Cei doi laureați ai Bursei Moștenitorii României Muzicale, edițiile 2020 și 2021, Cadmiel Boțac [2] și Cornelius Zirbo [3] au interpretat la București un program deosebit de frumos și totodată foarte dificil, care a cuprins Sonata în si minor pentru pian, S. 178 de Franz Liszt și Sonata în sol minor pentru violoncel și pian, op. 19 de Serghei Rahmaninov.
Doamna Cristina Comandașu, inițiatoarea proiectului [4], a prezentat publicului aflat în sală, dar și auditoriului postului de Radio România Muzical, date despre acest demers excepțional, în care Rotary Club Pipera s-a implicat de mai mulți ani, instituind și o serie de burse.
Pianistul Cadmiel Boțac este laureatul competiției Zilele Lipatti - organizate în 2010 de Radio România Muzical - iar violoncelistul Cornelius Zirbo, propus și susținut de Radio România Muzical, a obținut premiul al II-lea, în 2016, la concursul Concertino Praga, cel mai important concurs pentru tineri muzicieni, organizat sub egida Uniunii Europene de Radio.
În deschiderea serii cameral-instrumentale, Cadmiel Boțac a interpretat monumentala Sonată în si minor pentru pian, de Franz Liszt.
Lucrarea compusă între anii 1853 și 1854, i-a fost dedicată lui Robert Schumann. Sonata a atras entuziasmul lui Richard Wagner. Muzicologii au încercat să deslușească diferite semnificații ascunse ale lucrării, deși intenția compozitorului nu era de a scrie o lucrare programatică. S-a speculat totuși că ar fi: un portret muzical al legendei lui Faust, o lucrare autobiografică, reprezentând conflictele interioare ale personalității lui Liszt, opoziția dintre divin și diabolic sau poate, o alegorie plasată în Grădina Edenului, referitoare la căderea omului.
Misiunea pianistului Cadmiel Boțac a fost de a cuprinde dintr-o suflare întreaga lucrare, gândită ca un bloc sonor, fără întreruperi între părți, în realitate o arhitectură complexă, globală: o sonată în sonată, alcătuită din Expoziție, Dezvoltare, Repriză și Codă, corespunzând fiecărei părți.
Ascultam introducerea de doar șapte măsuri - Lento assai, cu acordurile pulsând calm, în sotto voce, urmate de o scară descendentă, parcă prevestitoare de rău augur. Apoi, brusc, se ivea un motiv zimțat în octave în Allegro energico. Remarcabil a fost cântată figura ritmică ciocănitoare executată la mâna stângă, în marcato.
Cu câtă paciență a fost edificat drumul ascendent, cu o energie crescândă, către secțiunea Grandioso, unde publicul a asistat la atingerea nobleței desăvârșite! Cadmiel Boțac stăpânește paleta timbrală a instrumentului, reușind să metamorfozeze stări emoționale opuse. Toată acea febrilitate impusă de muzica lui Liszt, cu acele zdrobitoare sublinieri, în rinforzando, creau un copleșitor sentiment de neastâmpăr. Mă gândeam la aserțiunea lui Wilhelm Berger, care spunea că: "Filonul unei literaturi cu caracter avântat și efervescent, influențat de stilul paganinian poate fi urmărit de la Franz Liszt și Frédéric Chopin, până la Robert Schumann, Johannes Brahms și Serghei Rahmaninov" [5]. Mai mult, se poate constata o legătură între Sonata Appassionata de Ludwig van Beethoven și Sonata în si minor de Franz Liszt.
Auzeam cum fluxul melodic parcurgea, ici-colo, momente grațioase. Alteori, se depăna cu o mare liniște, pentru ca instantaneu, acel motiv ciocănit - la mâna stângă - să revină, provocând tulburare și temere. Însă, mai apoi, teme cantabile alungau umbrele. Folosindu-se de un element tehnic banal, staccato, Cadmiel Boțac realiza în chip măiestrit diferențieri timbrale mirifice. Pasajele rapide, cu o textură de dantelă, aduceau sclipiri stranii. Secțiunea Recitativo era intercala cu multă naturalețe între acordurile aspre din începutul sonatei. Profund emoționantă a fost interpretată secțiunea Dolcissimo con intimisimo sentimento. Părea că doi îndrăgostiți își răspund fiecare la eternul -Te iubesc, printr-un alt -Te iubesc, într-un dialog confidențial, unde motivul afirmat la mâna stângă era reluat la mâna dreaptă cu o continuitate susținută.
Splendid a sunat și coralul central din Andante sostenuto. Nici un moment nu s-a simțit vreo scădere a concentrației, deși textul muzical solicita la maximum capacitățile intelectuale și resursele tehnice ale interpretului. Cadmiel Boțac avea într-adevăr 'combustibil' rezervat în rezervor și a menținut interesul ascultătorilor până la ultimul sunet al Sonatei. Recapitularea a fost introdusă printr-o elaborare în tehnica de compoziție fugato a temei principale, care a produs o acumulare de furie.
O prelungă privire înapoi, cu rezonanțe triumfale, a condus apoi, la Coda ce echilibra discursul muzical, reluând caracterul calm al introducerii.
Foarte inspirat, în această seară muzicală pianistul Cadmiel Boțac!
În partea a doua a recitalului de la sala Mihail Jora a Societății Române de Radiodifuziune, am ascultat Sonata în sol minor pentru violoncel și pian, op. 19 de Serghei Rahmaninov, interpretată de violoncelistul Cornelius Zirbo și pianistul Cadmiel Boțac.
Lucrarea a fost dedicată lui Anatoly Brandukov, care a susținut și prima ei audiție la Moscova (compozitorul cântând la pian), în data de 2 decembrie 1901. Sonata cuprinde patru părți: 1. Lento - Allegro moderato; 2. Allegro scherzando; 3. Andante; 4. Allegro mosso, instrumentele având un rol egal.
Ascultam în prima parte, cea mai amplă a lucrării, o temă de șase sunete ce urmau după introducerea lentă a pianului. Aparent nesemnificative, acestea au jucat un rol cheie pe tot parcursul mișcării. În timp ce tempo-ul se accelera, violoncelul prezenta o temă pasională, urmată de o melodie mai lentă, ceva mai melancolică. Violoncelistul Cornelius Zirbo a îmbrăcat această melopee cu un spectru sonor cald, rotund și intens vibrat.
Admiram și intervențiile sale în pizzicato. Dezvoltarea, cu valențe de furtună, a căpătat în interpretarea celor doi protagoniști ai serii muzicale de la sala Radio, dramatism. O serie de elemente tehnice precum tremolo confereau amploare discursului. Apoi, a venit firesc Repriza formei de sonată. Mișcarea se termina în mod tipic stilului muzicii lui Rahmaninov: tempo-ul se accelerează pe măsură ce ideile muzicale apar într-o cursă până la final, pianul încununând coda cu trei acorduri hotărâte.
A doua mișcare, Allegro scherzando, începea cu o scriitură pianistică care amintea de pasajele rapide și chiar sinistre din Rapsodia pe o temă a lui Paganini. Violoncelul prezenta o idee ritmică pregnantă. Cu spiccato-ul său avântat, violoncelistul întețea expunerea pianului. Alte două teme se conturau apoi, cea din urmă fiind de o mare frumusețe, amintind de starea de spirit din părțile lente ale celui de al doilea și al treilea concert pentru pian, compuse de Serghei Rahmaninov. Bine marcate și împănate cu accente expresive, șaisprezecimile pianului se rostogoleau, cu virtuozitate, într-un martelato hotărât. Frumos realizate au fost suprapunerile de formule ritmice intonate de cele două instrumente (pătrimi la violoncel și triolete de pătrimi la pian). Bariolajele violoncelului, din finalul părții, erau vălurit executate într-o intensitate scăzută.
Andante, partea a treia a Sonatei, a început la pian cu o temă având un caracter intim și pasional. Ea era interpretată cu sensibilitate de către Cadmiel Boțac, cu o agogică maleabilă, pregătind intrarea violoncelului printr-o ușoară așezare a tempo-ului. După intrarea violoncelului, materialul muzical se extindea. Odată atins punctul culminant, a treia mișcare se termina lin.
Finalul începea cu o temă robustă la violoncel, iar muzica aceasta plină de viață și strălucire romantică devenea și mai atractivă. A doua idee muzicală a părții în manieră pur rahmaninoviană, plină de pasiune și frumusețe, în interpretarea lui Cadmiel Boțac și a lui Cornelius Zimbo, părea că se înălța spre ceruri. Cele două teme reapăreau pe parcursul mișcării, interacționând. În Coda, violoncelul reamintea tema de deschidere afirmată de pian (cele șase note) în debutul primei părți a Sonatei. Lucrarea s-a încheiat cu brio, triumfal.
Interpreții serii au mulțumit publicului și organizatorilor și au oferit ca bis Vocalize de Serghei Rahmaninov, într-un aranjament inedit pentru violoncel și pian. Au spus și o anecdotă referitoare la preferința compozitorului pentru violoncel. Celebrul violinist Yasha Haifetz l-a întrebat pe Serghei de ce nu a scris o piesă pentru violoniști, la care Rahmaninov a răspuns: - De ce să scriu o piesă pentru violoniști, când pot scrie o piesă pentru violonceliști.
Aplauze îndelungate și buchete de flori au răsplătit recitalul de mare succes al celor doi muzicieni.
La finalul recitalului a avut loc o sesiune de autografe. Pianistului Cadmiel Boțac și-a prezentat albumului de debut, apărut la Editura Casa Radio, în luna noiembrie 2021.
Am ascultat încă un recital din cadrul proiectului Moștenitorii României Muzicale, deosebit de reușit, cu lucrări interpretate la superlativ.
NOTE
*Recitalul poate fi urmărit pe site-ul youtube
**Fotografiile au fost realizate de Alexandru Dolea.
[1] Proiect demarat în anul 2018.
[2] Cadmiel Boțac s-a născut în anul 1997 la Sighetul Marmației. A început studiul pianului la vârsta de 4 ani, sub îndrumarea profesoarei Monica Chifor. Talentul său a fost remarcat de timpuriu, la 6 ani câștigând deja primul concurs național. Au urmat alte premii naționale și internaționale: Premiul I la concursul Young Virtuoso - Zagreb, Croația și Premiul I la Concursul Dinu Lipatti - București. La 14 ani se mută la Cluj-Napoca pentru a putea lucra cu renumitul pianist și pedagog Daniel Goiți, profesor la Academia de Muzică Gheorghe Dima. Cadmiel Boțac a urmat un masterclass la Mozarteum International Summer Academy de la Salzburg, Austria și apoi la International Summer Academy din Vienna, unde a beneficiat de îndrumarea unor mari artiști, precum Robert Levin, Boris Berman și Markus Schirmer.
Un eveniment foarte important în evoluția tânărului artist a avut loc la Concursul Internațional Astana Piano Passion din Kazahstan (2014,) unde a obținut Premiul I, fiind apreciat în mod deosebit de renumitul pianist Denis Matsuev, care l-a invitat să susțină un recital chiar la reședința sa. La scurt timp, Cadmiel a câștigat Concursul Milano Piano Talents, Concursul Internațional Adilia Alieva din Franța și alte două concursuri internaționale din Brașov și Sibiu. În februarie 2020, Cadmiel a câștigat bursa Fundației Europene Yamaha, un concurs organizat la nivel European. Cadmiel acordă o mare importanță și muzicii de cameră. Este laureat cu Premiul I la Concursul Mozart din Cluj-Napoca, atât la secțiunea pian solo cât și la cea de duo pian-vioară. De asemenea, în doi ani la rând a fost bursier în cadrul Festivalului SoNoRo. Cadmiel Boțac a susținut concerte cu Orchestra Națională din Kazahstan și Filarmonica din Irkutsk, în cadrul Festivalului Stars on Baikal, iar în țară a cântat cu Orchestrele Radio - București și cu orchestrele Filarmonicilor din Cluj-Napoca, Iași, Bacău, Satu-Mare și Arad. A susținut recitaluri în SUA, Luxemburg, Croația, Italia, Franța, Rusia, Germania și Austria. În prezent, Cadmiel este masterand al Universität für Musik und darstellende Kunst Wien, MDW (Academia de Muzică și Arte din Viena), la clasa profesorului și pianistului Stefan Arnold.
[3] Cornelius Zirbo s-a născut în Cluj-Napoca, unde la vârsta de 9 ani a început studiul violoncelului la Școala Gimnazială de Muzică Augustin Bena. Și-a continuat studiile la Colegiul de Muzică Sigismund Toduță, în orașul său natal, ulterior s-a transferat la Colegiul Național de Arte Dinu Lipatti din București, unde a studiat la clasa profesorului Octavian Lup, iar în prezent urmează studiile de licență a Universității Naționale de Muzică București, la clasa maestrului Marin Cazacu. S-a perfecționat la Paris, unde a studiat în cadrul Clasei de Excelență de Violoncel a lui Gautier Capuçon, desfășurată la Fundația Louis Vuitton. Până în prezent a beneficiat de îndrumarea a numeroși violonceliști de talie internațională precum: Gautier Capuçon, Frans Helmerson, Miklós Perényi, Wolfgang Emanuel Schmidt, Götz Teutsch, Maximillian Hornung, Romain Garioud, Alexander Buzlov, László Fenyő, Jan-Erik Gustafsson și Wendy Warner. Cadmiel este ambasador al Academiei de Vară a prestigiosului Festival Verbier (Elveția), loc în care a aprofundat studiul violoncelului și al muzicii de cameră cu Frans Helmerson, Miklós Perényi, Pamela Frank, Klaus Hellwig, Gábor Takács-Nagy și James Ehnes, în vara anului 2017. De asemenea, a participat la masterclass-urile de violoncel din cadrul Academiei Kronberg, Germania, iar în iulie 2016 și 2018 a fost acceptat ca student activ la masterclass-ul lui Frans Helmerson, desfășurat la Palazzo Ricci în Montepulciano, Italia. Este laureat a numeroase concursuri în țară și în străinătate: Concursul Internațional de Coarde StreichWerk de la Berlin, unde a obținut locul I; Concursul International Young Virtuosos, Sofia, Bulgaria (Locul I); Concursul Internațional de Violoncel Antonio Janigro, Croația (Locul III); Concursul Internațional de Violoncel ProArt, Ucraina (Locul II), Concursul Internațional Concertino Praga, Cehia (Locul II) și Locul I la Olimpiade Naționale de Interpretare Instrumentală (din 2010 până în 2018). Activitatea lui concertistică cuprinde concerte și recitaluri în România, Cehia, Germania, Elveția, Franța, Italia, Marea Britanie, Danemarca și China, cântând în prestigioase săli de concert, precum: Konzerthaus (Berlin), Foundation Louis Vuitton Auditorium (Paris), Rudolfinum (Praga), St. Martin-in-the-Fields (Londra), Eglise de Verbier (Elveția), Concert Hall of National Library (Beijing) și Ateneul Român (București). Cornelius și-a făcut apariția pe scena celebrelor festivaluri de muzică: Verbier (Elveția), George Enescu (România), SoNoRo (România), Chiemgauer Musikfrühling (Germania), South Bohemian (Cehia) și Toamna Muzicală Clujeană (România). A concertat în postură de solist cu Prague Radio Symphony Orchestra, Orchestra Simfonică Academică a Filarmonicii Khmelnitsky, Filarmonica de Stat Transilvania, Filarmonica de Stat Moldova, Camerata Regală, Orchestra Națională de Tineret a Fundației Principesa Margareta a României și Orchestra Naționala Junior. A apărut în diverse formații camerale alături de artiști consacrați ca: Mihaela Martin, Frans Helmerson, Gautier Capuçon, Alexander Sitkovetsky, Diana Ketler și Anna-Liisa Bezrodny, În ascensiunea lui profesională a fost sprijinit financiar de Fundația Principesa Margareta (prin intermediul proiectului Tinere Talente), Uniunea Muzicienilor Interpreți din România, Provident, in parteneriat cu Școala de valori și Fundația pentru Comunitate.
[4] Cristina Comandașu este de asemenea inițiatoarea unui deosebit de frumos și binevenit proiect Radio România Muzical: Ascultă 5 minute de muzică clasică, care se derulează de peste zece ani, precum și al celui întitulat Votează discul de muzică clasică al anului
[5] Berger, Georg, Wilhelm: Ghid pentru muzica instrumentală de cameră, Editura Muzicală, București, 1965, pag. 198.