Macbett de E. Ionesco, în regia lui Silviu Purcărete, a avut premiera la Teatrul Maghiar în 13 octombrie 2021, fiind un spectacol în care jocul actorilor, decorul, muzica recreează parodic lumea ficțională shakespeariană, într-o viziune "brechtian-cabaretistică", așa cum sublinia scenograful Helmut Stürmer.
Regizorul-poet Silviu Purcărete redă din nou "dimensiunea invizibilă a teatrului care devine vizibil", printr-o armonie sincretică între text și mijloacele nonverbale - suport scenic cu valențe metaforice în universul regizoral, regăsit și în alte spectacole cunoscute deja publicului - Ubu rex cu scene din Macbeth, O Furtună, Faust, Așteptându-l pe Godot etc.
Universul vizual-poetic se compune din lumina care devine personaj, proiectând stări și emoții - albă - rece, neutră, albastră, verde - planul subconștient, oniric, din personajele colective monocromatice și sincrone ca repetare automată a gesturilor și replicilor, clovnul cu melonul, personaj stingher și, totodată, liant al scenelor dramatice, elemente naturaliste cu tușe grotești, cu capete însângerate ascunse în pungi de nylon, coroană de hârtie și tron miniatural ca un scaun pentru copii într-o manieră ludică, neverosimilă, caricaturală.
Elemente sugestive și efecte scenice care, alături de compozițiile muzicale de Vasile Șirli, de la muzică de operă la muzică de cabaret, te transpun fie în lumea onirică a lui Magritte (omul cu melon, fără cap, care dansează cu omul cu plasa de fluturi), fie în universul dezolant, expresionist al lui Alfred Kubin (desenele din decorurile sălii tronurilor), fie, în realismul socialist (tabloul cu imaginile oamenilor care conduc lumea, dar ironic, alternează cu Einstein, Chaplin și, în final, cu Ionesco).
Interpretările regilor Duncan, Macbett, Macol - Miklós Bács, Zsolt Bogdán, József Bíró - propun paradigme de joc asumate de actori prin trecerile de la regele autocrat cu un discurs agresiv, la cel speriat de consecințele faptelor sale, până la cel care preia puterea și rămâne singur pe scenă, fără curteni, transformat într-un obiect de recuzită. Regina - personaj martor - Andrea Vindis, Baco - personaj dubitativ - Gábor Viola, vrăjitoarele, personajul colectiv, o variantă parodică a corului antic, clovnul - dansatoarea - omul cu fluturi, masca ce ascunde, dar și amplifică expresiv emoțiile, regi care își schimbă coroanele și portretele în tablou, finalul piesei care provoacă "scandal pe scenă", dar e remarcat ca element antiteatral și de spectator, toate se împletesc într-un spectacol exemplar în care să joci "împotriva textului" devine miza regizorală și motto-ul Teatrului Absurd.
Macbett
De: Eugène Ionesco
Traducere în limba maghiară: Róbert Bognár
Regia: Silviu Purcărete
Decorul: Helmut Stürmer / Costumele: Lia Manțoc
Muzica: Vasile Șirli
Dramaturgia: András Visky
Asistent de dramaturgie: Kata Demeter / Asistent de regie: Alpár Fogarasi, Ádám Nyári
Corepetitor: Péter Kolcsár / Asistent costume: Bogdan Dobre
Regia tehnică: Enikő Albert, Pál Böjthe
Distribuția:
Macbett - Zsolt Bogdán
Banco - Gábor Viola
Duncan - Miklós Bács
Lady Duncan / Lady Macbett - Andrea Vindis
Glamiss - Áron Dimény
Candor - Lóránd Váta
Macol - József Bíró
Clown - Melinda Kántor
Cameristă - Anikó Pethő
Cameristă - Eszter Román
Soldat - Szabolcs Balla
Ofițer - Balázs Bodolai
Ordonanțe / Valeți: András Buzási, Zsolt Gedő, Tamás Kiss, Csaba Marosán