Dar ce frumoase parastase! - alcool, lumină şi puţină moarte la Festivalul de Teatru Piatra Neamţ, 2021

Titanicul e o nuvelă a scriitorului ieşean Florin Lăzărescu, apărută în volum, în 2009, alături de mult mai faimoasa Lampa cu căciulă (adaptată în scenariul omonim, Lampa i-a adus lui Radu Jude primul mare premiu internaţional, cel pentru scurtmetraj internaţional la Sundance 2007). (Notă: Lampa cu căciulă a apărut sub numele original Poveste de duminică în volumul Şase moduri de a-şi aminti un cal sau şase povestiri, la editura LiterNet, în anul 2003. Volumul se poate descărca aici)

În 2021, Titanicul a devenit obiect de studiu în lumea teatrală. În cadrul Facultăţii de Arte în Limba Română a Universităţii de Arte din Târgu-Mureş, programul de studii masterale în arta regizorului coordonat Theodor-Cristian Popescu le-a propus studenţilor adaptarea şi punerea în scenă a nuvelei. Bunăoară, Daniel Chirilă (dramaturg, regizor, membru-fondator al trupei Frilensăr, consultant artistic al Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ) a primit misiunea de a produce Titanicul în cheie fantasy (rezultat final: alcool, lumină şi puţină moarte, intrat în portofoliul Frilensăr), în timp ce Cosmin Panaite (actor al Teatrului Matei Vişniec din Suceava) a adaptat nuvela în stil horror (rezultat final: Titanicul, intrat în portofoliul teatrului sucevean). Ambele producţii sunt prezentate în cadrul Festivalului de Teatru din Piatra-Neamţ, în seri consecutive, în curtea Palatului Copiilor.

alcool, lumină şi puţină moarte îşi invită spectatorii să îşi ia locurile pe scaune în puternic miros de tămâie. Lumânările bucăţii de cimitir din spaţiul de joc (scenografia Andreea-Diana Nistor) sunt aprinse. Personajele apar în grup, privind spre cimitir, machiate puternic, strident, dead-(wo)¥man-like, şi vorbind într-un fel de cor (fiecare spune, pe rând, câte un cuvânt). Mai târziu în spectacol, vom înţelege că fiecare actor joacă mai multe personaje şi că, în partea a doua a înscenării, actorii vor renunţa la machiaj şi se vor juca pe ei înşişi.

Apoi personajele se îndreaptă cu privirea spre spectator şi, pe bază de voce, lavalieră, multiple instrumente muzicale, lumini de scenă plus sunete & lumini din realitatea nemţeană (spectacolul e gândit pentru a fi jucat în spaţii neconvenţionale din aer liber, ceea ce l-a făcut eligibil pentru Secţiunea Naţională a celui de-al 32-lea festival din Piatra Neamţ), spun povestea. De comédie, moravuri, sărăcie, alcool şi moarte dintr-un sat oarecare al timpului trecut recent / prezent, dintr-un spaţiu din proximitatea noastră mai mult sau mai puţin mioritică / balcanică / est-europeană.

Loredana Cosovanu, Alina Mîndru, Claudia Chiraş şi Tiberiu Enache sunt Frilensări de hăt-hăt, de pe vremea când produceau mici bijuterii pe bandă rulantă în Green Hours-ul deceniului trecut. Călina Epuran şi Elena Albu sunt new entries care ţin sus nivelul trupei. Ce Lăzărescu a scris, ce Chirilă a aşezat pe scenă, ele & ei împing spre public, spre vecini, spre în sus (şi spre în jos). Acum ceva ani erau surprinzători, speciali, spectaculoşi, proaspeţi, buni. Acum sunt confirmaţi, speciali, spectaculoşi, proaspeţi, buni, al dracului şi al cerului de buni.

În partea întâi, povestea. Întâlnirea rubedeniilor, pregătitul mesei, cântatul Titanicului, îmbătatul progresiv. Apoi, sosirea fiului risipitor de ani celulari, poveştile de acolo, emoţiunile, îmbătatul post-progresiv, moartea.

Un soi de pauză pentru schimbatul costumelor, lepădarea machiajului, conectarea la AC a noilor instrumente. Prilej de monolog din partea unui guest star din echipa tehnică.

Apoi, priveghiul. Pe vocile (senzaţionale) ale Claudiei, Elenei, Alinei şi lui Tiberiu. Pe lumânări şi pe whisky. Shot-uri. La capătul celei care a fost. Şi s-a dus. În text, nana. În realitate, ţara. Viaţa la. Lumea de la. Anii, deceniile, secolele, mileniile de existenţă la. Duse sunt. La cimitir. Cine a rămas mai bagă o cântare, mai toarnă un păhărel, mai aprinde o tămâie şi-o lumânare. Să fie de sufletul celor ce s-au dus.


Din partea noastră, a ălora de-am rămas. Poporul lumilor care sunt şi care vor fi. Prezentul şi viitorul. Noi, experţi în toate. Îngropăciuni, parastase, tot tacâmul. Chiar, când aţi murit ultima oară?