A crescut într-o familie de muzicieni, fiind fratele cel mare al lui Péter, de asemenea violonist, și al lui Ștefan, pianist și cadru didactic universitar. András Ágoston a studiat vioara în orașul natal, inițial cu profesoara Paula Kouba, apoi la Colegiul Național de Muzică Sigismund Toduță, cu profesorul Zsurka Péter. Și-a continuat studiile la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, cu celebrul violonist Ruha István. După absolvire, a devenit profesor la aceeași instituție de învățământ muzical superior, timp de 20 de ani. András Ágoston a câștigat mai multe premii internaționale la prestigioase concursuri de interpretare violonistică, precum : Johann Sebastian Bach - Leipzig, Germania, Piotr Ilici Ceaikovski - Moscova, Rusia, George Enescu, București, România, Tibor Varga - Sion, Elveția, Fritz Kreisler și David Oistrah - Viena, Austria. András Ágoston a concertat în toată Europa, Asia și Statele Unite ale Americii cu orchestre precum: Orchestra Simfonică și Orchestra Tonkunstler din Viena, Filarmonica din Moscova, Sinfonia Varsovia (Polonia), Filarmonia Hungarica, (Germania), Filarmonica Lisabona (Portugalia), Orchestra Națională Radio din Sofia (Bulgaria), Orchestra Simfonică din Shanghai (China), Ansamblul Tokyo (Japonia), Orchestra Festivalului Budapesta, Orchestra Simfonică Radio Maghiară, Budapest Strings, Filarmonica George Enescu, București (România), Orchestra Radio București și Filarmonica Transilvania din Cluj-Napoca. A colaborat cu distinși dirijori, printre care Sir Yehudi Menuhin, Yuri Temirkanov, Justus Frantz, Roman Kofman, Emil Tabakov, Israel Yinon, Gerard Oskamp, Ervin Lukacs, Tamas Gal, Erich Bergel, Cristian Mandeal, Emil Simon și Johannes Wildner. A fost constant invitat la Festivalul Haydn din Fertőd (Ungaria) și a susținut masterclass-uri în Budapesta, Miskolc, Fertőd și Nebraska. Printre discipolii lui András Agoston se află Daniel Szasz, concertmaestrul de la Alabama Symphony Orchestra din Birmingham, SUA. Între anii 1991 și 2001, András Ágoston a fost concertmaestru al Philharmonia Hungarica (1956 și 2001), o orchestră compusă în majoritate din muzicieni maghiari autoexilați [1]. András Ágoston a înregistrat integrala simfoniilor compuse de Joseph Haydn, obținând numeroase premii. De asemenea a realizat 130 de discuri.
L-am ascultat de multe ori cântând în concerte și recitaluri la Cluj-Napoca și am admirat sunetul său bogat în armonice, cărnos, foarte expresiv, tehnica instrumentală de mare acuratețe și frazarea elegantă, mereu în stilul lucrării interpretate. "Un violonist de formație solidă"[2].
Îmi amintesc o întâmplare din anii de liceu, când studiam și eu vioara, iar accesoriile de calitate pentru instrument erau greu de procurat. Bărbia mea pentru vioară, procurată din comerț, era una din bachelită, care însă mă jena, chiar făcându-mi o cicatrice pe gât. Tatăl lui András domnul Ágoston sculpta din lemn de păr, bărbii de vioară, la comandă, după ce realiza un mulaj în ipsos. Așteptând la dânsul acasă pentru a proba bărbia construită, am avut ocazia să îl ascult pe András studiind tema rondoului final din Concertul nr. 1 în re major, op. 6 de Niccolò Paganini. M-a marcat atunci perfecționismul său. András a repetat acea formulă de virtuozitate ce conținea trăsătura de arcuș ricochet, de cel puțin o sută de ori, timp de un sfert de oră. Mie mi se părea că după câteva execuții era perfect. Nu, András insista cu o perseverență uimitoare (după mulți ani am înțeles), el căutând imortalizarea unei anumite variante sonore, cu o timbralitate apropiată de efectul impactului grindinei, răpăind pe asfalt.
Era plin de pasiune, lucrând cu orchestra de camera, înființată împreună cu câțiva instrumentiști din Filarmonica Transilvania. Fiecare membru al ansamblului era responsabil cu un parametru muzical (ritm, tempo, intonație, dinamică etc.). Astfel, concertele sale cu public erau o sărbătoare.
Ca solist, dincolo de muzicalitatea sa înnăscută, prima acumularea continuă de cunoștințe. Am rămas foarte impresionat de faptul că, deși ajuns la o anume notorietate, András nu ezita să-l consulte pe profesorul său de vioară din liceu, Zsurka Péter.
Repertoriul său vast avea drept coloană vertebrală Clasicismul vienez: Haydn, Mozart și Beethoven. Cadențele solistice la aceste concerte erau alese dintre cele consacrate, fără a încerca un exhibiționism de prost gust, (pe care, din păcate, îl întâlnim în ultimul timp, adesea la unii interpreți)
András Ágoston va rămâne într-un nimb aurit al interpreților de elită ai secolului XX.
NOTE
[1] Inițial, ansamblul avea sediul lângă Viena, iar ulterior în Marl, Germania.
[2] Sârbu, Ion - Vioara și maeștrii ei - de la origini până azi, Editura Info Team, București, 2000, pag. 481.