Devenind (poate) mai conștienți de diferitele planuri în care realitatea - realitate se întâmplă cu sau fără noi, ajungem să accesăm simultan mai multe lumi, mai multe viziuni, pentru a înțelege și punctul de vedere al celuilalt. Acel celălalt de lângă tine prins în același turn al așteptării unui verdict final. Deși însăși ideea de finalitate pare să prindă alte sensuri, cu fiecare replică a celor șase personaje care-și joacă atât rolul personal retrăindu-și cele mai jenante momente din presupusa existență (D)ante purgatorică, cât și rolul în noua realitate a grupului. Prinși în spirala Turnului, personajele își retrăiesc momentele mai mult sau mai puțin etice, își exprimă frustrările și cele mai ascunse și violente laturi ale unui uman mereu surprins de rolul său obscur într-o existență aleatorie.
Îi urmăresc pe actori, la propriu. Pentru că nu dețin ochelari VR, mă mut și eu cu degetul pe ecranul Mac-ului scăpat de câteva ori pe jos. Bine și așa. Încă merge, încă pot schimba cadrele în funcție de cine spune replicile și pot vedea spirala din Turnul de apă din zona Iosefin care curând va deveni spațiu cultural. Pentru un timișorean ca mine, născut și crescut în cetate, aceste locuri au conotații mitice, în cartierele istorice de care n-am putut fugi niciunde în lume. Am rămas să văd cum se transformă acest oraș iar perspectiva unor actori care joacă într-un turn dezafectat, filmați din mai multe unghiuri, pe care mai apoi să-i pot urmări prin niște ochelari de realitate virtuală îmi amintesc de puterea timpului ca spațiu evolutiv tehnologic. Nu că probleme existențiale nu ar fi rămas aceleași. Acum cu un plus de introspecție: o pandemie care nu se mai termină. Urmărind cursul scenariului, întrebarea legată de unde se află de fapt acest Purgatoriu (în mințile noastre sau "afară", în lumea de "dincolo" care acum este însăși lumea orașului, a lumii extinse, strânse în menghina unei inteligențe inferioare la nivel de conștiință care ne poate face praf), apare ca o recurență obsesională. Cine e înăuntru și cine e în afară, ca-n mecanică ondulatorie din ecuația lui Schrödinger. Care sunt actorii, care sunt spectatorii, dar mai ales despre care realitate vorbim? Și ajungând și la replica cinei cea de taină de la finalul piesei, în care personajele împart carne crudă de porumbel la o masă învelită în staniol, mutând cursorul dintr-o parte într-alta a ecranului alb-negru, într-o atmosferă aproape tarkovskiană, încerc un moment de căldură umană într-un spațiu înghețat. Realitatea nu a fost și nu va fi niciodată în alb și negru. Nuanțele creează această dimensiune pe care încă nu o înțelegem și a cărui spațiu devine ultima frontieră de explorat. De la Star Trek la Dune și de la Dante la Paradisul cu Milton aveam de făcut un singur pas. Încă nu știam care avea să fie acel pas. Dar îl intuiam: teatrul nu va mai fi niciodată doar pe o scenă, doar cu actori iar decorațiunile nu vor mai fi doar o simulare.
La granița dintre teatru și film, adaptată în VR și video 360°, după cum spune regizorul Alexandru Mihăescu, această producție aduce un suflu nou Timișoarei, un oraș prins în mrejele industriei IT, într-un spațiu cultural în derivă dar care-și caută calea înspre o titulatură de capitală europeană a culturii. În colaborare cu StageOn, o echipă de cineaști care și-au propus să facă din transmisiile live streaming o artă, teatrul Basca se dovedește încă o dată o inovație în domeniul teatral românesc. Îi felicit cu această ocazie și vreau să le spun că sunt mândră de ei toți:
Turnul
Actorii: Niko Becker, Robert Copoț, Alina Ilea, Giorgiana Rancov, Costa Tovarnisky, Ana-Maria Ursu
Regia: Alex Mihăescu
Scenariu: Ionuț Sociu & Alex Mihăescu & Teatrul Basca
Director de imagine: Cristian Ilea / Editor Imagine: Mihai Lazăr / Sound Design: Uțu Pascu / Scenografie: Lia Pfeiffer / Integrare VR: Radu Cernescu / Imagine dronă: Valentin Solomie / Grip, lumini, captare sunet: Valentin Solomie, Pataki Farkas, Rafael Vasilcin / Alpiniști: Lăncrăngean Adrian-Marius, Rus Cristian-Laurențiu
Foto credit: Adrian Danciu
Lansarea producției va avea loc fizic la Timișoara, între 17 și 22 decembrie 2021, "o premieră de o săptămână" în care TURNUL #următorul nivel va putea fi vizionat (pe bază de programare) într-o sală de expoziție din Centrul Comunitar Faber din Timișoara. Spațiul va fi dotat cu ochelari VR și căști, pentru publicul doritor de experiență.
În paralel, în 18 și 19 decembrie 2021, spectacolul de teatru - film va putea fi urmărit gratuit pe platforma StageOn, atât de către publicul care deține propriul echipament VR, cât și de cei care nu dispun de un altfel de echipament.
Mai multe detalii pe site-ul Teatrului Basca: basca.tm.ro/jurnal/homo-videns/ și Stage ON: turnul-urmatorulnivel
