Anul ăsta nu mă aşteptam să avem parte de Festival de Teatru la Piatra Neamţ, dar norocul a făcut să se ţină fix înainte să plec la facultate (3 - 12 septembrie 2021). Mi-am scos ecusonul din sertar, m-am pregătit sufleteşte pentru zile întregi de stat la teatru sau pe lângă el şi m-am pus pe treabă, în 2021 fiind simultan şi jurat, şi voluntar. Înşir în cele ce urmează câteva gânduri referitoare la evenimentele la care am participat.
1. Secţiunea naţională de spectacole
Nu pot spune că am fost absolut convinsă de fiecare spectacol de anul acesta, însă aşa este mereu: există spectacole pentru toate gusturile.
Ceea ce este clar este că a fost o varietate mare, de la spectacole montate în teatru, până la performance-uri în aer liber. Am fugit încontinuu de la Teatrul Tineretului la Palatul Copiilor, dar şi către alte spaţii precum Rubik Hub şi Casa Memorială "Calistrat Hogaş".
Ce spectacole m-au surprins / emoţionat / enervat / amuzat?
alcool, lumină şi puţină moarte. studiu de caz - în regia lui Daniel Chirilă, Compania Frilensăr, Bucureşti.
Un aspect interesant al anului 2021 a fost aducerea în Festival a două spectacole care au avut la bază acelaşi text (nuvela Titanicul de Florin Lăzărescu), acestea fiind alcool... şi Titanicul (regia: Cosmin Panaite), unul montat în domeniul independent (compania Frilensăr), altul la un teatru de stat (Matei Vişniec, Suceava).
Spectacolul lui Chirilă a avut o direcţie regizorală aparte, schimbându-şi direcţia de mers în final. Montat într-o cheie fantasy şi încadrat perfect în spaţiul în care s-a jucat (curtea Palatului Copiilor din Piatra Neamţ), a reuşit să surprindă prin redarea textului într-o manieră originală, cei şase actori jucând mai multe roluri simultan şi funcţionând ca un organism de sine stătător. Pentru asta alcool a primit din partea juriului de adolescenţi premiul ediţiei 2021 a Festivalului.
Titanicul celor de la Teatrul Matei Vişniec a fost şi el interesant în sine, twist-ul lui Cosmin Panaite fiind transformarea personajelor prozei lui Lăzărescu în vampiri. Însă, luându-l în comparaţie cu alcool..., se simte o oarecare pierdere a spectacolului în spaţiul extins în care au ales să fie jucat. Nu a avut acelaşi impact, cel puţin în opinia mea, însă este şi acesta un spectacol de văzut.
Verde tăiat - în regia Adinei Lazăr, Asociaţia Pro Teatru Zalău.
Pentru prietenii mei voluntari, acesta a fost cel mai emoţionant spectacol din cadrul festivalului. Încărcătura emoţională provine din tema relevantă zilelor noastre, tăierea ilegală de copaci şi consecinţele amestecării în reţelele ce se ocupă de aşa ceva.
Alexandra Felseghi, dramaturgul spectacolului, a făcut un studiu de caz, pornind de la o întâmplare din 2019, în care un pădurar a fost ucis deoarece a îndrăznit să se opună tăierii ilegale a pădurii lângă care a crescut. Astfel, soţia lui rămâne singură cu copiii lor, caută dreptatea şi se izbeşte de pereţii reci ai justiţiei precare din România, în care reţelele corupte reuşesc să fenteze legea şi să pună la tăcere organele justiţiare printr-un simplu apel telefonic.
Urmărind parcursul femeii care caută dreptatea, putem prevesti pe parcursul spectacolului ce se va întâmpla. Însă sperăm, împreună cu ea, la o rezolvare.
Este un spectacol bun, însă incomplet şi nefinisat pe alocuri. Totuşi, impactul emoţional este în stare să te facă să treci cu vederea aspectele tehnice.
Mama - regia Mihai Lukacs, Centrul Dialectic Bucureşti
Cât de uşor e să pici în plasa unui cult? Mama ne demonstrează că e mult prea uşor. Mi-a amintit de conceptul legitimităţii prin charismă. Ca în Mama, liderul charismatic apare în perioade de criză, reprezentând o icoană a schimbării.
Performance-ul reuşeşte, într-un final, fie să te convingă profund, fie să ieşi cu gândul "Astea chiar voiau să mă facă să intru în cultul lor? Pe bune?". Cred că asta e exact ceea ce şi-au propus: să arate cât de periculos şi de uşor e să fii convins, într-o perioadă de criză, să intri într-o organizaţie bizară, care îţi promite o zi de mâine mai prosperă, mai fericită. Mama a primit premiul "Cătălina Buzoianu" în cadrul acestui festival.
Ce pot spune despre aceste patru spectacole? Că regimul independent a reuşit să strălucească în a 32-a ediţie a Festivalului de la Piatra Neamţ şi că acest sector al teatrului este unul în care se produc spectacole de calitate, impresionante, în ciuda bugetelor precare. Iar cei care activează în acest sector merită tot suportul posibil, pentru că munca lor străluceşte prin pura pasiune a echipelor de producţie.