Reteatralizarea Bucureştiului

Dispariţia lui Ion Caramitru poate fi şansa unui nou început. Contestat, privit cu respect sau adulat, fostul preşedinte al UNITER şi director al TNB a fost genul de personalitate de care se puteau lesne lipi justificări. De la "Nu ne lasă Caramitru să facem asta" la "Caramitru decide tot", de la "E vina lui Caramitru" la "E meritul lui Caramitru", fostul actor părea a fi în tot şi în toate. Cel puţin când venea vorba de UNITER, de FNT, de TNB, de mişcarea teatrală bucureşteană. Acesta a fost trecutul.

***

Bucureştiul teatral de azi, din final de septembrie 2021, în plin val patru pandemic, e cenuşiu, confuz, speriat, palid. Lipsit de entuziasm, fără direcţie, fără dorinţe, (aproape că) fără speranţă, el trăieşte mai degrabă la foc mic, la minima rezistenţă, la alibi. În ultimul an jumătate, s-a jucat puţin spre deloc, premierele au fost rare, cele remarcabile rarisime. Teatrele, fie ele de stat sau particulare, au insistat pe reprezentaţiile clasice, pe scenă, promovând slab online-ul şi mai deloc montările în aer liber.

Cine a văzut cum arată spectacolele online realizate în 2021 de naţionalul sibian, de cel clujean ori de Teatrul Andrei Mureşanu (TAM-ul) din Sfântu Gheorghe (sunt doar câteva exemple) înţelege că, în vremuri atipice, pentru durate limitate de timp, poate exista teatru relevant şi în (prea uşor detestata) versiune pentru televizor / laptop / tabletă.

Cine a participat la Festivalul de Teatru Piatra Neamţ 2021, la FEST-FDR-ul organizat de Naţionalul din Timişoara în 2020 ori va merge la festivalul Dialog ce stă să înceapă la Brăila (sunt doar câteva exemple) va putea constata ce va să zică teatru valoros jucat în aer liber, pe scenă, pe străzi, în curţile muzeelor şi şcolilor, cu şi fără lavalieră, cu şi fără proiecţii video, cu şi fără implicarea activă a publicului.

Într-o conferinţă de presă recentă, pornind de la succesul de public şi critică al spectacolului MaMe, creaţie colectivă în regia lui Cristian Ban, reprezentanţii Teatrului Fani Tardini din Galaţi au anunţat, pentru proximele 3 stagiuni, invitarea a 3 regizori care vor realiza spectacole pe texte, originale sau adaptate, scrise împreună cu membrii trupei.

Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ şi-a derulat stagiunea 2020-2021 sub sloganul "Ne vedem afară", propunând trei spectacole (VA URMA. Ghid performativ pentru spectator, Viitorul din trecut, VA URMA. Pe Planeta Oglindă) jucate în multiple spaţii publice ale oraşului în condiţii artistice şi tehnice excepţionale (paradoxal, sau poate nu, şi unul dintre cele mai bune spectacole indoor, de teatru să-i zicem clasic, al stagiunii trecute, vine tot de la Piatra Neamţ şi se numeşte Pattern; în acelaşi timp, 98% Decizia corectă, reprezentat atât online, cât şi pe scenă, a fost spectacolul care a creat cea mai importantă polemică publică din ultimii ani, prilejuind un rarisim moment de solidaritate al breslei cu realizatorii săi şi cu directoarea TT, Gianina Cărbunariu).

Pe lângă lansarea în premieră naţională a proiectului Teatru VR şi reprezentaţiile sale în aer liber, TAM-ul covăsnean a propus unele dintre cele mai importante premiere pe scenă clasică ale stagiunii trecute (Consimţământ, Grădinărit uman), mizând masiv pe specularea promptă a intervalelor dintre valurile pandemic, pe entuziasmul uluitor al trupei şi pe priceperea administrativă a direcţiunii.

Seria de premiere pe texte majore anunţată de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj e aproape ireală. Ferma animalelor, Romeo şi Julieta, Livada de vişini şi-au avut premiera în mai, iulie şi, respectiv, septembrie 2021.

Bazându-se pe succesul de public al primelor PiSiCi, Bobo Burlăcianu şi parte din trupa Teatrului Matei Vişniec din Suceava au recidivat cu PiSiCi 2, ce poate fi lesne reprezentat atât în aer liber, cât şi spaţii convenţionale.

În iunie, Naţionalul craiovean a organizat Hektomeron, un maraton teatral de 25 de ore, jucat pe scenă, pentru spectatorii din sală & transmis live pe net, pentru cei din lume.

Asociaţia Pro Teatru produce, la Zalău, teatru într-un oraş fără teatru şi ajunge, cu Verde tăiat, să primească o nominalizare la Gala UNITER 2021 la categoria cel mai bun spectacol al anului precedent.

Cele de mai sus sunt câteva exemple din multiple. Menirea lor e de ilustra o multitudine de abordări şi de soluţii atât la limitările impuse de pandemie, cât şi la provocările aduse de pasul vremilor. Ieşirea teatrului în stradă, încărcarea lui în online, reprezentarea de texte proaspete, implicarea actorilor în co-scrierea lor, folosirea inspirată a mijloacelor multimedia, încercarea de atragere a publicului de toate vârstele şi din toate mediile sociale reprezintă tot atâtea simptome ale unui organism teatral viu, care încearcă să rămână / devină relevant artistic, social, moral, care refuză zona de confort, blazarea, nu-se-poate-le, n-ai-cu-cine-le.

Unde e Bucureştiul în peisajul de mai sus? Unde era el înainte de martie 2020 şi unde a ajuns acum? Câte teatre din Capitală au idee despre unde vor să ajungă în 2 sau 3 ani? Câte soluţii din categoriile exemplificate mai sus au fost adoptate de, teoretic, oraşul major al teatrului românesc? Căutând răspunsuri, mulţi l-au văzut în oglindă, ani în şir, pe Ion Caramitru. Acum, văd vidul.

Cu luminoasa excepţie a Centrului Educaţional Replika (atât la nivel de coerenţă a viziunii, cât şi a punerii sale în scenă), în afara promiţătoarei trupe de actori tineri de la Teatrul Mic, lăsând la o parte câteva premiere remarcabile (adevărate excepţii, datorate, în bună măsură, unor nume de regizori cu personalitate pe mâna cărora actorii şi-au explorat adevăratul potenţial), şi eforturile coagulate de Marcel Iureş & Alexandru Dabija, Lia Bugnar şi unteatru, Bucureştiul teatral pluteşte în derivă de ani buni. De fapt, pentru a corecta şablonul şi a prezenta mai fidel realitatea, stă în derivă. Stă şi priveşte cum timpul trece, leafa merge şi teatrul e în altă parte.

***

Pentru resuscitarea Bucureştiului teatral, e nevoie de un nou spirit şi de o nouă direcţiune. La UNITER, la TNB, la Bulandra, la FNT. Paranteză: nu e încă deloc limpede dacă şi cum se va întâmpla FNT 2021. Asta după ce FEST-FDR a fost mutat pe final de august, început de septembrie (decizie luată încă din primăvară, ce avea în vedere un nou potenţial vârf pandemic care ar fi impus desfăşurarea outdoor şi a acestei ediţii), festivalul de la Piatra-Neamţ a fost gândit de la bun început ca unul majoritar desfăşurat afară, la fel cel din Brăila. Genul acesta de planificare pare străin celui mai mare festival de teatru din ţară, festival în care artiştii non-bucureşteni implicaţi în, de pildă, spectacolele enumerate mai sus văd, încă, un reper valoric şi de confirmare. Închis paranteza.

Dispariţia lui Ion Caramitru poate fi şansa unui nou început. Oglinda în care căutăm motive pentru starea de fapt e vidă. De fapt, nu chiar. Ne reflectă pe noi.