De vorbă cu... (XI) - Vlad Pelin - Gala HOP, 2021

Vlad Pelin, 23 de ani, Bucureşti

Studii: Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" - Bucureşti

Participă la Gala HOP 2021, la secţiunea Grup cu ...MEMENTO uMORI (I. L. Condoleanţe)


Răzvan Rocaş: Cine eşti ca om / ca artist?
Vlad Pelin: Vlad Pelin, fost dansator de performanţă la bază, cu calităţi şi defecte folosite pentru a arata celor din jurul meu că emoţia schimbă totul. Cu alte cuvinte omul şi artistul sunt unul şi acelaşi.

R.R.: Ce este şi ce nu este teatrul pentru tine?
V.P.: Locul unde fac pe nebunu', fără a suporta "consecinţele". Iar dacă nu este, atunci înseamnă că nu este nimic!

R.R.: Ai puterea să schimbi un lucru din teatrul românesc. Care ar fi acela şi de ce?
V.P.: Aş schimba modul de organizare al teatrelor. Mi-ar plăcea să nu mai existe actori care sunt angajaţi pe viaţă, pentru ca mai multă lume să îşi arate măiestria într-ale actoriei.

R.R.: Ce preferi dintre mediul independent şi cel instituţional? Care crezi că sunt avantajele şi dezavantajele celor două?
V.P.: Ambele în aceeaşi măsură. Avantajul mediului instituţional este cel de a ajunge artist consacrat, folosindu-te de renumele teatrului, iar în mediul independent, avantajul este libertatea. Dezavantajele sunt doar dacă vrei tu să le vezi.

R.R.: Sectorul cultural a fost grav afectat de pandemie. Cum crezi că va evolua situaţia şi cum va arăta teatrul de-acum încolo?
V.P.: Situaţia nu cred că va evolua în beneficiul artiştilor, deoarece pandemia a fost încă o lovitură pentru sectorul cultural. Teatrul va continua, chiar dacă recuperarea va fi mai grea deoarece ne-am schimbat cu toţii după această pandemie.

R.R.: Cât de confortabil eşti / te simţi cu tema DansActorului?
V.P.: Nu pot spune ca sunt 100% confortabil, având în vedere că este un lucru nou. În schimb, mă simt extrem de provocat în a încerca lucruri noi şi, de ce nu, nebuneşti. Pot spune că am căutat "acul în carul cu fân" şi sper că l-am găsit.

R.R.: Ce te încântă? Ce te întristează? Ce îţi oferă satisfacţie? Ce te dezamăgeşte?
V.P.: Mă încântă emoţia pură a oamenilor, drama, ceaiurile, muzica bună, monarhia şi locurile exotice. Mă dezamăgeşte în schimb uşurinţa cu care noi, oamenii, uitam.

R.R.: Cum ţi-ai dori să fii peste 10 ani?
V.P.: Aşa cum o să mă simt cel mai bine.

R.R.: Dacă ai avea posibilitatea să petreci o zi alături de o personalitate, pe cine ai alege şi de ce?
V.P.: Julie Andrews, pentru că mi-am dorit o guvernată ca ea cu care să descopăr lumea. Şi da, mi-ar fi plăcut să fi avut ocazia de-a juca în Sunetul Muzicii.

R.R.: Un mesaj pentru public...
V.P.: M-am tot gândit ce să spun publicului, şi cred că cel mai important este că oamenii vin la teatru să se privească. Deci haideţi şi uitaţi-vă la dumneavoastră.