Multe coji, un singur miez - MYTH SHOW. O istorie a neîncrederii

O oră de spectacol trecuse. Venise vremea ca Loredana Grigoriu să interpreteze o femeie ce lucrase, cândva, pe platforma industrială Săvinești (comună de lângă Piatra Neamț), concern dedicat fibrele sintetice și altor produse chimice în cadrul căruia munceau, în anii '80, spre 20.000 de oameni (din Săvinești, Roznov, Dumbrava Roșie, Piatra Neamț și din toate satele și orașele din zonă). Printre ei, câțiva dintre spectatorii premierei cu MYTH SHOW. O istorie a neîncrederii de la Teatrul Tineretului (TT) din Piatra Neamț, în regia lui David Schwartz, pe text de Daniel Chirilă.

Personajul Loredanei privește spre sală, dar se adresează procurorului (unul dintre personajele interpretate de Paul-Ovidiu Cosovanu). Cadența monologului actriței crește de la o propoziție la alta. La momentul când indignarea aproape că o sugrumă ("Cum, plecați? Chiar nu vă interesează să aflați, să aflăm, cine e de vină, cine e responsabil pentru devalizarea și falimentarea platformei după revoluție? Chiar nu vreți să aflați, să aflăm?" - citat aproximativ), dinspre staluri se aud primele aplauze. La început timide, apoi din ce în ce mai puternice. Actrița se oprește, palmele spectatorilor din zona de vârstă 50-60 de ani domină sonor.

***

Premiera se încheiase de 10 minute. Consultantul artistic al TT, Raluca Naclad, invită spectatorii rămași în foaier la o discuție cu echipa. David Schwartz, Daniel Chirilă, Loredana Grigoriu, Paul-Ovidiu Cosovanu și Alina Herescu (scenografie), se așază pe buza scenei. În primele rânduri, 20-25 de liceeni. Câteva vorbe din partea regizorului și apoi începe discuția.

"Voiam doar să vă spun că, mai devreme, în timpul spectacolului, m-a sunat tata și i-am închis. E plecat la muncă în Italia" (citat aproximativ). Vocea se pierde printre lacrimi și sughițuri. Adolescenta e încurajată de colegele ei și de oamenii de pe scenă.

Cu jumătate de ceas mai devreme, Paul interpretase un tată care, asistând accidental la o oră de istorie ținută pe Zoom de clasa fiului său adolescent, intervenise în discursul roz și fad al profesoarei pe tema evoluției post-comuniste a României și, de-a lungul unui monolog la fel de pasional, personal și puternic ca cel al lucrătoarei de la Săvinești interpretate de Loredana, spusese tot ce-l apăsa. Vorbise despre lupta pentru supraviețuire, despre destrămarea solidarității, despre cultivarea neîncrederii, despre fiecare pentru el, despre divorțul dintre om și stat, dintre om și comunitate, dintre om și om. Vorbise despre dificultatea de a-ți găsi în țară un loc de muncă plătit just, despre nevoia de a pleca afară și de a munci sezonier, în condiții grele (dar, măcar, pentru câștig decent). Telefonul tatălui fetei din sală sunase cândva înaintea acestui monolog.

***

Cele de mai sus sunt miezul. La el, MYTH SHOW. O istorie a neîncrederii ajunge treptat, dând la o parte, succesiv, mai multe coji. E vorba, mai întâi, de o bucată și de o așezare în scenă ce invită publicul la emisiunea de televiziune Myth Show, cu Myth (Loredana) și Math (Paul), ultimul în rol de matematician / statistician / omul cu sursele informațiilor livrate, sub formă de poveste, de Myth. Apoi, show-ul se transformă în spectacol interactiv, numerele afișate pe ecran (lighting design & video Cristian Niculescu) fiind de găsit pe cartonașe introduse în buzunarele stalurilor: pe rând, câțiva dintre spectatori sunt rugați să citească tema sau anul de pe cartonașul ce le revine.

La premieră, aceste două segmente / coji au funcționat oarecum greoi, fără fluiditate. Poate că sensul lor e de a introduce publicul, prin căi familiare, către esențele tari ce urmează să vină. Poate că punerea lor în scenă se va îmbunătăți pe măsură ce spectacolul se va roda.

Cartonașele extrase ne transportă în 1907. La 130 de kilometri de TT, în (azi orașul botoșănean) Flămânzi, era epicentrul răscoalei țărănești ce astăzi aproape că nu se mai studiază la școală! Un exemplu de moment când anii de viață grea și asuprire dementă au determinat o reacție socială masivă, înecată brutal în sânge de autoritățile și potentații vremii. Oricât de puternică din punct de vedere al mesajului, răscoala de acum mai bine de un secol e tot o coajă.

"Pentru mine și cred că pentru că pentru mulți dintre colegii mei cea mai importantă parte a istoriei e cea contemporană. Și despre asta vorbim prea puțin la școală", avea să spună, la dezbaterea de final, o altă elevă.

Pentru a răspunde acestei nevoi, există cele două super-monoloage rezumate mai sus, minunat interpretate de cei doi actori. Învăluite în songuri (muzica, același Paul-Ovidiu Cosovanu), gesturi (mișcare scenică Paul Dunca / Paula Dunker) și set-up / decoruri show tv (Alina Herescu), coji stilistice de sorginte brechtiană.

Trei păpuși supra-dimensionate, mânuite de Paul, sunt trei elevi, din anii '60 și din 2021, din clasa profesoarei interpretate de Loredana. La final, manechinele sunt mutate în avanscenă, ca să privească din perspectiva spectatorului. De fapt, asta fac textul lui Chirilă, regia lui Schwartz și portofoliul TT: se așază lângă omul care privește, care își amintește, care trăiește, care încearcă să (se) înțeleagă. Întrebările, spaimele, visele lui devin spectacole ce dau la o parte cojile, descoperind miezul.