Rătăciți printre apelurile telefonice - Minunea Minunilor

După lansarea de la începutul lunii decembrie 2020 și o mini-serie ulterioră de cinci episoade, Teatrul Improbabil, unul dintre cele mai interesante proiecte din peisajul teatral autohton din ultimii ani și primul proiect de teatru audio independent de la noi din țară, s-a întors în această primăvară cu o reluare a celor cinci spectacole radiofonice, preconizându-se și apariția unui al doilea sezon.

Producția cu care au inaugurat prima stagiune și cu care au redeschis-o pe cea din 2022 este Minunea Minunilor, o privire din interior asupra dinamicii relaționale dintre un nepot (Ștefan) și bunica sa, separați nu atât de distanța care este între ei - el în Italia, ea în România -, cât de depărtarea pe care nepotul o impune în mod inconștient prin deciziile repetate de a-și amâna întoarcerea în țară. Iar apelul la surogatul tehnologic e insuficient pentru a suplini dorul pe care amândoi, în feluri diferite, îl resimt. Pe lângă aceasta, într-un plan secund, dar relevant, se conturează un conflict între Ștefan și fratele său, Ali, între cei doi căscându-se o prăpastie care pare insurmontabilă de fiecare dată când există tentativa unui dialog între ei.

O dramă de familie în care frații sunt nevoiți să asiste la divorțul părinților, fiind apoi forțați să rămână alături de mama lor. Unul dintre ei (Ștefan) alege să fugă cât mai departe și să se angajeze în peninsulă, în timp ce altul (Ali) rămâne, convins că nu există o altă cale, mâniat de faptul că a fost abandonat de fratele său - căci el așa percepe plecarea acestuia. Într-o conjunctură asemănătoare o găsim și pe bunică, aflată într-un conflict interior provocat de dorința și nevoia sincere de a-și vedea fizic nepotul, tristețea provocată de tărăgănările constante ale acestuia, respectiv încercarea afectuoasă de-a diminua conflictul, ba chiar de a-i împăca pe Ali și Ștefan. Îngăduitoare, înțelegătoare, atotiubitoare, ea reprezintă punctul de sprijin și sursa de echilibru a lucrurilor în momentul în care acestea încep să se destabilizeze.

Alexandru Ivănoiu semnează textul, propunând o experiență intimă în legătură cu maniera în care deciziile asumate și, mai ales, consecințele acestora modelează existența - atât la nivel individual, cât și colecitv -, dar și cu legăturile care, circumstanțial, ajung să se consolideze sau, dimpotrivă, să se altereze. În altă ordine de idei, textul se menține firesc și fluid de la un capăt la altul, destins fără să cadă în derizoriu, menținându-se astfel neviciat de extremele pe care un astfel de subiect sensibil le-ar fi putut aborda pentru a-și spori, în mod artificial, spectaculozitatea, cât și pregnanța demersului inițial.

Regia este semnată de Andreea Lucaci, aceasta oferind o nouă dimensiune, o nouă adâncime temei distanței și năzuinței pentru reconectare reală, fizică. Identifică punctul nevralgic al unei astfel de situații și îl amplifică prin intermediul cadrului recognoscibil, ba chiar familiar pentru majoritatea ascultătorilor, acela al telecomunicației care înlesnește un contact provizoriu în unele dintre cele mai importante momente. Desigur, aici trebuie amintit și Alexandru Milieș, cel care se ocupă impecabil de sound design-ul spectacolului sonor. Cu atât mai emoționant devine spectacolul cu cât regizorea reușește să păstreze totul într-un echilibru necontenit, în care momentele de îndurerare (subtile, atent măsurate) se întrepătrund armonios cu cele candide, într-o frescă complexă despre viață și atașament.

Alegerea celor trei actori care-și împrumută vocea personajelor - Ștefan Iancu, Coca Bloos și Bogdan Tulbure - este, la rândul ei, inspirată și sustenabilă pentru acest spectacol sonor, prin emoția pe care reușesc s-o transmită și prin potrivirea interpretativă a acestora: pe de-o parte vitalitatea tinerească a lui Ștefan Iancu și Bogdan Tulbure, iar pe de altă parte jovialitatea plină de experiență a Cocăi Bloos, dar și prin carisma și naturalețea pe care toți cei trei o demonstrează.

Minunea Minunilor este o evocare ingenuă a distanțelor dintre oamenii, a deciziilor pe care aceștia le iau pentru binele propriu, în ciuda durerii pe care o pot provoca involuntar în ceilalți, fără însă a arunca piatra, ci cuvântând conciliant asupra acestui aspect al afecțiunii neîntinate și asupra naivității cu care uneori acționăm dintr-un impuls de-a ne rupe de ceea ce considerăm a fi copleșitor. Mai mult de-atât, Minunea Minunilor este și o primă producție promițătoare pentru cei ce se lovesc prima dată de Teatrul Improbabil, dar și un argument suficient de solid pentru a susține acest demers în continuare și, de ce nu, pentru a susține alte astfel de inițiative teatrale.

Text: Alexandru Ivănoiu
Cu: Coca Bloos, Ștefan Iancu, Bogdan Tulbure
Regia: Andreea Lucaci / Sound Design: Alexandru Milieș.