octombrie 2021
câine cu om. câine fără om
Înainte de premieră, se zvonise că noul Afrim de la Craiova, câine cu om. câine fără om, va avea două părţi, fiecare de câte o oră şi jumătate, cu o pauză de o oră între ele (impuse de prevederi legislative ce restricţionează desfăşurarea unor spectacole cu durata mai mare de două ore în vremuri de pandemie). Cum ar veni, 90-60-90. Ar fi fost un titlu bun.

În realitate, spectacolul durează 110 minute înainte de pauză şi 115 după. În total, 3 ore şi 45 de minute de teatru. Cu pauză de un ceas. Cu tot cu intrarea în Sala I.D. Sârbu, aşezare pe scaune şi pregătiri, 5 ore, de la 5 la 10, în / de / pentru teatru. În 2021, toamna.


16 texte (câte 8 în fiecare parte), de lungimi, naturi, vechimi, consistenţe diferite. Dramatizări ale unor nuvele mai mult sau mai puţin clasice (Radu Tudoran, Simona Goşu, Dan Coman), bucăţi de dramaturgie (Lia Bugnar, Maria Manolescu), înscenări / sceno-clipuri ale unor piese muzicale (Kate Bush, Edmond Deda & Trio Grigoriu), postări pe reţele sociale (Fiona Apple, Oana Pellea), texte originale, scrise special pentru acest spectacol (Radu Afrim), povestirea despre sine şi animalele de companie (o femeie satul doljean Bâzdâna), lungul drum de la etajul 3 la parter al unui câine bătrân & un cuvânt pentru fiecare treaptă coborâtă, în loc de epilog.

Paradoxal, textele care se pliază cel mai puţin pe întreg sunt mai degrabă cele scrise de Radu Afrim însuşi (cu excepţia, luminoasă, numită Vampirul şi prietenul lui). Dacă în prima parte e rost de pasaje comice (inclusiv o consistentă porţie ironic auto-referenţială despre teatrul craiovean şi cel independent), partea a doua privilegiază lejera privire doar în fragmentul de început, în care inepuizabilul George Albert Costea străluceşte, în rol de mireasă purtată pe braţele vânjoase ale ansamblului, în sceno-clipul la şlagărul anilor '60 Vînătorul, cântat de Edmond Deda & Fraţii Grigoriu.

În rest, un ton grav, neliniştitor, tulburător vizitează chiar şi pasajele aparent mai solare (de pildă, Minunatu'-l Oanei Pellea, interpretat de Iulia Lazăr). Punctele de rezistenţă ale spectacolului (Fragil, cu o Romaniţa Ionescu ce capturează impecabil duhul terorizat & terorizant al personajului central din proza Simonei Goşu, Ochiuc, cu un Vlad Udrescu de o forţă-fragilitate remarcabile, Vampirul şi prietenul lui, în care George Albert Costea îşi completează recitalul serii cu o prestaţie de aristocrat al lumii de dincolo, Hingherul, climax-ul emoţional al spectacolului, produs de forţa uluitoare a duo-ul Alex Calangiu - Claudiu Mihail) împing limitele senzoriale şi emoţionale ale actorilor şi spectatorilor spre zone greu mărturisibile. La ieşirea din sală, simţi în fiecare muşchi şi oscior ecouri ale grozăviei pe care ai trăit-o.

câine cu om. câine fără om are ceva din drumul prin / spre infern din Apocalypse Now. Infernul singurătăţii (umane), infernul disponibilităţii (canine) sfârşind însângerată. Poate că e un diagnostic prea dur, poate alţi spectatori au văzut altfel.

Nu e deloc un spectacol comod. Nici de privit, nici de jucat. Nu atât scenografia (Irina Moscu), discretă & justă, nici proiecţiile video sau animaţia (Cristian Niculescu), nici măcar pregnantul univers sonor (regizorul, desigur) induc senzaţiile de mai sus. E vorba, în prima rând, de text (stilul de a dramatiza al lui Afrim privilegiază enorm cuvintele, din nuvela originală, aproape nimic nu se taie, totul se rosteşte) şi, desigur, de interpretarea actoricească. Cândva fragil, Afrim e, în acest caz, neobişnuit de brutal.

Oricât de puternice imaginile cu câinii de la adăpostul craiovean îmbrăţişând actorii în fotografii proiectat pe peretele alb din adâncul spaţiului de joc în debutul spectacolului, oricât de impresionantă cadenţa paşilor bătrânului câine ce amuşinează lumina în episodul final, nimic nu egalează duritatea vorbelor, semnificaţia tăcerilor, caracterul intens abraziv al gesturilor (coregrafia: Flavia Giurgiu) şi vocilor actorilor.
Sângele cu repetiţie din ultimele 3-4 tablouri (sângele animalului pe care vampirul, cândva om, l-ar vrea vampir, cândva câine; sângele de pe mâinile hingherului, murdărind plexiglasul ce-l desparte de propria conştiinţă; sângele câinilor aruncaţi spre moarte, privindu-ne de aproape, de la doi paşi, nume de magazin şi crime de proximitate) complementează, vizual, grozăvia vorbelor.

E toamnă, e neobişnuit de frig, vin ploile, urmează iarna. Buha şi doamna ei ne dau târcoale. De frică, le predăm câinii, arvună pentru amânarea sfârşitului.

Flavia Giurgiu
 
Alex Calangiu / Claudiu Mihail
 
Costinela Ungureanu / George Albert Costea
 
Iulia Lazăr / Petronela Zurba
 
Ramona Drăgulescu / Romaniţa Ionescu
 
Tamara Popescu / Vlad Udrescu
De: Lia Bugnar, Dan Coman, Simona Goşu, Maria Manolescu, Oana Pellea, Radu Tudoran, Radu Afrim Regia: Radu Afrim Cu: Alex Calangiu, George Albert Costea, Ramona Drăgulescu, Romaniţa Ionescu, Iulia Lazăr, Geni Macsim, Alina Mangra, Claudiu Mihail, Cătălin Mihai Miculeasa, Raluca Păun, Tamara Popescu, Vlad Udrescu, Costinela Ungureanu, Petronela Zurba, Adrian Tudor, Mihai Viţă

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus