Inimă de câine. Povești vesele și triste - câine cu om. câine fără om

Multe momente intense și câini cu ochi frumoși, povești vesele și triste, o dezlănțuire de energii comice. dar și căutări și experimente în spectacolul care deschide stagiunea 2021-2022 la Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova: câine cu om. câine fără om.

Colecționar de povești, Radu Afrim compune un scenariu colaborativ, la care participă poeți, actori, dramaturgi, autori de proză scurtă, o compoziție caleidoscop ce include texte proprii, testimoniale, o succesiune de nuclee specifice new dramaturgy, texte create pentru scenă, pentru a fi performate, nu citite, un amestec fertil al genurilor, ce are drept constantă o narativitate compulsivă: toate personajele povestesc și se povestesc pe scenă.

"Toată copilăria m-am temut de câini" recunoaște personajul Ramonei Drăgulescu, în Câinele Mannix, un monolog ce ascunde discret printre alte vulnerabilități, particula centrală ce leagă toate aceste micronarațiuni, anume viața interioară (a lui Ester, vecina de la etajul trei) și formele de exprimare a acestei interiorități. Poate fi expresia directă, scrisoarea către fani, în care Fiona Apple vorbește despre cea mai stabilă relație din viața ei de adult, cea cu Janet, un pitbull pacifist, și decizia de a amâna concerte pentru a fi cu ea acum în "timpul de la sfârșitul timpului". Sau Ochiuc, unde așteptarea e inversă, un episod răscolitor, o simplitate rece, detașată, tot atașamentul ascuns în povestea fiului ce nu poate să-și abandoneze mama, al câinelui pentru stăpână și al acesteia pentru Ochiuc; în interpretarea lui Vlad Udrescu vibrează forța dramei, o fidelitate ce trece de la animal la om, o fidelitate până la / în moarte. O ambiguitate similară e prezentă în Fragil: cruzimea neintenționată a animalului versus cruzimea cu intenție a omului. Inserțiile comice colorează incidentul aparent banal în care Carmen este exasperată de țipetele lugubre ale unui pui de bufniță, o asmute pe Ruxi, câinele ei, într-o scenă foarte expresivă, și apoi documentează atacul. Între timp vecina, o babă ca o cucuvaie, caricatură de vrăjitoare din basm, o terorizează pe Tudorița, fetița lui Carmen, cu promisiunea unor vizite la teatru și la muzeu. În colecția de babe și fetițe afrimiene, personajele construite de George Albert Costea (accent moldovenesc, complicități cu publicul, replici mordante "De ce râzi așa fals?") și Tamara Popescu (codițe, cordeluță, voce inconfundabilă și nimic caricatural) au un loc special, par că improvizează, într-un joc numai al lor.

O explozie comică e Iago, povestea cățelului însetat de iubire. Atenția e înghițită de firele narative ce pornesc simultan în forță: confruntarea actriță (Geni Macsim, o Blanche DuBois temperamentală) - regizoare e finalizat în superlative "ești cea mai mare actriță", iar tu "cea mai mare regizoare", conflictul regizoare - partenerul ei (Cătălin Miculeasa, cu un joc exploziv) se încheie la fel de apoteotic "unde pleci? Ete, la independenți!", monologul lui Iago despre El și Ea, stăpâni indiferenți și peste toți, stealing the show, prezentatoarea tv (George Albert Costea înghesuit în carcasa unui televizor de lemn) prezintă știrile, horoscopul, emisiunea în limba franceză, intră în dialog cu Iago, cu publicul.

Există în câine cu om. câine fără om. o continuă oscilație între extreme, câini veseli sau câini foarte triști, râs nestăvilit ori tristețe ce se insinuează pe nesimțite sau de-a dreptul, bucurie, emoție de nedescris, violență și cruzime insuportabilă. Cele două secțiuni ale spectacolului, prima de 110 minute, a doua de 115 minute, împart echitabil toate aceste eșantioane de trăiri, dar Hingherul domină partea secundă, o nuvelă din Orașul cu fete sărace de Radu Tudoran, text valorificat de Radu Afrim într-un spectacol recent, în proiectul de revizitare / promovare a literaturii române, care continuă aici și relevă o altă constantă a viziunii artistice. Un topos indeterminabil, o lume dezlănțuită, o lume turbată, în care un semn de umanitate devine posibil prin încrederea / afecțiunea unui câine pentru hingherul abrutizat, iar Alex Calangiu, Raluca Păun și Claudiu Mihail prind perfect momentele de tensiune ascendentă, între efecte comic-erotice (hingherul ascuns sub fustele uriașe ale femeii amintește de fusta bunicii din Toba de Tinichea, tandrețea neașteptată din relația om-câine și finalul horror, proiecția imaginilor cu câini maltratați, excesivă.

În prim plan ori în plan secund sunt mereu câinii, personaj colectiv sau personaje autonome - Ruxi (Costinela Ungureanu), Ochiuc (George Albert Costea) sau Matei (Claudiu Mihail) -, toate interpretări care vorbesc despre disponibilitatea actorilor ce se abandonează în personaj, fără a pierde controlul.

La nivel vizual expunerea tensiunilor subterane ale interiorității se produce într-un decor minimal, Irina Moscu reciclează o canapea albastră din Dacă am gândi cu voce tare, animația și proiecțiile video (Cristian Niculescu) vitalizează spațiul, replicile, cuvintele personajelor "rătăcesc în întuneric și umflă draperiile" în secvențele întunecate sau capătă volum și sonoritate exuberantă în compozițiile coregrafice imaginate de Flavia Giurgiu.

Finalul e rotund, câinele ce ezită și coboară scările unui bloc, treaptă cu treaptă, fiecare cu cuvântul ei rostit de vocea egală a Ramonei Drăgulescu (așteptare, frustrare, putere, mândrie) ce se nuanțează ușor de fiecare dată când câinele ajunge în fața unei ferestre "lumină", un Exit, care aduce promisiunea luminii și spectatorului.

Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova
câine cu om. câine fără om
texte de Lia Bugnar, Dan Coman, Simona Goșu, Maria Manolescu, Oana Pellea, Radu Tudoran și Radu Afrim
Regie, video și univers sonor: Radu Afrim
Scenografia: Irina Moscu / Coregrafia: Flavia Giurgiu / Efecte video și animație: Cristian Niculescu / Asistent de regie: Claudia Gorun / Asistență scenografie: Gloria Bucătaru / Regia tehnică: Cristian Petec / Operator și montaj video: Orlando Edward
Distribuția: Alex Calangiu, Ceorge Albert Costea, Ramona Drăgulescu, Romanița Ionescu, Iulia Lazăr, Geni Macsim, Alina Mangra, Claudiu Mihail, Cătălin Mihai Miculeasa, Raluca Păun, Tamara Popescu, Vlad Udrescu, Costinela Ungureanu, Petronela Zurba, Mihai Viță, Adrian Tudor.