De vorbă cu... (VII) - Cezara Creţu - Gala HOP, 2021

Cezara Creţu, 23 de ani, Sibiu

Studii: 2019 - Licenţă în "Arta Actorului", secţiunea "Teatru şi artele spectacolului", Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu - "Facultatea de Litere şi Arte" / 2021 - Master în "Arta interpretării caracterelor dramatice", secţiunea "Teatru şi artele spectacolului", Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu - "Facultatea de Litere şi Arte"

Participă la Gala HOP 2021, la secţiunea Grup cu MEMENTO uMORI (I.L. Condoleanţe) alături de Andrada Oltean, Alis Pelle şi Vlad Pelin.


Răzvan Rocaş: Cine eşti ca om / ca artist?
Cezara Creţu: Încă mă obişnuiesc cu denumirea de "artist"; este ceva nou pentru mine - să folosesc acest cuvânt ca fiind unul dintre atributele mele. Sunt la începutul drumului, atât pe cel al teatrului, cât şi pe cel al vieţii. Tot ce ştiu este că... sunt un om care simte mult - atât de mult încât are adesea nevoie să împartă cu alţii tot acest vacarm.

R.R.: Ce este şi ce nu este teatrul pentru tine?
C:C.: Teatrul e Vrajă. E magie pură. Te atrage în mrejele sale şi nu îi poţi scăpa - nu vrei să îi scapi. Chiar şi atunci când sunt în public, văd, simt cum în timpul unui spectacol regulile normale, cele cu care suntem obişnuiţi în viaţa de zi cu zi, se transformă în altceva. Teatrul ne transportă într-un univers paralel, devenim cu toţii - actori şi spectatori - robi ai poveştii ce se desfăşoară. Dacă nici asta nu-i magie...:)
Teatrul nu este chin. Nu este trebuie. Este vreau.

R.R.: Ai puterea să schimbi un lucru din teatrul românesc. Care ar fi acela şi de ce?
C:C.: În mod ideal, aş face loc pe scenă pentru toată lumea... Deoarece îmi doresc mai degrabă colaborare decât competiţie. Mi-aş dori să învăţ de la toţi cei cu care mă întâlnesc, să ne ajutăm, să creăm împreună, să apreciem în loc să demonstrăm.

R.R.: Ce preferi dintre mediul independent şi cel instituţional? Care crezi că sunt avantajele şi dezavantajele celor două?
C:C.: Experienţa mea se rezumă deocamdată doar la cadrul instituţional... Aşadar, nu pot formula o opinie clară şi cu adevărat informată. Ambele medii au atuu-rile lor. Eu, sincer, mă bucur să fiu oriunde se poate, cât mai des.:)

R.R.: Sectorul cultural a fost grav afectat de pandemie. Cum crezi că va evolua situaţia şi cum va arăta teatrul de-acum încolo?
C:C.: În unele zile mă surprind purtându-mi ochelarii cu lentile gri - atunci am impresia că totul stagnează, că teatrul a ajuns neimportant în lumea asta bizară... Dar apoi îmi aduc aminte cum în momentele de cumpănă din istoria omenirii, în pofida situaţiilor dificile, arta a reînflorit de fiecare dată, a adus ceva nou. Asta cred că face şi teatrul acum. Nu cred că poate anticipa nimeni exact cum va evolua teatrul în perioada aceasta, însă mă bucur enorm să îi fiu martoră.

R.R.: Cât de confortabilă eşti / te simţi cu tema DansActorului?
C:C.: Recunosc, în anii trecuţi această temă a reprezentat pentru mine un motiv de teamă. Anul acesta, în schimb, am reuşit să trec peste blocajele impuse de mine însămi şi... iată - munca a dat roade. Mă bucur că am avut curaj, zel... şi colegi / prieteni absolut geniali.

R.R.: Ce te încântă? Ce te întristează? Ce îţi oferă satisfacţie? Ce te dezamăgeşte?
C:C.: Mă încântă... să încânt.:) Dacă sunt pe scenă şi simt că măcar o persoană din public a fost atinsă de ceea ce vede este îndeajuns pentru mine.
Mă întristează răutatea şi îngustimea minţii. În special în perioade în care situaţii catastrofale sau dificile se desfăşoară - atunci nu pot decât să privesc uluită la cât rău se ascunde în bizara noastră specie...
Îmi oferă satisfacţie să ştiu că orice fac, fac din răsputeri, oricare ar fi rezultatul acţiunilor mele.
Mă dezamăgeşte... ipocrizia. Şi falsitatea.

R.R.: Cum ţi-ai dori să fii peste 10 ani?
C:C.: Echilibrată. Din toate punctele de vedere.

R.R.: Dacă ai avea posibilitatea să petreci o zi alături de o personalitate, pe cine ai alege şi de ce?
C:C.: David Lynch. Pentru că iubesc tot ce face, iubesc modul în care se prezintă ca om, iubesc faptul că este un artist dezvoltat în multe arii, că încearcă mereu noi medii prielnice artei sale, că se lasă ghidat de ideile sale orice ar fi, că îşi păstrează echilibrul psihic şi motivaţia interioară... Mi se pare un om cu adevărat frumos.

R.R.: Un mesaj pentru public...
C:C.: Lăsaţi-vă cuprinşi de Vrajă. Merită.