De vorbă cu... (VIII) - Oana Zara - Gala HOP, 2021

Oana Zara, 27 de ani, Bucureşti

Studii: Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale", Bucureşti (România) - Actorie 2019 - prezent / Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale", Bucureşti (România) - Coregrafie 2013 - 2018 Licenţă & Master

Participă la Gala HOP 2021, la secţiunea Grup cu Năpatima, după Năpasta de Ion Luca Caragiale.

Răzvan Rocaş: Cine eşti ca om / ca artist?
Oana Zara: În cercurile în care am fost, eram numită "raza de soare". Asta pentru că mereu sunt cu zâmbetul pe buze şi am o energie pozitivă molipsitoare (aşa mi s-a zis). Natura mă inspiră cel mai mult, pentru că este locul unde omul nu a intervenit. Cerul, apusul, răsăritul, marea, norii, vântul, copacii, ploaia, mă duc într-o lume unde nu există limite... Pentru mine cel mai important este să-mi bucur sufletul şi Dumnezeu a avut grijă de mine să-mi arate drumul pe unde trebuie să merg ca să reuşesc.. şi m-a dus de la dans, la teatru. Aşa pur şi simplu... după mulţi ani de dans, 5 ani la facultatea de coregrafie din cadrul UNATC-ului, am ajuns la actorie. De mică sunt într-o continuă căutare în ceea ce priveşte latura artistică, dar niciodată n-am separat-o de suflet.

R.R.: Ce este şi ce nu este teatrul pentru tine?
O.Z.: Teatrul pentru mine înseamnă viaţă... este locul unde descoperi, trăieşti şi înveţi lucruri despre tine. Unde mergi cu picioarele şi ieşi plutind... pentru că e despre emoţie şi unde e emoţie, e suflet şi când e suflet nu mai e nevoie de altceva.

R.R.: Ai puterea să schimbi un lucru din teatrul românesc. Care ar fi acela şi de ce?
O.Z.: Mi-aş dori să contribui în a-l face mai prezent în vieţile oamenilor, la nivel de educaţie. Din păcate în România teatrul nu este apreciat. Consider de asemenea că ar trebui să se facă mai multe spectacole.

R.R.: Ce preferi dintre mediul independent şi cel instituţional? Care crezi că sunt avantajele şi dezavantajele celor două?
O.Z.: Pentru mine nu este important mediul în care lucrez, oamenii şi energia acestora contează. Când există pasiune, creativitate şi implicare, e acelaşi lucru dacă ai un proiect la un teatru de stat sau la un teatru independent. Avantaje şi dezavantaje sunt peste tot şi diferă în funcţie de aşteptările pe care le ai şi de cum priveşti tu lucrurile ca om şi ca artist. Eu, de exemplu, am nevoie de libertate. Nu vreau să fiu într-un loc care îmi îngrădeşte creativitatea.

R.R.: Sectorul cultural a fost grav afectat de pandemie. Cum crezi că va evolua situaţia şi cum va arăta teatrul de-acum încolo?
O.Z.: Aşa este... trăim vremuri mai puţin fericite pentru noi, artiştii. Nu ştiu ce se va întâmpla, ştiu doar că Dumnezeu va avea grijă de toate.

R.R.: Cât de confortabilă eşti / te simţi cu tema DansActorului?
O.Z.: Dansul şi actoria fac parte din viaţa mea de foarte mult timp, aşa că pot spune că mă simt ca acasă. Dansez de la 6 ani şi prima dată când am luat contact cu actoria a fost tot pe atunci, pe la 6, 7 ani, când am minţit-o pe mama că mă simt rău ca să nu merg la şcoală. Important este să ai ceva de spus, corpul şi vorba se completează de când e lumea. DansActorul = omul antrenat sufleteşte, mental şi fizic.

R.R.: Ce te încântă? Ce te întristează? Ce îţi oferă satisfacţie? Ce te dezamăgeşte?
O.Z.: Mă încântă zâmbetul nepoţelului meu, îmbrăţişările mamei, când îmi spune tata că mă iubeşte, dansurile nebune pe care le fac cu sora mea, răsăriturile şi apusurile pe care le văd împreună cu iubitul meu, plimbările cu As, câinele meu, când vine Messi, pisoiul meu, şi se cuibăreşte lângă mine, marea, copacii toamna, raţele care plutesc pe lac, veveriţele care aleargă prin pădure, sunetul ploii şi mirosul după ploaie.
Mă întristează faptul că oamenii nu mai ştiu să fie fericiţi.
Scena şi aplauzele îmi oferă satisfacţie.
Sunt dezamăgită de oamenii care aruncă gunoaie în natură, pe stradă...

R.R.: Cum ţi-ai dori să fii peste 10 ani?
O.Z.: Să fiu la fel de fericită ca acum. Să fiu un om mai bun şi nu-mi pierd credinţa, încrederea şi inspiraţia.

R.R.: Dacă ai avea posibilitatea să petreci o zi alături de o personalitate, pe cine ai alege şi de ce?
O.Z: Dem Rădulescu, omul şi artistul. Şi o să închei cu un citat al dumnealui care explică şi de ce l-am ales: "Ştii ce te ţine în viaţă? Sufletul te ţine în viaţă".

R.R.: Un mesaj pentru public...
O.Z.: Abia aştept să trăiţi împreună cu noi! V-am cuprins!