noiembrie 2021
Festivalul Internaţional de muzică de cameră SoNoRo, 2021
La 29 octombrie 2021 a avut loc la Bucureşti, la sala Palatului Bragadiru, deschiderea Festivalului SoNoRo, ediţia a XVI-a, cu un concert cu public, de asemenea transmis online.

Evenimentele artistice se vor desfăşura de-a lungul a două săptămâni şi jumătate, în Bucureşti, dar şi în Braşov, Sibiu şi Cluj. Festivalului i s-a alăturat în premieră şi un moment de teatru, în parteneriat cu UNATC (despre acest moment puteţi citi mai multe aici).


Acest concert-prolog SoNoRo (festival reunit anul acesta sub denumirea Dreamtigers) a avut şi menirea de a sărbători doi dintre cei mai de seamă artişti argentinieni: romancierul, poetul şi eseistul Jorge Luis Borges [1], precum şi compozitorul şi bandoneonistul Astor Piazzolla [2]. La vremea lor, aceste două genii culturale au creat o versiune mitologică personală a tango-ului, diferită de cea tradiţională.


Astor Piazzolla / Jorge Luis Borges

Interpreţii serii muzicale au fost muzicieni instrumentişti, bine cunoscuţi şi îndrăgiţi de publicul românesc şi de cel de pe alte meleaguri: Mihaela Martin (vioară), Alexander Sitkovetsky (vioară), Maria Jurca (vioară), Răzvan Popovici (violă), Frans Helmerson (violoncel), Benedict Klöckner (violoncel), Diana Ketler (pian), Zoran Marković (contrabas), Marcelo Nisinman (bandoneon), Pablo Barragán (clarinet) şi Ramón Ortega Quero (oboi).

În program au figurat lucrări de François Borne, Joaquín Turina, Enrique Granados, Henry Purcell şi Astor Piazzolla, unele dintre acestea, în aranjamentul lui Marcelo Nisinman.

Cei doi amfitrioni ai acestui concert prolog al festivalului SoNoRo - Răzvan Popovici şi Diana Ketler - au dezvăluit publicului lucruri puţin cunoscute despre geneza lucrărilor şi despre aranjamentele muzicale efectuate asupra unor piese interpretate.

Concertul a debutat cu Fantezia Brilliant pe teme din opera Carmen de Bizet, în aranjament pentru oboi, de Francois Borne, interpretată de oboistul Ramón Ortega Quero [3], acompaniat la pian de Diana Ketler.

Ramón Ortega Quero / Diana Ketler

Dincolo de frumoasa calitate a emisiei şi de tehnica strălucitoare, se putea constata o matură înţelegere a acestei muzici spaniole atât de pasionale, exprimând chinurile provocate de amor şi gelozie. Fiecare variaţiune dezvăluia diferite trăsături ale personajului Carmen, din nuvela lui Prosper Mérimée: capricioasă, provocatoare, insolentă, sfidătoare, amăgitoare, dispreţuitoare - în rezumat o femeie fatală. Cunoscuta temă a Habanerei din actul I al operei, L'amour est un oiseau rebelle (Amorul e o pasăre rebelă) a sunat minunat în interpretarea oboistului Ramón Ortega Quero. Pasaje de mare virtuozitate curgeau cu sprinteneală şi naturaleţe. Acompaniamentul Dianei Ketler a fost pe măsură, potenţând toate meandrele agogice ale solistului. În pas ci vremea, pianista folosea o tabletă electronică în loc de partitura clasică.

A urmat piesa Calliope din Las Musas de Andalusia, cvintet cu pian op. 93 nr. 9 de Joaquin Turina (1942), în interpretarea violonistei Mihaela Martin, violonistului Alexander Sitkovetsky, violistului Răzvan Popovici, violoncelistului Frans Helmerson şi a pianistei Diana Ketler. Las Musas de Andalusia este un ciclu de nouă piese pentru soprană şi diferite instrumente cu coarde (1. Clio, pentru pian; 2. Euterpe, pentru vioară şi pian; 3. Thalie, pentru cvartet de coarde; 4. Polymnie, pentru violoncel şi pian; 5. Melpomene, pentru voce şi pian; 6. Erato, pentru voce şi cvartet de coarde; 7. Uranie, pentru pian; 8. Terpsicore, pentru pian şi 9. Calliope «Himno», pentru cvartet de coarde şi pian). În mitologia greacă, Calliope, cea mai înţeleaptă dintre muze, fiica lui Zeus şi a lui Mnemosyne, este muza elocinţei şi a genului epic.  

  Armonii celeste răsunau ca o pânză de nori ce desparte Olimpul de lumea oamenilor. Apoi, se auzea un solo de violoncel, ce intona un fir melodic în registrul acut, surprinzând un portret de muză. În prezentarea acestei splendide miniaturi, publicul era sfătuit să-şi imagineze prezenţa muzei.


Giovanni Baglione, 1620

În unele înregistrări, apare un personaj feminin printre instrumentişti, doar stând în picioare, fără a scoate vreun sunet; tacet.

 Recitalul cameral-instrumental a continuat cu Cvintetul cu pian în sol minor, op. 49 de Enrique Grana ds (1 898); aceeaşi interpreţi, cu excepţia violoncelistului Benedict Klöckner. O lucrare în trei părţi: 1. Allegro; 2. Allegretto quasi andantino; 3. Largo-Molto presto-Poco menu con passione.

 O lucrare plină de energie, în care caracterul spaniol transpare în fiecare frază muzicală. Simţeam multă pasiune în intervenţiile şi dialogurile dintre instrumentişti. Sunetele ce alcătuiau tema principală a primei mişcări, Allegro, căpătau accente bine marcate. Momentele molto appassionato erau cântate într-adevăr arzător. În partea mediană a cvintetului, vioara primă intona cu fineţe o melodie brodată. Timbrul con sordino, făcea ca sunetul ei să vină parcă din depărtare, însoţit de pian. Cât de frumos a sunat finalul părţii, atât de fin realizat de pian, muy ligado, morendo, pe un arpegiu ascendent! În ultima parte alternau momente pline de dinamism cu altele liniştite, unde vioara (poco meno con passione) imitată de violă, cânta o melopee. Interpreţii construiau cu mare abilitate agogică tranziţiile.


După pauză, a urmat Music for a While (Muzică pentru o vreme) de Henry Purcell, în aranjamentul lui Marcelo Nisinman (bandoneon, vioară şi violoncel), în interpretarea lui Marcelo Nisinman -bandoneon, Mihaela Martin -vioară, Frans Helmerson-violoncel şi Zoran Marcović. În original, lucrarea este o arie da capo pentru voce (de obicei soprană sau tenor), clavecin şi violă. Această muzică incidentală la Oedipus a lui Purcell, utiliza versurile: Muzica, pentru o vreme / Toate grijile tale vor fi amăgite. / Te întrebi cum ţi-au fost alinate toate durerile, iar dispreţuind, să fii mulţumit (John Driden). Muzicienii au creat o atmosferă ce te îndemna la meditaţie.


A urmat un tango a lui Astor Piazzolla - Jeanne y Paul, în aranjamentul lui Marcelo Nisinman, Jean & Paul (violă, contrabas şi bandoneon), în interpretarea lui Răzvan Popovici - violă, Zoran Marković - contrabas şi Marcelo Nisinman - bandoneon.

Concertul de la Palatul Bragadiru a continuat cu Invierno Porteño (Iarna la Buenos Aires), din ciclul Porteñas Estaciones, de Astor Piazzolla, în aranjamentul lui Marcelo Nisinman (oboi, clarinet, cvartet de coarde, contrabas, pian şi bandoneon), în interpretarea lui Ramón Ortega Quero, Pablo Barragán, Aleksander Sitkovetski, Maria Jurcă, Răzvan Popovici, Frans Helmerson, Zoran Marković, Diana Ketler şi Marcelo Nisinman.


 Lucrarea face parte dintr-un set de patru tangouri: Verano Porteño(Vara la Buenos Aires), Invierno Porteño (Iarna la Buenos Aires), Primavera Porteña (Primăvara la Buenos Aires) şi Otoño Porteño (Toamna la Buenos Aires). Am putut admira în interpretarea acestor muzicieni armoniile ritmurile şi culorile specifice muzicii lui Piazzolla.

A urmat Adios Nonino (Adio bunicule) de Astor Piazzolla, pentru bandoneon, cvartet de coarde, contrabas şi pian, în interpretarea lui Marcelo Nisinman, Aleksander Sitkovetski, Maria Jurcă, Răzvan Popovici, Frans Helmerson, Zoran Marković şi Diana Ketler.


 Câtă delicateţe în picăturile sonore ale pianului căzute peste temele duioase ale corzilor; timbrul bandoneonului cu 'sughiţurile' lui, te conducea într-o lume plină de viaţă. Răsuna apoi, o cadenţă de vioară încărcată de durere. Membrii formaţiei se înţelegeau perfect, iar muzica lor se topea într-o magmă sonoră expresivă. Clusterele pianului au încheiat brusc piesa.

A urmat Oblivion de Astor Piazzolla în aranjamentul lui Marcelo Nisinman, o lucrare melancolică. Au interpretat: Marcelo Nisinman, Aleksander Sitkovetski, Maria Jurcă, Răzvan Popovici, Frans Helmerson, Zoran Marković şi Diana Ketler. După o introducere a bandoneonului, în care Marcelo Nisinman şi-a demonstrat încă o dată măiestria improvizatorică, a intervenit pianul, ca apoi, întreaga formaţie tunând cu acorduri trunchiate, amplasate asimetric, sub aspect ritmic.

  Ultima lucrare din concert a fost Violentango, compusă de Astor Piazzolla în anul 1974, scrisă pentru orchestră, cu ocazia călătoriilor şi a şederii sale în Italia. Piesa descrie o situaţie complicată de iubire, plasată în Milano.

 Flori multe şi aplauze îndelungate au răsplătit interpreţii acestei seri muzicale deosebite, care a constituit un început de bun augur a ediţiei din 2021, a Festivalului SoNoRo.

NOTE
[1] Jorge Luis Borges (1899-1986) este faimos pentru povestirile sale fantastice, în care a unit cu măiestrie idei filozofice şi metafizice, cu temele clasice ale fantasticului (şi anume: dublul, realitatea paralela a visului, cărţile misterioase şi vrăjite, salturile în timp, cartea - unică - ca singură realitate). Adjectivul "borgezian" defineşte concepţia despre viaţă, ca poveste (fiction), ca operă contrafăcută, dată drept adevărată (precum în faimoasele sale recenzii de cărţi imaginare).
[2] Astor Piazzolla (1921-1992) s-a născut în Argentina, din părinţi imigranţi italieni. Şi-a petrecut o parte din tinereţe în Little Italy (Mica Italie) din Manhattan, unde a ascultat colecţia tatălui său de discuri pentru orchestra de tango şi a studiat cu pianista clasică maghiară Bela Wilda (elevă a lui Serghei Rahmaninov). Inspirat de tangoul inovator al compozitorului şi violonistului argentinian Elvino Vardaro şi de muzica americană de jazz, şi odată cu formarea propriei sale Orqueste Típica, Piazzolla a revoluţionat muzica de tango, creând ceea ce s-a numit Tango Nuevo, replică a tradiţionalului tango argentinian (tango argentino). Deşi este considerată una dintre cele mai mari figuri din comunitatea tangoului, realizările lui Piazzolla depăşesc o astfel de simplă categorisire. După întâlnirea sa cathartică cu Nadia Boulanger, la începutul anilor 1950, şi în lumina lucrărilor scrise după aceea, Piazzolla ar trebui privit ca un mare compozitor clasic care a introdus lumea într-un nou gen, ce poate fi numit simplu: Piazzolla (din articolul lui Greg Cahill - Tango Titan: Remembering Composer şi Bandoneon Master Astor Piazzolla la 100, apărut în revista Strings / iulie-august 2021).
stringsmagazine.com/tango-titan-remembering-composer-bandoneon-master-astor-piazzolla-at-100/
[3] Ramón Ortega Quero a studiat la Conservatorul din Granada, oraşul său natal, cu Miguel Quirós, apoi cu Gregor Witt. În 2003, s-a alăturat orchestrei East-West Divan dirijată de Daniel Barenboim. A câştigat Premiul I la Concursul ARD, München, 2007, Premiul Borletti Buitoni Trust London şi Premiul ECHO (de două ori). Din anul 2008, Ramón Ortega Quero este oboistul principal al Orchestrei Simfonice Radio Bavareze. Ca solist invitat, a concertat cu orchestre precum Konzerthausorchester Berlin, MDR Sinfonieorchester, NDR Radiophilharmonie Hanovra, Sinfonieorchester Basel, Zurich Chamber Orchestra, Vienna Chamber Orchestra, Munich Chamber Orchestra, Kammerakademie Potsdam, Sao Paulo Symphony, Praga Philharmonia, Nagoya Orchestra Filarmonicii, Simfonierul Düsseldorfer, Orchestra Filarmonicii Slovene, Stadtorchester Friedrichshafen şi Orchestra Simfonică din Barcelona. A avut recitaluri în Toronto, Australia şi Germania. Oboistul are de asemenea, o bogată activitate camerală, cântând împreună cu Elena Bashkirova, Kit Armstrong, Mitsuko Uchida, Herbert Schuch şi Sebastian Manz. A fost invitat la festivaluri de renume, precum: Heidelberger Frühling, Lucerna Festival, Festspiele Mecklenburg-Vorpommern, Rheingau Musik Festival, Gstaad şi Ierusalim. A realizat înregistrări la casa de discuri Genuin.
 * fotografia lui Astor Piazzolla aparţine fundationastorpiazzolla.org



0 comentarii

În programul cultural

Online, click aici
05.12.2021 câteva zile
06.12.2021 câteva zile
07.12.2021 câteva zile
08.12.2021 câteva zile
09.12.2021 câteva zile

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus