Metok - O călugăriță tibetană / Metok - A Tibetan Nun (r. Martin Sola)
O tânără călugăriță budistă studiază medicina tradițională tibetană într-o mănăstire în nordul Indiei. A părăsit de mică Tibetul din cauza prigoanei comuniste chineze. Din fericire, a ținut în tot acest timp legătura cu mama sa prin telefon. La un moment dat, aceasta o roagă să o viziteze, în pofida dificultăților de a trece granița. Dacă nu pentru ea, atunci măcar pentru o tânără din sat care urmează să nască și are nevoie de ajutor.
Punctul de plecare este viața obișnuită a lui Metok în mănăstire. Ritualurile budiste, cu tobele specifice, cu roțile de rugăciune și cu incantațiile guturale, sunt filmate în cadre strânse. Vedem doar o mână ieșind din roba portocalie, vârful încovoiat al unui băț care bate cu putere o tobă verde, și nimic dincolo de aceste obiecte de cult. Acest mod de a filma invită spectatorii să se apropie de înțelesurile mistice, reflectând dedicarea religioasă a lui Metok. Dacă, dimpotrivă, aceste detalii ale vieții monastice ar fi fost filmate în planuri generale, cadrele ar fi trădat un spirit obiectiv în spatele camerei, o judecată exterioară, secularizată.
Există câteva cadre de exterior cu Metok, într-adevăr, dar acestea sunt în afara mănăstirii, în peisajele lunare ale munților Himalaya, simbolizând aceeași sacralitate ruptă de lumea profană în care călugărița își duce viața.
Metok vrea însă să se desprindă temporar de această lume, să reintre, din generozitate, în profan. Suntem și noi martorii acestei reîntoarceri și, concomitent, explorăm și granița disputată și militarizată a Regiunii Autonome Tibet.
Tânăra studentă nu este interesată de problemele politice, dar este preocupată de păstrarea modului de viață tradițional. Își amintește vorbele bătrânilor despre nenorocirile aduse de invazia chineză, și mai ales modul în care aceasta le-a afectat tibetanilor de rând obiceiurile seculare.
Deși teoretic ilustrează deplasarea călugăriței de la mănăstirea sa către satul natal, documentarul nu îmbracă forma unui road movie. Accentul cade pe călătoria spirituală a tinerei, pe evoluția ei interioară. Iarăși, modul în care este manevrată camera o încadrează parțial, izolând-o de puținele persoane cu care intră în contact. Nu vedem chipul intermediarului care-i facilitează trecerea ilegală peste graniță, probabil și din rațiuni de protejare a identității acestuia, dar nici al superiorului său canonic, atunci când îi acordă permisiunea de a părăsi mânăstirea.
Metok trece granița nu pe la suprafață, printr-un punct de trecere al frontierei, act ce ar confirma ordinea seculară stabilită de statul comunist chinez, ci printr-o peșteră ce fusese locuită de călugări budiști. Poposește chiar în fața unui foc făcut în adâncuri, în fața icoanei unui lama din vechime. Înțelegem astfel că Metok povestește, de fapt, un itinerariu profund spiritual compus din îngroparea spirituală urmată de maturizarea profesională, iar toate celelalte elemente nu sunt decât accesorii...
This Rain Will Never Stop / Această ploaie nu se va opri niciodată (r. Alina Gorlova)
Acest documentar deopotrivă realist și liric, se deschide cu imagini monocrome ale unui peisaj deșertic, însoțite de o coloană sonoră deprimantă dominată de un huruit de rău-augur ar putea indica începutul unui film sci-fi. Camera se ridică puțin de la sol însă pentru a introduce în cadru câteva furnale industriale, intrând în atmosfera filmelor comerciale post-apocaliptice. Suntem din nou dezamăgiți, pentru că aventura se lasă așteptată, în schimb, cunoaștem povestea unui om săturat de aventuri.
Andryi Suleyman pare întruparea unei vechi superstiții în conformitate cu care există oameni însoțiți de nenoroc, oriunde ar merge. Născut dintr-un tată kurd și o mamă ucraineancă, a copilărit în Siria pentru ca de la vârsta de 12 ani, odată cu izbucnirea războiului, să se stabilească în Ucraina. Mai are trei frați: unul trăiește în Germania, altul în Kurdistanul irakian, iar ultimul a rămas în Siria. Dar, cum ar spune zicala românească, dă din lac în puț, căci și noua sa țară (nu putem afirma că este adoptivă) se pregătește pentru război. Povestea lui Andryi Suleyman este astfel încadrată de anticiparea și de memoria unui război. Pe de o parte, în Ucraina, bărbații se pregătesc pentru luptă, iar în oglindă, în Siria, vedem prețul pe care alții l-au plătit deja: orașe și comunități distruse, membre amputate, fețe desfigurate.
Documentarul pune în perspectivă istoria la nivelul micro al lui Suleyman, dorința lui de a-și întregi familia, dorința tuturor de a fugi de război, cu tensiunile crescânde. Regizoarea Alina Gorlova este atentă să surprindă perspectiva subiectivă al lui Suleyman asupra mișcărilor tectonice cărora le este martor nedorit. Provenind dintr-unul din puținele popoare care au rămas încă fără o țară, Suleyman nu dorește să aprofundeze moștenirea și cauza kurdă, dar, pe de altă parte, nici nu face eforturi să se debaraseze de aceste legături. Poate și pentru că este conștient că, oricât ar fugi, cu siguranță problemele lăsate în țara de origine l-ar ajunge din urmă.
Alina Gorlova menține constante alegeri stilistice care subliniază lipsa de repere ale protagoniștilor. În primul rând, monocromia menține o detașare constantă de realitate. Montajul conține salturi spațiale pentru a urmări membrii familiei dispersați, indicând pe de o parte unitatea acestora, dar pe de altă parte separarea lor.
O importantă implicație lăsată neexplorată de documentar este că principalul responsabil al războaielor care îl însoțesc pe Andryi Suleyman este Rusia. Atât în Siria, cât și în Ucraina, spectrul belicos al Rusiei nu este prezentat, dându-se impresia că toate problemele ar fi cauzate de factori obiectivi, impersonali, de forțe oarbe ale sorții. Alegând să-și concentreze privirea pe soarta refugiatului, pe problemele sale personale și pe perspectiva sa individuală, Gorlova își dezbracă protagonistul de capacitatea de a acționa etic, și documentarul, în ansamblul său, de relevanță. A fugi din calea unui dezastru natural este un act rațional, pe când a nu lupta împotriva unor regimuri criminale este lașitate.
Însă, dincolo de asemănările pe care le-am menționat la început, întoarcerea acasă este diferită pentru fiecare dintre ei. Pentru Andryi Suleyman și familia sa, acasă nu mai este decât un loc frământat, de care îi unesc din ce în ce mai puține legături. Familia îi este dispersată, poporul însuși împărțit între trei state. Spre deosebire de el, Metok își cunoaște rostul și locul în lume: să își închine viața în slujba celorlalți. Mai mult, familia ei este stabilă, adunată laolaltă, chiar dacă trăiește sub un regim totalitar.
Descarcă catalogul OWR 2022 aici.