noiembrie 2021
Festivalul Naţional de Teatru, 2021
Pre-spectacol

"Sarcina de a fi locuitor al zonei care azi se numeşte România, e o treabă complicată. Uneori începe bine, dar aproape totdeauna se termină prost. Orice am face, rezultatul e de multe ori nesatisfăcător."

Rămân însă puţinele momente de candoare, de tinereţe, de exuberanţă. Între loviturile sorţii, ne bucurăm câte o clipă de momentele de sinceritate. Mihail Sebastian ne-a lăsat, în puţinele sale scrieri, câteva secvenţe de normalitate. Le-a împachetat frumos. A scris pe ele: Steaua fără nume sau Jocul de a vacanţa. Sebastian a intuit într-un fel, că iarăşi, a nu ştim câta oară, totul va degenera. Da. Din păcate aşa a şi fost. Mihail Sebastian nu merita nimic din ceea ce i s a întâmplat.

Multă vreme nu am ştiut că Mihail Sebastian se joacă undeva. Credeam că simplitatea replicilor din Jocul de-a vacanţa sau Steaua fără nume sunt o joacă pentru orice actor. Am văzut câteva variante din Jocul de-a vacanţa, dar nu am să spun decât că au fost departe de aşteptări. Nici cu Steaua fără nume n-am avut prea mare succes. Cu o singură excepţie: varianta din 1966 cu Marina Vlady, Claude Rich şi Grigore Vasiliu Birlic. Probabil există şi alte variante foarte bune, dar eu n-am avut şansa să le văd.

A intra în lumea teatrului pare a fi o alegere complicată. Mai ales în ziua de azi. Totul se filmează. Concurenţa e teribilă. Apoi apar spectatorii cu tot felul de aşteptări ciudate.

Ajungem la Teatrul "Maria Filotti" din Brăila. Oraşul natal al lui Mihail Sebastian. Brăila este şi un oraş al contrastelor de tot felul. Unic în felul lui. Multe personalităţi au pornit din Brăila şi i-aş nedreptăţi pe cei pe care nu i-aş aminti. Aşa că azi, 10 noiembrie 2021 (şi în 11 şi 12 noiembrie 2021), FNT ne propune o întâlnire cu gândurile şi cuvintele scriitorului Mihail Sebastian.

Admir îndrăzneala teatrului "Maria Filotti" de a pune în scenă Steaua fără nume şi le mulţumesc anticipat pentru efortul depus. Va fi sau nu va fi?

Să înceapă spectacolul!

Steaua fără nume
Autor: Mihail Sebastian / Regia: Cristian Ban / Scenografia: Cristina Milea
Distribuţie: Necunoscuta (Mona) - Narcisa Novac / Profesorul Marin Miroiu (profesor de matematică şi astronomie) - Nicholas Caţianis jr. / Radu Udrea, profesor de muzică, prieten cu Miroiu - Dan Moldoveanu / Domnişoara Cucu - Monica Ivaşcu / Ispas, şeful gării - Marcel Turcoianu / Grig, iubitul Monei - Adrian Ştefan / Eleva Zamfirescu - Blanca Doba / D-na Pascu - Elena Andron / Ichim - Ciprian Chiricheş.

Post-spectacol

Cred că e prima oară când primesc un cadou într-o zi de miercuri. Pur şi simplu, fără a avea vreun merit. FNT ne-a pregătit o surpriză. Prilejul de a întâlni personajele imaginate de Mihail Sebastian. Singurul regret e că n-am fost în sală, la data înregistrării spectacolului.

Odată am fost invitat la o zi de naştere. Am întrebat care e ziua în care se va sărbători. Răspunsul a fost: Atunci când e liberă sala de evenimente. Poate în decembrie, poate în ianuarie. Cine ştie... Aşa e şi cu momentele de normalitate. Nu ştim când vor avea loc. Singura constantă sunt textele lui Mihail Sebastian. Pot fi citite oricând clipele de deznădejde par să fie nesfârşite. Şi a încerca să pui pe scenă simplul, e un gest de apreciat.

Actorii au făcut exact ceea ce trebuie. Nici mai mult, nici mai puţin. Aşa că spectacolul n-a fost perturbat de nimic nenatural. Nici o replică nepotrivit spusă n-a întrerupt parcursul fluid al piesei.

Inovativă a fost şi scenografia. Sfera în care s-au perindat personajele. Luminată la un moment dat. Părea că sunt personajele lui Sebastian în călătoria prin vremuri. Acum 100 de ani, azi sau peste mulţi ani. Replicile rămân identice. Se schimbă doar spectatorii.

 

Singurul element de noutate mi s-a părut a fi rolul lui Grig, interpretat de Adrian Ştefan. O încercare reuşită, zic eu, de a-i da o notă mai puţin aspră "cumnatului".

Mona (Narcisa Novac) a sensibilizat probabil o mare parte din public. S-a "calificat" cu siguranţă pentru obţinerea rolului principal la o eventuală punere în scenă a Jocului de-a vacanţa. Tot la Brăila. Şi tot la Teatrul "Maria Filotti". Acolo, mai mult decât oriunde, Sebastian îşi continuă călătoria prin timp.

Mulţumim încă o dată FNT şi felicitări întregii echipe de la Brăila pentru această surpriză neanunţată.

( foto: Adi Bulboacă)

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus