Iarna e încă pe uliţă. Iar e avalanşă de filme în săli. Iar cronicarul se grăbeşte să înghesuie şapte titluri în 2000 de semne, hulpav, poate, dar fără resentimente. Aşadar...
 Despre Lord of War (Traficantul de arme) s-a spus că are subtilitatea unei lovituri de ciocan. Fie. Măcar de-ar avea un impact pe măsură... Regizorul şi scenaristul Andrew Niccol, înarmat cu inteligenţă, cinism şi finanţare exclusiv non-yankee, profită de moaca tristă a lui Nicolas Cage şi încearcă să mai salveze ce poate. Tardiv, fireşte, dar binevenit.
 Despre Domino s-ar putea scrie volume... dar nu vă ţineţi răsuflarea. Regizorul Tony Scott era privit de sus chiar şi pe vremea când filmele lui aveau oareşce cursivitate - de când s-a apucat să re(de?)construiască cinematograful şi prizează imagini echivalente cu un cocktail de peyote şi nitroglicerină, nu-l mai priveşte aproape nimeni. Noi ceilalţi jubilăm.
 Despre De battre mon coeur s'est arrête (Şi inima mi se opri în loc) s-a spus că alterează intenţiile filmului original (Fingers, făcut de James Toback în 1978). Hm. Povestea pianistului sfâşiat între muzică şi violenţă se cerea re-interpretată (sic), iar regizorul Jacques Audiard o transformă într-un epitaf frenetic... în numele tatălui. Romain Duris face deopotrivă rolul carierei şi al decadei.
 Despre Good Night, and Good Luck. (Noapte bună şi noroc.) s-a spus că a fost marele perdant al Oscarurilor. Aleluia! Filmul lui Clooney, surprinzător de cinematic pentru un manifest TV, ar trebui văzut de toţi cei care mai cred în etică, onoare, verticalitate. Şi cinema.
 Despre Syriana s-ar fi spus cam la fel, dacă Academia de Film nu l-ar fi premiat, scrâşnind din dinţi, pe acelaşi Clooney - de data asta doar actor & producător. Filmul lui Stephen Gaghan, structurat cam ca Traffic (şi nu întâmplător), dar infinit mai potent, ar trebui văzut mai ales de cei care îşi închipuie că ştiu cu ce se mănâncă Orientul Mijlociu.
 Despre Buongiorno, notte (Afacerea Aldo Moro) ori spui tot, ori nu spui nimic. Mă rezum deci la un singur cuvânt - capodoperă.
 Cât despre Pink Panther (Pantera roz)... numai de bine.