacă vă place şi vă oferă un imbold spre dans, ridicaţi-vă şi dansaţi cu noi! Dacă nu, atunci să aveţi parte de un subiect bun de bârfă la un pahar de vin după gală! Bucuraţi-vă de faptul că trăim timpuri care permit refugierea în orice domeniu care ne place. Muzica, picturile şi dansurile preferate sunt doar la un click distanţă. Iubiţi-vă gusturile! Fiţi voi înşivă!