Florin Piersic jr. (vă rog să îi citiţi rar numele, cu pauză, şi apăsat, aşa cum ar citi chiar el)
şi-a creat o anume stilistică şi o manieră foarte personală de a interpreta şi de a regiza. De la tonalitatea vocii, de la ritmul lent cu care înlănţuie cuvintele, apăsarea, şoapta, forţa, până la gesturile puţine, uneori uşor largi, de la modul în care priveşte, ţintit, provocator, pierdut, misterios şi până la zâmbetul discret, descreţitor, fermecător - este el, Florin Piersic jr. Textele pe care le alege sau pe care le scrie, atunci când se află în calitate de regizor, şi ele poartă, firesc, cum altfel, amprenta personalităţii sale. Aş aminti, din ceea ce am văzut eu:
Freak Show (
spectacolul cu nr. 1 şi
filmul) şi
Stage Dogs (alături Marcel Iureş). Şi filmul începe cu imaginea lui Florin Piersic jr. care revizuieşte, parcă pentru ultimele pregătiri, textul, în timp ce se derulează exerciţiile de dicţie ale actorilor. Pregătirea face parte din film?! Poate, regizorul pare să fie luat prin surprindere că se filmează. Poate nu. Ăsta este farmecul şi naturaleţea a ceea ce amprentează Florin Piersic jr.
Cred că se simte confortabil cu anumite texte, semnate de autori americani, pe care el le rescrie şi le adaptează pentru a sublinia anumite aspecte din întreaga poveste, pe care spectatorul român să nu le simtă străine şi de neconceput în România, să aibă acea doză de plauzibil care să ofere credibilitate subiectului şi naraţiunii. De fiecare dată mă mână curiozitatea către textul original (pe care nu ştiu unde
să-l aflu de această dată), ca să văd de la ce a pornit şi la ce a ajuns.
Filmul
Tom şi Jerry 2.0 (2.0 fiind menit a diferenţia filmul de piesa de teatru jucată pe scena "Teatrului Radu Stanca" - există chiar şi o versiune 3.0, un spectacol jucat cu public în sală şi transmis live în timpul
FITS 2021, cu o distribuţie în care a intrat Florin Piersic jr. în locul lui Ioan Paraschiv), are la bază textul lui Rick Cleveland - care nu este un necunoscut
într-ale scenariilor, mai ales pentru cei care au urmărit serialul
Six Feet Under -, textul original fiind intitulat
Jerry and Tom. Inversarea celor două nume de către Florin Piersic jr. este evident intenţionată, pentru a trimite cumva spectatorul, cu toate că în prezentarea lui, subliniază că nu este un desen animat, la binecunoscutele desene animate, cu acelaşi titlu. Cei doi protagonişti par a fi, oarecum, precum cele două personaje de desen animat, motanul Tom şi şoricelul Jerry, care se tot urmăresc, care sunt, de cele mai multe ori inamici, dar se mai şi împrietenesc, iar el, regizorul, ar putea fi marele dulău, care supervizează ce se întâmplă. (Am copilărit cu desenele astea, care erau oferite cu parcimonie, doar sâmbăta sau duminica, ca să nu ne fie alterată prea mult cu americănisme mintea de pionieri ai patriei).
Subiectul este unul cât se poate de simplu: Tom şi Jerry sunt doi ucigaşi plătiţi, Tom cu experienţă, fără scrupule, fără emoţii, stăpân pe situaţie, Jerry fiind ucenicul
într-ale uciderii, tânăr, prostuţ, sensibil, dar care se va rutina destul de repede. Tom are familie, are soţie, copii şi ţine la familia lui. Jerry e
într-o relaţie, nu ştie dacă vrea mai mult, dar poate, se gândeşte. Şi asta este un element important în derularea evenimentelor şi în caracterizarea lor ulterioară. Un al treilea personaj - Victima, este personajul care stârneşte dialogul dintre cei doi, dialog care îi caracterizează pe fiecare în parte. Şi dialogul dintre cei doi, aşa cum îl realizează actorii, este unul amuzant, ironic, spumos, având consistenţa potrivită actului artistic dorit. O parte din scene sunt filmate în diferite locuri, în aer liber, atent alese pentru a da veridicitate acţiunilor protagoniştilor.
Fiecare personaj are personalitatea sa (cumva Tom, prin maniera interpretativă, împrumută mult din personalitatea şi manierea de interpretare a lui Florin Piersic jr.). Stupiditatea lui Jerry, ca şi ascensiunea lui
într-ale uciderii, este hilară, dar Jerry are şi o anume candoare. Iată, un personaj construit oximoronic. Victima este, dacă putem spune aşa, sarea şi piperul care motivează acţiunile, dar mai ales dialogul dintre cei doi,
conferindu-i o anume savoare. Bancuri seci, înţelese de unul, neînţelese de celălalt, preferinţele pentru anume actori, când se vor imagina ca fiind posibile personaje
într-un film (lui Tom îi place Sean Penn, lui Jerry Al Pacino, Mickey Rourke), conspiraţiile pe care le ţes în jurul anumitor personalităţi americane şi a circumstanţelor în care ei au murit, asupra cărora planează, chiar şi acum, suspiciunea: Marilyn Monroe, Kennedy, Elvis, le conturează şi mai bine personalităţile diferite şi
background-ul fiecăruia. Filmul pătrunde în psihologia ucigaşilor de cursă lungă, care, dacă la început empatizează cu victima, se sfiesc să ucidă, li se face rău când văd cadavrul, treptat devin mai aprigi, mai inventivi, mai dornici chiar decât cel care
i-a învăţat, partenerul de crime.
Filmul e împărţit în scenete scurte, în care sunt vizate victime diferite, şi care constituie situaţiile de joc. La fiecare final de scenetă, apare chiar Florin Piersic jr., alias regizorul, alias Bill, creierul şi decidentul tuturor uciderilor pe care cei doi trebuie să le ducă la bun sfârşit, care nu spune nimic, dar chipul, privirea şi gesturile lui sunt evidente şi expresive.
Mi-a plăcut acest
film-spectacol. Are acea doză de comic potrivită, fără să altereze ingredientele, are o uşoară doză de grotesc, dar e unul tandru,
dacă-mi acceptaţi alăturarea.
Mi-a adus zâmbetul pe buze,
m-a relaxat, şi, nu în ultimul rând,
mi-a atras atenţia asupra unor actori: Marius Turdeanu (pe care
l-am urmărit cu aceeaşi atenţie şi apreciere în
Conferinţa iraniană), Ali Deac şi Ioan Paraschiv, actorii Teatrului Naţional "Radu Stanca" Sibiu, atât de bine aleşi, atât de convingători şi de naturali.
Bravo! zic.
Tom şi Jerry 2.0 - Teatrul Naţional "Radu Stanca" Sibiu
Adaptare după
Jerry şi Tom de Rick Cleveland
Traducere de Florin Piersic Jr.
Regia: Florin Piersic Jr.
Distribuţia: Marius Turdeanu, Ali Deac, Ioan Paraschiv
Scenografia, decorul şi costumele: Tudor Prodan
Cameră şi editare video: Alexandra Condurache şi Florin Piersic Jr.
Sound design: Ovidiu Păcurar
Foto: Rareş Helici.
