mai 2022
Festivalul Internațional Shakespeare, 2022
Teatrul Bulandra este prezent în Festivalul Shakespeare, 2022 cu Furtuna, în regia Adei Milea. O prelucrare, versificare și adaptare muzicală a artistei, care păstrează din text un fir narativ și numele personajelor. Spectacolul este un exercițiu de punere în practică a celebrului titlu, devenit sintagmă, "Shakespeare contemporanul nostru" (Jan Kott).

Ada Milea contextualizează unul dintre cele mai complexe texte ale lui Shakespeare. Ce rezultă este o satiră acidă a societății dâmbovițene, din care nu se exclude. Deși modifică flagrant și textul și sensul poveștii, anulează planuri întregi de semnificații, anulează partea magică, ea lasă pe afiș titlul original, cu doar o vagă sugestie asupra măcelului practicat (textul spectacolului e marcat ca după Shakespeare, nu de Shakespeare). Alonso și Prospero devin doi oponenți politici fără scrupule și dispuși la orice compromis pentru a ajunge la putere, Antonio e prototipul aliatului care caută momentul prielnic să te înjunghie pe la spate, Ariel este transformat în echipa PR-marketing de campanie, cu rolul de manipulare, creare de fake news-uri și înfrumusețare a imaginii lui Prospero, Caliban este funcționarul lingușitor și fricos care se închină oricui, nu e loial nimănui, e nemulțumit de oricine și capabil de orice complot. Stephano și Trincoola (în original, Trinculo) iau forma lui Dorel - care e mereu beat, incompetent și iresponsabil. Miranda și Ferdinand sunt tânăra generație de politicieni, în care ne punem speranțe, încă naivi, dar care au trăit izolați de lume, având parte doar de ceea ce i-au învățat părinții lor. Un fel de "Dacă nu ar fi de râs, ar fi de plâns". Indicația e dată de folosirea unei destul de celebre melodii românești contemporane - Bambi - Doi ochi căprui - un fel de protomanea, din care artista preia linia melodică a refrenului și înlocuiește cuvântul "plângeam" cu "râdeam".

Scenografia (Andu Dumitrescu, care se ocupă și de partea de proiecții video și de lighting design) este compusă din 10 microfoane, de înălțimi și culori diferite (roșu, galben, albastru și negru), dispuse pe toată scena, două pupitre de sunet, fiecare cu câte două microfoane, o orgă, un xilofon, un ecran mare de proiecție care ocupă fundalul scenei, macheta unui vulcan care scoate fum, boxe de sunet și două statuete de broaște, supradimensionate. Pe podea, cablurile încurcate accentuează senzația de haos, devenind obstacole. Costumele formate din piese care se schimbă ușor pe scenă, sugerează cine-i cine atunci și acum. Peruci, pălării, șepci, geanta ponosită de funcționar, sugestii de redingote, blănuri se îmbracă și se dezbracă pe scenă, într-un joc al pozițiilor sociale. Același actor îl joacă pe Prospero, Alonso și Stephano (Lucian Iftime) făcând aluzie la falsa meritocrație a promovărilor din zilele noastre. La fel se întâmplă cu Miranda și Trincoola (Silvana Negruțiu), cu Antonio, Ferdinand și Caliban (Cătălin Babliuc). Ariel este singurul personaj care rămâne fix în scenă și este jucat de două actrițe (Anca Sigartău și Maria Veronica Vârlan), ca o aluzie la acei nevăzuți, necunoscuți, care fac jocurile politice și care rămân aceeași indiferent de cine e la conducere. Ariel are la îndemână felurite instrumente pentru a-și masca identitatea - microfoane pentru distorsionarea vocii, instrumentele muzicale, o tavă cu orez prin a cărei folosire creează sunete sugerând furtuna.


Muzica îi aparține, bineînțeles, Adei Milea. E inconfundabilă și tocmai prin asta redundantă. Refrenele repetate ca laitmotive sunt mesaje cu tentă politică pe care Ada Milea le adaugă textului "Noi te prețuim, oricum ne e frică să ne răzvrătim", "Ori suntem toți morți, ori suntem toți vii"

Proiecțiile multimedia alternează imagini care augmentează situații de pe scenă cu situații din afara scenei (scufundarea vasului) sau imagini psihedelice care sugerează atmosfera incertă (visează sau trăiesc).

Ada Milea mizează pe o echipă de actori care au talentul să facă spectacolul să pară unul de copii, cu tot ludicul și comicul cu care artista ne-a obișnuit, fără a pierde mesajele pe care montarea le transmite.

E vesel și trist în același timp, un haz de necaz atât de tipic vremurilor postmoderne autohtone.

Furtuna, după William Shakespeare
Traducerea orientativă: Cristi Juncu
Regie, muzică și versuri: Ada Milea
Scenografie/Video/Ligthing design: Andu Dumitrescu
Versiuni muzicale electronice: Alin Teglaș
Distribuție: Cătălin Babliuc, Lucian Iftime, Silvana Negruțiu, Anca Sigartău, Maria Veronica Vârlan.



0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus