Între kitsch poetic și poezie pură - Partea 1. Iubirea la TNT, 2022

Nu e o parte. Nu e întâi. E iubirea? E iubibună? La început a fost iubirea. Și din iubire toate au luat ființă. La început a fost cuvântul. Cuvântul iubirea ucide poezia. Reactor romantic? Neo-trăirism între două războaie cu tine. Neo-extrem-contemporan între niciun război cu cel / cea de lângă tine. Nu ne întrebăm ce urmează. Urmează? Ne întrebăm. A fost deja? Totul a fost deja. Kitsch poetic. Kitschul poetic înseamnă poezie, totuși. Cuvântul iubirea ucide poezia. E, deci, tragedie. O sută de minute la sută la sută din minute la sută la sută la prețul de sub o sută pentru o experiență descrisă printr-un cuvânt-lapsus căruia îi spunem iubire, dar e de fiecare dată altceva, de fiecare dată mai mult, dată de fiecare, dată de dată.

Textele întregii echipe de (re)actori. Inserții poetice în deja-poezie, în déjà vu nemaivăzut, explicat printr-un cuvânt al asepsiei, iubirea. Pe urmă, viața bagă rățuște, scrisori, munți de decor funcțional, de Alexandra Budianu semnat, haos controlat, muzica lui Alex Condurat și vocea lui Adonis Tanța, în fragmente-concert, sprinkles de absurd, mese fără picioare, un amalgam intrigant-solicitant al simțurilor toate.

Scenografia ca supra-personaj din care iese un tot în părți-colaj, dintre care niciuna nu e întâi și toate sunt, clișee nu, tautologie precis nu, neo-extrem-contemporan da.

Am mai zis că simt că aș putea recunoaște un spectacol din cadrul Reactor de creație și experiment după niște elemente-cheie, e o listă kitsch-poetică, iată:
mirungeri cu material vâscos sclipitor
loop-uri sonore poetico-sintetice
corpul ca instrument
o relație bizară cu timpul și spațiul, purtări prin atemporal, aspațial
momente de elucubrație controlată, coordonări prin juxtapunere foarte ample și de impact
început după început, final după final, la fel de miez tot
inserții concert (vocea lui Adonis Tanța e o dumnezeule mare cum e live îți vine să mai plătești un bilet atunci, în timpul spectacolului)
părți care nu există, părți care sunt tot
devised clar, clar devised, bă, dar clar teatru, teatru clar
despuierea lui Adonis de obiecte vestimentare (în general partea superioară) și utilizarea mirungerii cu material vâscos sclipitor de care spuneam deja mai sus (există valențe, în spectacolul de față are loc o spălare pe cap în șoaptă, so the reference is still standing)

Poate părea o listă pe care o poți găsi peste tot, dar nu e deloc așa. Bine, mai e vorba și de stilul neo-extrem de lucru, o asumare fără frică de ridicol, un ridicol fără frică de asumare. Mama ar zice: O prăjeală! Tata ar zice: O prăjeală! În cor, ei ar zice: Ce a vrut să spună autorul? Care autor? îi întreb eu pe mama și tata în cor. E textul întregii echipe Reactor.

Regia e semnată de Petro Ionescu, care semnează și dramaturgia, alături de Cosmin Stănilă. Am fost întrebat cum mi s-a părut. Nu mi s-a părut. Nu știu. Frumos e un cuvânt care ucide poezia. Iubirea ucide poezia. Am simțit râu cald de miere topită până în coșul pieptului pe care pluteau neînecăcios rățuște de vată de zahăr în flăcări cathartice, simțurile mele au fost jonglate toate cu ritm-puls, control și delicatețe, și simt doar mulțumesc și o căldură imensă, familiară, șoptită într-o limbă pe care am visat-o.

Echipa Reactor lucrează oniric. Ei se întâlnesc în vise colective în care stă de veghe inspirația neo-extremă și (re)iau ceea ce au luat în calcul deja în plan real. (Re)actorii fac spectacole extrem de apropiate de visele alea pe care nu le uit în primele clipe ale trezirii.

(Re)actorii Andrada Balea, Cătălin Filip, Alina Mișoc, Adonis Tanța și (Oc)Tavi(an) Voina - paradoxal omogeni la antipozii experiențelor lor - de creație și experiment, dar e și ciudat să numești experiment, fiindcă experimentele mai dau greș, ceea ce nu se pune aici. Se poate redenumi generic Reactor de creație și creație, și nu pleonastic, dar accentuat. Trăim poveștile pe care ei le spun, jucându-ne la fel ca ei cu focul, cu iubirea, cuvântul de ucide poezia. Simt că Reactorul folosește convențiile reale în teatrul de vis, cu fiecare ocazie, dar mai ales cu ocazia despre care scriu acum, Partea 1. Iubirea(.)