De vorbă cu... (X) - Maria Teişanu - Gala HOP, 2021

Maria Teişanu, 27 ani, Suceava

Studii: Facultatea de Teatru şi Film, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, licenţă şi master

Participă la Gala HOP 2021, la secţiunea Grup cu Cetăţeni turmentaţi.


Răzvan Rocaş: Cine eşti ca om / ca artist?
Maria Teişanu: Mă feresc de definiţii (doar la matematică se poate, fără regrete), pentru că sigur Maria de peste o săptămână nu va fi de acord cu ce am răspuns acum. Sper că sunt un om nu prea rău, cu răbdare suficientă pentru artă. Nu promit, dar poate peste câţiva ani voi avea un răspuns mai deştept şi de pus în cărţi.

R.R.: Ce este şi ce nu este teatrul pentru tine?
M.T.: Teatrul trebuie sa fie mai mult decât dorinţa noastră de a fi pe scenă sau a dramaturgului de a scrie, sau a regizorilor de a-şi vedea numele pe afiş. De multe ori văd teatru care transcende scopurile astea meschine, dar de prea multe ori există teatru gol, care nu spune nimic, teatru uşor, transparent, volatil, lipsibil. Uite, am fost deşteaptă acum.

R.R.: Ai puterea să schimbi un lucru din teatrul românesc. Care ar fi acela şi de ce?
M.T.: Mirosul. Nu că ar fi ceva putred undeva, ci doar pentru că sunt eu mai sensibilă la mirosuri şi mi-ar plăcea sa simt în toate teatrele parfumuri de toate felurile. Chiar şi mâncare, aia bună miroase cum trebuie.

R.R.: Ce preferi dintre mediul independent şi cel instituţional? Care crezi că sunt avantajele şi dezavantajele celor două?
M.T.: Nu ştiu cât se pune problema de preferat, ţinând cont că am gustat puţin din fiecare, ci mai degrabă se pune întrebarea care dintre cele două are puterea mai mare acum şi care are nevoie de ea. Personal, simt ca teatrul independent este deopotrivă puternic şi are nevoie în continuare de forţă. Mediul instituţional de la noi are nevoie nu de putere, ci de o zgâlţâire, undeva. Sau de un miros de trandafir în lojă.

R.R.: Sectorul cultural a fost grav afectat de pandemie. Cum crezi că va evolua situaţia şi cum va arăta teatrul de-acum încolo?
M.T.: Este posibil să aibă loc nişte reforme productive şi deosebit de benefice pentru artă. Sau opusul, o desfiinţare apocaliptică. Iar eu acum îţi explic că sunt o fire extremistă şi că este la fel de valabil şi un gri, la mijloc, dar eu nu pot lucra mult cu asta.

R.R.: Cât de confortabilă eşti / te simţi cu tema DansActorului?
M.T.: Mă simt destul de confortabilă, dar nu prea sigură pe mine, ceea ce îmi convine. Traducere: am dansat un pic în facultate şi după, dar merg la HOP pentru că ştiu că nu ştiu. Şi de dor, un mare dor.

R.R.: Ce te încântă? Ce te întristează? Ce îţi oferă satisfacţie? Ce te dezamăgeşte?
M.T.: Mă încântă sinceritatea şi naturalul. Mă întristează suferinţa. Mă satisface să mănânc ceva bun şi gustos pe care să-l recomand la toată lumea şi să devină subiect de discuţie. Mă dezamăgeşte minciuna... şi când scap ceva pe jos - demoralizator.

R.R.: Cum ţi-ai dori să fii peste 10 ani?
M.T.: Mi-aş dori să fiu, în primul rând. Îmi doresc să am câteva lucruri care să mă ajute să mă deplasez mai uşor de la o fericire la alta. A, şi să fiu pe marile ecrane, ca actriţă de renume mondial - am zis, nu?

R.R.: Dacă ai avea posibilitatea să petreci o zi alături de o personalitate, pe cine ai alege şi de ce?
M.T.: Aş chema-o pe Cleopatra la o cafea şi o plimbare să povestim despre rolul femeii în societate, ar şti să-mi spună ea nişte lucruri. La ea m-am gândit acum, dar foarte bine nu refuz o cafea cu Brad Pitt tânăr - am bucurii simple.

R.R.: Un mesaj pentru public...
M.T.: Pentru TOT publicul?? Atâţia oameni... I-aş invita la un spectacol de teatru, film românesc şi le-aş propune să stăm la un suc şi vorbă, după. Mulţi oameni, vor fi mai multe sucuri:):)