mai 2022
Festivalul de Film Documentar One World România, 2022
Pentru spectatorul est-european, istoria Americii de Sud poate fi o nebuloasă, schematic redusă la trei părți pe cât de necunoscute, pe atât de autonome: perioada imperiilor pre-columbiene, amorfă și violentă, La Conquista cu epoca colonială, la fel de violentă, însă integrată relativ în narațiunea și imaginarul european, și epoca modernă, marcată de inechități sociale și de instabilitatea provocată de gherilele marxiste.

Prin Bicentenario, realizatorul Pablo Álvarez-Mesa ne invită să explorăm imaginarul unui popor străin, aflat la mare distanță, mai mult sau mai puțin diferențiat în marea popoarelor vorbitoare de spaniolă din America de Sud. Miza regizorului nu este să ne scoată neapărat din aceste clișee istorice, prea puțin importante în desfășurarea lor cronologică, obiectivă, ci să mediteze poetic la dificila construcție politică a unei națiuni și a instituțiilor acesteia.

Căci, pe fondul nevoii universale pentru mituri naționale fondatoare, popoarele din America Latină, în speță, columbienii, se confruntă cu mari provocări pentru instaurarea statului de drept. Exact din această preocupare, documentarul începe cu imagini de televiziune înregistrate pe VHS surprinse în timpul asaltului unei gherile marxiste împotriva Curții Supreme de Justiție. Prezentarea acestor extrem de grave frământări se încheie cu un citat din Simón Bolivar reprezentativ pentru căutările politice, identitare și sociale ale Columbiei: "Armele v-au adus independența. Legile vă vor dărui libertatea". Tensiunea dintre trecutul războinic și viitorul vag și, iată!, încă nerealizat, stăpânește și călăuzește căutările documentarului și bâjbâielile societății columbiene în ansamblul său.

Figurile fondatoare sunt prezentate în primul rând ca figuri mitice. În fresce de pe zidurile albe ale unei taverne sau primării, Simón Bolivar și alți fruntași ai mișcării de independență, călăresc prin aer la bustul gol, ca zei hinduși sau lideri ruși. Deși trăsăturile fețelor și ale costumelor păstrează elemente realiste, postura și perspectiva aplatizată îi transfigurează clar în figuri mitice, care ar trebui să inspire generațiile actuale în căutarea acelei libertăți promise în urma independenței.

În virtutea acestei mitologizări, o voce din off se adresează direct lui Simón Bolivar, al cărui chip, preluat de pe statui, transfigurat la limita recunoașterii, apare pe un fond roșu, oniric. Îl imploră să dea inspirație, îl somează să apară iar, la sfârșit, parcă dezamăgită de impotența acestui zeu secular, îl invită să plece. I-a mulțumit, îi sunt recunoscători, dar acum îl roagă să-și lase urmașii să-și construiască singur - dacă vor putea - destinul național.

Galbenul care domină jumătate din tricolorul columbian domină colorist multe cadre. Interesant, Pablo Álvarez-Mesa nu urmărește drapelul național în contexte oficiale, alături de înalți demnitari, acolo unde te-ai fi așteptat să-i fie locul, ci la baza ierarhiei politice, în procesiuni anonime din orașele de provincie. În căutarea urmelor umile ale trecutului, regizorul se arată interesat și de istoria orală. Explorează în acest sens o potecă pietroasă și abruptă, fără niciun marcaj, despre care tradiția spune că ar fi fost călcată de Bolivar și al lui, pe când răspândeau, acum două veacuri, vestea bună a independenței.

Tocmai această plonjare într-un imaginar care nu are aproape nimic în comun cu istoria științifică face Bicentenario mai apropiat de realitățile umane, nu de abstracțiunile politice. El încearcă să se apropie de inimile oamenilor și nu de rezultatele filtrate metodologic ale discursului istoric, sau, mai rău, de ficțiunile istorice susținute artificial, constrângător și deformator, de puterea de stat.

Descarcă catalogul OWR 2022 aici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus