Două spectacole în oglindă - alcool, lumină şi puţină moarte. studiu de caz şi Titanicul la Festivalul de Teatru Piatra Neamţ, 2021

Mai întâi a fost fumul de tămâie răspândit peste spectatorii din grădina Palatului Copiilor din Piatra Neamţ. Apoi au apărut tiptil, unul câte unul, actorii costumaţi în haine clovneşti. Ei s-au grupat spre centrul spaţiului de joc, devenind în scurt timp un personaj colectiv, excedat (cum bine stă oricărui clovn) de importanţa mesajului lui scenic. Iar în continuare, sarcina de narator şi de furnizor de momente pigmentate cu comic buf este preluată de acest conglomerat fellinian de apariţii groteşti.

Proza lui Florin Lăzărescu Titanicul a fost niţeluş scuturată de prozaisme şi din ea au căzut în scenă câteva creaturi atinse de abulie şi de plăcerea obsesivă de a sporovăi vrute şi nevrute. Regizorul Daniel Chirilă a reuşit să facă din simplă şi seducătoare expoziţiune narativă un spectacol surprinzător de viu, colorat, sugestiv, agreabil (mai bine spus o jumătate de spectacol, pentru că partea a doua este un micro-concert de muzică lăutărească / bocet / doină / jelanie). Punând cuvintele unei fraze în gura mai multor actori, el creează o fuziune epică nemaiîntâlnită, ritmată, pregnant cantabilă, plină de umor sănătos. În acelaşi timp, Daniel Chirilă e inventiv în valorizarea ghiduşă a conţinutului epic, cu toate că ţine aproape de text sau poate chiar de aceea. El intuieşte cu precizie sensul poveştii şi ţinteşte dezinvolt extrapolarea scenică, ilustrativă a stilului sarcastic al scriiturii.

Cam aşa se prezintă, secţionat în două părţi distincte, asamblate tematic, spectacolul lui Daniel Chirilă alcool, lumină şi puţină moarte. studiu de caz. Spectacol realizat de Platforma Culturală "Frilensăr" din Bucureşti. O paranghelie care se sfârşeşte cu moarte, ca însăşi viaţa, această lumină miraculoasă situată între două lumi de întuneric, căci, nu-i aşa, "nimeni nu moare în locul tău", după cum se spune de mai multe ori ironic şi răspicat, dar şi grav sau cutremurător de adevărat. Personaje dilatate caricatural sunt privite prin ochii copilului care evocă lumea satului cu inocenţă şi atenţie sporită asupra comportamentului celor mari. Povestaşul năstruşnic are în centrul amintirilor pe bunica sa. El observă că oamenii beau mult (rom sau vişinată), fapt pentru care sumedenie de sticle (goale sau pe jumătate pline) formează un decor ilar, grăitor, în stânga spaţiului de joc (scenografia îi aparţine Andreei-Diana Nistor şi ea a înţeles şi ştie că la sat se bea mult - după cum a precizat regizorul la întâlnirea cu participanţii la festival). Totul e râs şi voie bună, comicărie şi miştocărie, comentariile sunt picante, situate în balans ludic de la un capăt la altul, până în momentul în care personajele au o confruntare subită cu moartea, iar asta schimbă totul. Paranghelia se transformă în lamentaţie, actorii îşi dau jos măştile de pe faţă, schimbă costumaţia, se deconspiră fără jenă în faţa publicului. Redevin oamenii care sunt dincolo de meseria lor de actori, interpreţi, muzicanţi şi fiecare cântă la un instrument - mai bine sau mai puţin bine, dar nu asta contează -, improvizează, se tânguiesc, oftează prelung, sincer, ca la o adevărată înmormântare în sat. Dansul vieţii s-a sfârşit brusc. Intrăm în priveghiul tradiţional, lăbărţat, prelungit în concert live cu remarcabile voci de un accentuat dramatism, ce se constituie într-un final mai puţin convenţional.

Destinşi, despovăraţi vizibil de carcasa personajelor interpretate, dar joviali, îngurgitând câte puţin dintr-un pahar de whisky, actorii fac cerc în jurul focului şi se amuză cântând live. Băutura selectă deja îi situează pe un alt plan al acţiunii. Minunaţii actori sunt: Alina Mândru, Loredana Cosovanu, Claudia Chiraş, Călina Epuran, Elena Albu, Tiberiu Enache. Dar de ce ni se flutură prin faţa ochilor fantoma Titanicului? Trecerea la finalul orchestrat are o noimă foarte clar ataşată ansamblului de pe celebra navă şi trimite la secvenţa de un tragism extrem când membrii orchestrei de pe Titanic, ştiind că vasul se scufundă şi conştienţi că nu se mai pot salva, au preferat să cânte liniştiţi, sfidând moartea.
 

*
Fumul de tămâie (sau de lemn ars) nu lipseşte nici din montarea aceluiaşi Titanic prozastic imaginat de data aceasta de Cosmin Panaite la Teatru Municipal "Matei Vişniec" din Suceava. Personajele îşi fac apariţia tot aşa de tiptil, unul după altul ca în spectacolul comentat înainte. Este foarte interesant că organizatorii au invitat două trupe cu două spectacole inspirate de aceeaşi proză a lui Florin Lăzărescu: Titanicul (la bază, cele două spectacole au fost examene ale celor doi regizori în cadrul Masterului de Regie, Anul I, la Universitatea de Arte din Târgu Mureş, profesor coordonator: Theodor-Cristian Popescu). Sunt două spectacole în oglindă, dar distanţate inegal de fondul magic al scriiturii. Mai constructiv în gamă ludică se dovedeşte Cosmin Panaite, întrucât el plasează povestea într-un sat de vampiri cu vicii omeneşti. Dragii de ei, vampiri simpatici răspândiţi prin desişul vieţii! Nimic mai amuzant aşadar şi mai logic decât să întâlneşti vampiri în patria lui Dracula, chiar dacă viziunea regizorală împinge subiectul în sectorul unui horror bine temperat! (de altfel în cadrul Masterului de Regie mai sus amintit, tema lui Cosmin Panaite a fost să realizeze un spectacol în stil horror, în timp ce tema lui Daniel Chirilă a fost să realizeze spectacolul în stil fantasy). Scenografia minimalistă a lui Sebastian Raţiu se foloseşte eficient de vegetaţia bogată din grădina Palatului Copiilor, luminată misterios de sub frunzele copacilor. Distribuţia pune în valoare jocul comedianţilor derulat cu accente luate din commedia dell'arte şi din teatrul popular. Evoluează cu dinţi de vampiri Cristina Florea (după ce a fost pisică răsfăţată în Pisici 2, de asemenea invitat la Festivalul de la Piatra Neamţ), Alexandru Marin, Delu Lucaci, Bogdan Amurăriţei, Diana Lazăr, Horia Andrei Butnaru şi Cosmin Bucătaru.

Vampirii primesc funcţionalităţi diferite, acţionând bezmetic în jurul Nanei Lenţa, matroana care menţine cu mână de fier ordinea în comunitatea vampirilor jigăriţi, băutori şi ei, dar preocupaţi şi de îndeletniciri gospodăreşti. Aşteptarea lui Mihai, fiul aflat în închisoare, tensionează acţiunea şi punctează momentele emoţionale cu cânticele vesele compuse de Bobo Burlăcianu. Spectrul morţii e concretizat repugnant ca într-un film de groază. Dar şi moartea face parte din petrecerea gălăgioasă ce pare fără sfârşit. Câtă paranghelie atâta umor popular!