Un semn de primăvară la Reactor - Partea 1. Iubirea

După atâta frig și ceață pandemică, năclăială politică și sanitară, iar se arată soarele premierelor teatrale, fără restricționări penibile, absurde și caraghioase, umilitoare și păguboase pentru slujitorii scenei. Un soare vigilent totuși, întrucât Doru Taloș, managerul acestui "cuib" artistic de pe strada Petőfi Sándor nr. 4, numit oficial Reactor de creație și experiment, a cerut, iată, la intrarea în sală, să poarte toată lumea mască.

Și mască ne-a lăsat timp de vreo douăzeci de minute privind mirați la grămezile de haine ponosite răspândite "artistic" pe scenă. Treptat, lent și sincopat, se auzeau voci fără să vedem actori. Secvență înțepenită. Doar acordurile tărăgănate ale lui Alexandru Condurat la chitară, în postură de interpret și mai apoi de disc jockey, ne mai anima speranța că se va întâmpla, totuși, ceva pe scenă.

Și s-a întâmplat să fie, până la urmă, o seară de divertisment teatral absolut relaxantă, un experiment tras în stilul obișnuit aici, al deconstrucției convenției scenice. "Din bube, mucegaiuri și noroi / Iscat-am frumuseți și prețuri noi", spunea înnoitorul limbajului poetic Tudor Arghezi prin anii '60 ai secolului trecut. Din împovărătoarele obiecte și simboluri obsesive ale cotidianului, răspândite pe scândura scenei, se ridică discursul fragmentat al novatoarelor formule de expresivitate neconvențională.

Haine, tot felul de haine colorate divers, jucării, un tablou, o roată de bicicletă, cărți, o pelerină transformată în față de masă, un șarpe uriaș ca o tenie, o frunză uriașă, o ladă-sicriu ce agresează creierul cu coșmaruri și vise, etc. imaginează un haos familiar, vetust și apăsător, din care simțirea, sentimentele, trăirea, se strecoară cu greu spre a fi exteriorizate și transmise de la suflet la suflet. Acest decor propus de Alexandra Budianu devine un cadru bizar pentru coagularea experiențelor mărturisite aleatoriu, redate de actori fără însemne particularizante, reunite sub titlul generic, optimizant, Partea 1. Iubirea. Partea a doua va fi divorțul?

Lăsând gluma deoparte, spectacolul este un produs colectiv, cu bune și rele, cu vacarm și șoapte, muzică și tăceri, asamblat din texte colective, regie colectivă coordonată de Petro Ionescu și asistenții de regie Dominik M. Iabloncic, Ioana Toloargă, Roxana Țentea și dramaturgie stabilită de regizoare în acord cu Cosmin Stănilă. Actorii își exercită misiunea în secvențe monologate sau scenete separate, dintre care cea mai reușită, la care participă toți, este scena mesei în familie, de un umor bine dirijat spre încântarea spectatorilor.

Spectacolul se constituie ca o pledoarie pentru iubire. Iubirea de mamă, iubirea în familie, iubirea în totalitarismul stalinist, iubirea pe stradă, iubirea față de personajele din visul copilăriei. Fiecare actor are numărul lui în acest ansamblu de jocuri de-a viața. Sentimentele unei fete în raport cu mama sa sunt puse în evidență de blonda Andrada Balea în monologul susținut cu "prinzătoarea" frumosului ei păr în mână. Cătălin Filip, excelent în secvența prânzului în familie, intrând sub masă. Alina Mișoc ne introduce în teatrul pentru copii cu Degețica cea plutitoare pe o frunză de lotus, Adonis Tanța se spală realmente pe cap șoptindu-ne sfios taine de primenire și apoi cântând live, Octavian Voinea deconspiră formulele de adresare din scrisorile de dragoste, apoi, ajutat de Andrada Balea, aduce în prim plan tragismul iubirii.
 
Dragostea din inimi sincere este configurată vizual sub forma unei inimi mari, ornată cu flori ca într-o ilustrată kitsch. Prevăzători, autopersiflanți, realizatorii acestui divertisment scenic încadrează demersul lor artistic în genul kitsch, fără să se sinchisească prea mult. Pentru că, nu-i așa, e martie, e primăvară și jocul destins de pe scenă face loc improvizației în acord cu buna dispoziție.

În încheiere, îmi permit să adaug și eu un mărțișor poetic kitsch. Un tânăr pe nume Ilie, chinuit de talent poetic, simpatizând o fată din altă localitate, trimite acesteia un mărțișor și pe bucățica de carton însoțitoare scrie versurile: E un semn de primăvară / Și un semn de prietenie, / Dar vezi, eu n-am uitat și n-am să uit, Ilie!