Libretul operei a fost creat în anul 2012 de Iuliana Kampert, după Anton P. Cehov [3]. Scenariul este scris de Alexander Hausvater [4]. Conceptul regizoral al spectacolului aparține lui Alexandru Nagy. Firul dramatic al libretului a fost constituit printr-o reasamblare a momentelor nuvelei și suplimentat prin introducerea unor personaje din alte povestiri ale lui (Nikolai din Soția; Vasiliev din Criza de nervi și Pavel din Despre dragoste).
Premierea operei în concert Doamna cu cățelul de Livia Teodorescu-Ciocănea a fost un real succes, publicul aplaudând cu mult entuziasm această creație muzicală românească, care cu siguranță va intra în repertoriul multor teatre lirice și filarmonici. Mi-aș dori ca la următorul Festival Internațional George Enescu, opera să fie interpretată pe scenă.
În debutul spectacolului de la Opera Națională din București, dintr-un balcon apropiat de scenă, actorul Marius Bodochi - cu o voce impunătoare - dezvăluia prima parte a povestirii lui Cehov, în timp ce în fundal erau proiectate imagini ale interpreților aflați pe scenă (dirijor, soliști vocali, orchestranți și coriști).
Ascultam Prologul - o Vecernie în limba slavonă veche - intonat decorul a cappella, avându-l ca solist pe baritonul Vasile Chișiu, în rolul lui Cehov, textul fiind bazat pe Psalmul 103.
Binecuvântările se înșirau pe acompaniamentul contrabasurilor, în registrul grav, secondate de vibrafon. Percepeam o odă închinată Ialtei, descrisă ca o Siberie fierbinte și un Paradis. Glissando-ul harpei completa atmosfera.
În continuare, acțiunea se derulează cu un aer provincial: femeile aflate în stațiunea de pe litoral se uită și apreciază pe Gurov ca pe un bărbat bine, despre care se spune că e un crai. Orchestra intonează o muzică cu valențe de vals vienez, iar doamna cu cățelul apare într-o rochie albă imaculată, fiind portretizată în câteva cuvinte astfel: fără prieteni, fără soț.
Soprana Veronica Anușca, iniția un dialog cu răspunsuri lapidare cântate cu o voce fin cizelată. Puțin prea prețios mi s-a părut gestul cântăreței de a se uita în partitură extrem de atentă, doar pentru a răspunde la întrebarea lui Gurov -Permiteți? cu acel - Desigur.
Frumoasă a fost intervenția corului care picta în cuvinte cântate peisajul marin, cu pescăruși, după care orchestra - cu sonorități pline - anunța intrarea triumfală și acostarea vaporului în port (trompetele executau un sugestiv glissando). Iar corul marinarilor cânta: Ce bine e la Ialta, iar să fii! Se auzea apoi un frumos solo de vioară, concertmaistrul cânta ridicat în picioare. Sopranele comentau cântând: Din mare se ridică o vioară care îi inspiră să se unească și să se iubească. Pe fundalul scenei apărea proiectată o cortină roșie ondulată. De altfel, solista Veronica Anușca, interpretând rolul Annei, va reveni pe scenă îmbrăcată într-o splendidă rochie lungă, de asemenea roșie, ca simbol al nopții de amor, în care personajul cehovian i-a cedat lui Gurov.
Inspirată mi s-a părut introducerea sunetelor de toacă asociate cu starea de regret exprimată de Anna după aventura din noaptea precedentă, adulterul ei fiind de fapt apreciat ca o înșelare a propriei ființe și nu a soțului. Foarte reușit a fost efectul con legno al corzilor grave, precum o autoflagelare psihică, însă cu nuanțe justificative față de viața searbădă anterioară întâlnirii cu Gurov : Nu am trăit nimic din ce am sperat. Soprana Veronica Anușca își înălța strigătul amar pe o acută luată cu strălucire și ușurință, ca tehnică vocală.
Secvența vizitei celor doi, Anna și Gurov, la Oreanda a fost marcat de un tutti orchestral însoțit de câteva sunete de clopote.
Onomatopeea flautului imita țârâitul greierilor.
Un poștaș apare cu o telegramă de la Sankt Petersburg grăbind despărțirea celor doi. Pizzicato-ul contrabasurilor în fortissimo sublinia drama.
Prietenii lui Gurov - Nikolai, Vasiliev și Pavel - din Capitală, unde trăia și muncea într-o jalnică monotonie Gurov, erau incapabili de a-l înțelege. Vocile calitative, distincte ale bas-baritonului Ion Dimieru, baritonului Adrian Mărcan și a tenorului Andrei Lazăr au conferit acea atmosferă de plictis a sfârșitului de secol, atribuită vieții de funcționar (cu neschimbatul program zilnic, încheiat seara la bordel).
În actul al II-lea, una dintre cele mai reușite secvențe a fost dansul rus, interpretat frenetic de către ansamblul orchestral. Din nou, concertmaistrul a cântat o cadență plină de virtuozitate, cu arpegii și pasaje dificile, în stil lăutăresc. În contrast, se auzea ulterior corul, intonând laude în slavonă: Fie slavă Domnului, în veac!
Bine a fost reliefată melodica mezzosopranei Claudiei Caia, în rolul Irinei Gurov, aducând discursului sobrietate.
În actul al III-lea, Anna apare la Teatru, însoțită de soțul ei von Diederitz. Ea îl zărește pe Gurov venit special să o regăsească.
Din sala de spectacol a operei, un actor circulând printre public anunța: Astă seară piesă la orele 20, la Teatru. Reușit acest moment de teatru în teatru (se juca Pescărușul de același Cehov)! Corul relua invitația pe un ritm punctat al acompaniamentului orchestral: Astă seară piesă, întreg orașul freamătă.
Reîntâlnirea amanților, cu reacția lor spontană, a fost un moment excelent realizat. Anna spune: - E el, să fie cu putință? Coșmar! Iar el gândește cu voce tare: Ce ființă diafană, trebuie să-i vorbesc.
Din balconul prezentatorului se auzea strigătul actriței din piesă : -Eu sunt Nina - Pescărușul. Sesizabilă asemănarea perechii din piesa de teatru Pescărușul -Nina cu Treplev - și realitatea dragostei celor doi - Anna și Gurov. Ei cântă: Suntem ca două păsări prinse în laț. Prezentatorul recita din balcon: -Începe o nouă eră, un nou secol, în care multe se vor schimba, iar iubirea va fi privilegiată. Speranța va rămâne.
Rodion Scedrin a compus, în anul 1985, baletul The Lady With the Little Dog (Doamna cu cățelul), iar într-un film tv [6] poate fi vizionată balerina Maya Plisetskaya, în rolul Annei.
Un cald cuvânt de apreciere merită Orchestra și Corul Operei Naționale din București, pentru aportul profesionist și entuziast pe care l-a avut în realizarea unei vaste lucrări, opera în concert Doamna cu cățelul de Livia Teodorescu-Ciocănea.
Dirijorul român-elvețiano-canadian Vlad Conta, a oferit publicului o premieră foarte interesantă, reușind să păstreze unitatea unei lucrări ample (4 ore de muzică), echilibrând vocile soliștilor cu aparatul orchestral și cu vocile corului, realizând totodată contraste, dar și armonizări deosebit de frumoase între limbaje muzicale diferite (expresionism, romantism, muzică sacră și laică).
Am vizionat un spectacol interesant, atât sub aspectul compozițional, cât și sub cel interpretativ, care stârnește în auditoriu dorința de cunoaștere a labirintului afectiv uman.
NOTE
[1] Compozitoarea și pianista Livia Teodorescu-Ciocănea s-a născut în anul 1959, la București. A absolvit Liceul de Muzică și Arte plastice din Galați, apoi a urmat cursurile de compoziție ale Universității Naționale de Muzică din București unde s-a format sub îndrumarea unor profesori precum: Ana Pitiș, Myriam Marbe, Anatol Vieru și Margaret Lucy WiIlkins. S-a perfecționat prin cursuri de măiestrie de pian cu Zoltan Kocsis și Imre Rohman la Bartok Seminar -Szombathelly, Ungaria, A obținut o bursă UE - Tempus, urmând un Curs intensiv de compoziție muzicală la Universitatea din Huddersfield, Marea Britanie. În 2001 a obținut Doctoratul în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică București în colaborare cu Universitatea din Huddersfield, UK. În anul 2008 a efectuat un Stagiu postdoctoral (Grant internațional) în cadrul programului internațional Endeavour Award organizat și finanțat de Guvernul Australian. A compus numeroase lucrări în toate genurile - muzică de cameră, simfonică, vocală, balet, operă și vocal-simfonic - multe dintre acestea fiind interpretate de orchestre de prestigiu din țara și din străinătate. În calitate de pianistă a avut apariții apreciate în primele audiții românești ale Simfoniei Turangalila și a lucrării 7 Visions de l'Amen de Olivier Messiaen. A realizat înregistrări pe CD: -Piano music, publicat de Toccata Classics - Londra, 2019, distribuit de Naxos, CD:-Le Rouge et le Noir - Ballet in three acts, publicat de Toccata Classics - Londra, UK, distribuit de Naxos. Livia Teodorescu Ciocănea susține totodată, o importantă activitate didactică academică - este Profesor universitar doctor la Universitatea Națională de Muzică din București și Adjunct Associate Professor (Research), la Monash University, Melbourne, Australia, unde predă disciplinele: Compoziție, Forme și analize muzicale. A publicat un excelent Tratat de Forme și analize muzicale. Compozitoarea este laureată a Premiului Academiei Române: Premiul George Enescu pentru creație (lucrarea Romulus și Remus - Trio pentru 2 viori și pian), în 2008. A fost distinsă cu Ordinului Meritul Cultural în grad de Cavaler (2008). A câștigat de asemenea, numeroase premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România: la Secțiunea Muzică vocal-simfonică, pentru cantata Mysterium tremendum II pentru mezzo-soprană și orchestră (2016), la Secțiunea muzică de cameră a UCMR (pentru liedurile Chanson d'automne după Verlaine și S'amor non e... după Petrarca), în 2010, apoi la Secțiunea corală a UCMR, pentru lucrarea corală de muzică sacră Orationes aliquot Sanctae Brigittae (cor mixt a cappella), la Secțiunea operă și balet a UCMR, pentru baletul în 3 acte Roșu și Negru după Stendhal, Diplomă de compoziție la Concursul internațional de compoziție Vercelli, Italia, pentru lucrarea Sonata pentru 2 piane (1982), Premiul I - pian Concursul Național de Interpretare Lira de Aur - Ciprian Porumbescu - Suceava, (1973). Livia Teodorescu Ciocănea este membră a UCMR și a Societății Internaționale de Muzică Contemporană SIMC din 1998.
[2] Tenorul Adrian Dumitru este absolvent al cursurilor de masterat ale Universității Naționale de Muzică din București, unde a studiat la clasa prof. univ. dr. Ionel Voineag si la clasa de opera conf. univ. dr. Anda Tăbăcaru, sub îndrumarea muzicală și artistică a conf. univ. dr. Alexandru Petrovici. A participat la cursuri de măiestrie interpretativă cu Mariana Nicolesco, Ira Siff, Maria Slătinaru-Nistor, Marius Vlad Budoiu, Rockwell Blake, Mariana Stoica, Emil Matei, Corneliu Fânățeanu, Ionuț Pascu, Stefan Vinke, Reiner Goldberg. Din 2012 studiază arta actorului cu Maestrul Petre Nicolae. A susținut numeroase concerte, recitaluri și spectacole de operă pe scenele din țară (Opera Națională din București, Opera Națională din Iași, Filarmonica "George Enescu" din București, Filarmonica din Arad, Filarmonica din Craiova, Filarmonica din Bacău) și din străinătate (Staatstheater Saarbrücken, Heidendenheim Sommer Opernfestspiele, Reutlingen Stadthalle). Din anul 2018 este solist colaborator permanent al Operei Naționale din București. Tenorul Adrian Dumitru este câștigător a unor importante competiții de canto precum: China Internațional Vocal Competition Ningbo (2014), Festivalul și Concursul Internațional de CantoHariclea Darclée, Brăila (2015), Festivalul și Concursul Național al Liedului Românesc, Brașov (2013), Concursul Internațional de Canto Vox Artis, Sibiu (2013), Concursul Național Victor Giuleanu, București (2014), Concursul Național Mihail Jora, București (2014). A interpretat cu succes rolurile: Rodolfo (La Boheme), Pinkerton din opera Madame Butterfly, Mario Cavaradossi (Tosca), Alfredo (La Traviata), Don Carlo (Don Carlo), Riccardo (Un ballo in maschera), Ismael (Nabucco), Il Duca di Mantova (Rigoletto), Don Jose (Carmen), Turiddu (Cavalleria Rusticana), Calaf (Turandot), Faust (Faust), Gabriele Adorno (Simon Boccanegra) Manrico (Il Trovatore), Rinuccio (Gianni Schicchi), Edgardo (Lucia di Lammermoor), ca și rolurile de tenor din Recviemul de G. Verdi și Stabat Mater de G. Rossini.
[3] Cehov a tratat acest dublu adulter în felul său: indirect. În ciuda titlului poveștii, rolul principal este jucat nu de Anna Sergeevna, ci de Gurov și de schimbările care au avut loc în sufletul său, sub influența iubirii.
[4] Livia Teodorescu-Ciocănea a descris mersul operei astfel:
"Opera debutează cu un Prolog : Vecernie - cor a cappella cu solist (bariton în rolul lui Cehov) în limba slavonă veche, bazat pe textul psalmului 103. Acțiunea primului tablou din Actul I se desfășoară pe Faleză în Ialta, într-o atmosferă luminoasă, plină de viață. La scurt timp își face apariția Gurov și se așază la masă alături de patru Doamne, cunoștințe ale sale. Atenția îi este atrasă de Anna - o femeie frumoasă, cu un cățel - o prezență nouă în peisajul monden al stațiunii.
*Imaginile fotografice sunt preluate din filmul Doamna cu cățelul-un lung metraj alb-negru din anul 1960, în regia lui Iossif Cheifiz, cu Ija Savvina în rolul Annei Sergheevna și Alexei Batalov, în rolul lui Dmitri Dmitrievici Gurov.
În continuarea acțiunii, Gurov face cunoștință cu ea, aflând astfel că Anna, deși este căsătorită, se află la Ialta neînsoțită. După ce mulțimea de oameni întâmpină vaporul la debarcader, Anna constată că soțul ei nu a sosit nici de această dată. În mintea lui Gurov se naște ideea unei aventuri cu misterioasa femeie și cei doi părăsesc scena împreună în amurg, înflăcărați de pasiune. Tabloul al doilea din Actul I se desfășoară într-o cameră de hotel unde Anna este cuprinsă de remușcări după începerea relației amoroase cu Gurov. Acesta rămâne rece la mustrările de conștiință exprimate de Anna și nu pare să înțeleagă ce a declanșat conflictul ei interior. Aflând că soțul o recheamă la Petersburg printr-o scrisoare, Anna se grăbește să părăsească Ialta despărțindu-se de Gurov. În Actul al II-lea, întors acasă, Gurov resimte sufocarea vieții lui din Moscova în prezența soției sale dominatoare și a prietenilor săi incapabili de comunicare reală. Imaginea Annei îl urmărește încă și simte o dorință nestăvilită de a o revedea. Actul al III-lea debutează cu încercarea lui Gurov de a o zări pe Anna dincolo de gardul casei în care aceasta locuia împreună cu soțul ei. Îl vedem apoi în foaierul unui teatru din Petersburg unde speră să o întâlnească pe Anna. Aceasta sosește împreună cu Diederitz, soțul ei, și este cutremurată văzându-l pe Gurov. Spectacolul începe iar publicul intră în sală. La scurtă vreme, iese Anna urmată de Gurov. Cei doi își mărturisesc dragostea, dar își dau seama de obstacolele ce stau în fața împlinirii ei. Actul III se încheie cu promisiunea Annei de a veni la Moscova ca să-l vadă. Actul al IV-lea înfățișează zbuciumul celor doi care, deși continuă povestea lor de dragoste în ascuns, se găsesc în aceeași situație imposibilă de a găsi o cale să trăiască împreună fericiți.
[5] theremin este un instrument muzical electronic, controlat fără contact fizic (antene metalice care detectează poziția relativă a mâinilor thereministului).
[6]