Pandemia a început acum mai bine de 600 de zile şi am învăţat treptat să răbdăm, apoi ne-am străduit să punem ordine în haosul care învălmăşea ritualurile sârguincios exersate ale cotidianului, ne-am revoltat, am vrut să descoperim ce există sub pojghiţa unor nefireşti tăceri, ale noastre, ale altora, ale străzilor... Dar am simţit şi încă simţim teamă. Şi o nelinişte cu gust necunoscut ne mai dă, nu rareori, târcoale.
Fluid Memory, instalaţia interactivă realizată la ARCUB de Andrei Cozlac în colaborare cu Silviu Apostol, creează un straniu sentiment de déjà-vu. Ţi se pare familiară vocea care irupe din clar-obscururi când te afli la "pupitrul de comandă al memoriei": un panou străbătut de misterioase linii luminescente, ce te îndeamnă să conectezi în ordine aleatorie discuri mai mari sau mai mici. Ascultând-o doar preţ de câteva secunde, tinzi să recunoşti propria ta voce interioară, care în lungile luni de pandemie a prefirat întrebări, dileme, constatări, căutând în zadar să găsească sensurile timpului brusc aplatizat. Atingând oricare dintre butoanele acestui pupitru, poţi asculta frânturi din povestea unei zile sau a alteia. Zig-zagurile temporale pe care le provoci, neavând în fond control asupra lor, au ceva angoasant. Ziua a 6-a, a 37-a, ziua a 4-a sau a 14-a, nu contează ce alegi, doar toate sunt la fel... În timp ce glasul uşor şovăitor, întrerupt câteodată de un oftat, picură în auz fraze ce împânzesc izolările cu insistente reverberaţii ale resemnării şi spaimei ("am început să mă obişnuiesc", "timpul trece greu şi mi-este frică", "mă simt singură"), vibraţii de joasă frecvenţă fac ca aerul să freamăte de o vagă ameninţare. Ingenios, de fiecare dată când sunt atinse, discurile-butoane acoperite de un strat subţire de lichid stârnesc cercuri concentrice din ce în ce mai largi aidoma celor pe care o piatră aruncată într-un lac le-ar stârni. Sau un gând căzând în apele nemişcate ale timpului.
Proiecţiile video sparg cadenţele ecourilor ce induc cu perfidă stăruinţă apăsarea unei captivităţi, glisând fin spre lumi ale imaginarului. Se integrează inteligent cu textura zidurilor şi cu detaliile arhitecturale pe care le umplu de o viaţă a visului, iscând plăsmuiri halucinante ce atrag şi tulbură deopotrivă. Culorile lor vii intră în contrast cu cenuşiul cuvintelor. A acelor cuvinte care prin repetiţie dau senzaţia de împresurare, de intrare într-un înnebunitor labirint al clipelor, într-un tunel care încă îşi refuză promiţătoarea geană de lumină. Absurdul se insinuează învăluitor, şi apoi, dacă te joci prea mult şi jonglezi cu această memorie ameţitor de fluidă care-ţi stă tentant la îndemână, ajungi să fii dominat de el.
Andrei Cozlac şi Silviu Apostol detectează falii ale realităţii prin care se strecoară înspre noi universuri enigmatice. Mijloacele folosite sunt în aparenţă simple, dar felul coerent în care le articulează pentru a intra în dialog cu aceste lumi - "îmblânzirea" tehnologiei în moduri care dizolvă aspectele ei brute sau intimidante - e cu adevărat admirabil. Această experienţă interactivă ce merită încercată (de aproape, la ARCUB, sau de la distanţă - pe site-ul Festivalului Naţional de Teatru 2021) provoacă o reacţie şi lansează alte întrebări decât cele de care ne-am lăsat asediaţi până acum.
Şi dacă ne putem juca, dacă putem să ne examinăm fricile în vitrinele artei e un semn bun.
Instalaţia este disponibilă pentru vizitare la ARCUB, Sala Arce, de sâmbătă, 6 noiembrie 2021, până duminică, 14 noiembrie 2021, în intervalul orar 12.00 - 19.00.
Videoprezentarea instalaţiei (realizată de Florin Ghioca) este disponibilă pentru vizionare de miercuri, 10 noiembrie 2021, de la ora 16.00, până duminică, 14 noiembrie 2021, ora 23.59. (fnt.ro/fluid-memory-videoprezentare)