Temele de discordie au fost multiple. De ce Koršunovas folosește o femeie în rolul lui Othello, dar nu adaptează dialogul și numele situației nou create? Este vorba despre o simplă aducere în contemporaneitate a poveștii sau o deplasare a centrului de greutate de pe problematica textului original - gelozie, iubire, moarte - spre teme socio-politice actuale, cum ar fi manipularea informației și alienarea prin acceptare? Care a fost semnificația diferitelor simbolurilor folosite? S-au creat tabere care au apărat o explicație sau alta.
Spectacolul începe cu o scenă de bal venețian întunecat, cu personaje grotești mascate, care dansează frenetic. Roșu și negru sunt culorile care domină scena, atmosfera diavolească este completată de fondul sonor distonant. Iago și Roderigo își scot măștile și încep să discute.
Iago, stegar și sărac, îl urăște pe Othello pentru că nu l-a numit locotenentul său, preferându-l pe Cassio, frumos, școlit și afemeiat, dar fără experiență în război. Se folosește de Roderigo, bogat și îndrăgostit de Desdemona, pentru a unelti împotriva lui Cassio, a lui Othello, a Desdemonei și a oricui îi stă în cale. Acțiunile lui pornesc din invidie. Înțelege pericolul căruia i se expune, răul pe care îl face. Țese o rețea de intrigi bazată pe zvonuri și bârfe. Koršunovas îl plasează în prim-planul fiecărei scene, dând sentimentul că mai degrabă el, Iago, este personajul principal. Manipularea este mijlocul de a-și atinge scopul, răul este scopul, invidia este motorul care îi declanșează voința de a face răul. Dar are nevoie de complici. Roderigo este finanțatorul și Emilia (soția lui Iago) e cea care participă la manipulare, fură, ascunde adevărul și își găsește justificări pentru toate relele.
Koršunovas intervine asupra textului. Taie fără să piardă nimic din poveste și adaugă scene întregi pentru a aduce acțiunea în contemporaneitate. Spectacolul rămâne o tragedie despre gelozie, iubire și moarte, posibilă și azi. Peste poveste sunt adăugate teme actuale.
Prima adăugire în text este un monolog aparținând tatălui Desdemonei în momentul în care acesta află, de la Iago și Roderigo, că fiica sa are o relație amoroasă cu maurul Othello. Acesta începe să evoce diferite persoane de culoare celebre din showbiz și sport - Michael Jordan, Kobe Bryant, Denzel Washington, Michael Jackson (despre care face o referire clară la acuzațiile de pedofilie și la faptul că și-a schimbat culoarea pielii prin grefe de piele albă). Alegerea acestora nu este întâmplătoare. Toți sunt foarte cunoscuți, dar majoritatea sunt renumiți nu numai pentru excelența într-un domeniu, ci și pentru violență și scandaluri. Monologul ridică probleme extrem de actuale - rasismul, ipocrizia și materialismul lumii contemporane, cuprinse în jelania unui tată care și-ar da fata unui maur, dar să fie celebru și bogat. Sosesc solii care dau de veste că senatorii și Othello sunt chemați la senat pentru a discuta veștile despre iminența unui atac turc asupra Ciprului.
A doua abatere de la text este scena întrunirii senatului, care la Koršunovas devine o întâlnire de spiritism. Ca urmare a informațiilor contradictorii asupra numărului de vase inamice care se apropie de Cipru, singura soluție este să se apeleze la spiritism. Se râde cu lacrimi, dar nu poate trece neobservată referința la dezinformare și nici la ceea ce este public despre încrederea pe care mulți lideri politici de top, de o parte și de alta a oceanului, o acordă unor persoane cu puteri paranormale.
Pregătirile de război depărtează din nou spectacolul de textul original. Armata cipriotă, aflată încă sub comanda lui Montano se antrenează. Dar pregătirile sunt complet inadecvate. Pentru bătălia pe mare, pe cale să izbucnească, soldații fac un fel de yoga combinată cu arte marțiale, după tutoriale de pe Youtube. În dialogul dintre comandant și soldații în instruire se discută despre cultura contemporană mai legată de cinematografie decât de lectură, despre homofobie, despre raporturi de forță bazate pe ierarhie, nu pe încredere și respect. Comicul este proporțional cu gravitatea situației.
Desdemona, căsătorită în secret cu maurul, scapă de mânia tatălui prin numirea lui Othello comandant al flotei, și decide să îl însoțească în bătălia pentru apărarea Ciprului. Flota turcă se izbește de stânci și conflictul nu mai are loc.
Iago își continuă urzelile, găsind prilejul să îi sădească lui Othello în suflet bănuiala că Desdemona îl înșală cu Cassio. Acesta fusese înlăturat temporar din funcție pentru un scandal și insistențele Desdemonei de a fi iertat sunt speculate ca indicii ale unei afecțiuni ascunse. Othello vrea o dovadă. Soția lui Iago, aflată în slujba presupusei infidele, fură o batistă cu o importantă semnificație sentimentală pentru tinerii căsătoriți, iar Iago aranjează să pară că batista era la Cassio.
Othello, orb de gelozie, pradă unor sentimente contradictorii, ia în final hotărârea să o omoare. Dar, în spectacol, Othello întinde în ultimul moment mâna să o salveze și Iago este cel care o omoară. Roderigo pleacă să îl omoare pe Cassio, în speranța că așa o va câștiga pe Desdemona, tot la îndemnurile lui Iago. În spectacol nu are forța să o facă și este tot Iago cel care o va face. Koršunovas îl pune pe Iago să omoare în final toate personajele din scenă. E singurul care supraviețuiește. Manipularea și Răul, cu ajutorul acceptării compromisului, pentru scopuri mărunte, înving. Singura care ajunge în paradis este Desdemona, care revine la veselia de la începutul spectacolului după ce moare.
Sunt două scene care cristalizează două extreme, binele și răul. Scena de dragoste între Desdemona și Othello, sub batista albă, primul dar pe care Othello îl face iubitei lui, care crește până la a le acoperi complet trupurile goale. În opoziție, o scenă de viol între Iago și Emilia, în care Iago îi smulge Emiliei batista furată dintre picioare. Batista a devenit neagră și crește până la dimensiunile unor cearceafuri mortuare enorme, un doliu care rămâne în scenă până la moartea Desdemonei. Desdemona este fixată ca simbol al ingenuității, ca metaforă a binelui, iar Iago este răul. Între cele două extreme, celelalte personaje sunt oameni, ca noi, amestec de bine și rău, dar care prin acceptare și compromis fac răul posibil. Iago devine în spectacol o personificare a manipulării și dezinformării. Dar nu ar avea sorți de izbândă fără frica, invidia și superficialitatea celor din jur. Pentru că răul atrage, face rating, iar binele e plictisitor.
Koršunovas adaugă în spectacol un personaj mut, femeie, machiată ostentativ, cu un ruj roșu aprins care depășește conturul buzelor, blondă, despletită, îmbrăcată în roșu și negru, care apare și dispare, fiind însă prezentă mereu când personajele greșesc. Înfățișarea ei are ceva diavolesc, ca un semn al vieții sub semnul păcatului.
Decorul minimalist este reprezentat de șaptesprezece mosoare, de dimensiuni diferite, de la foarte mari, cu diametrul înălțimii unui om, până la mici, cât un taburet. Personajele le folosesc adesea să se deplaseze în scenă, ceea ce adaugă o notă de acrobație jocului. Sunt folosiți înșirați sau suprapuși, devenind vasele de luptă, pat conjugal, sau raport de forță între protagoniștii diferitelor scene. Cu ele sunt omorâți pe rând toți, devenind tăvălugul vieții, care te ridică sau te coboară. Un singur mosor este din metal greu și este purtat de Desdemona în momentul în care înțelege gravitatea și seriozitatea acuzațiilor. Pare să simbolizeze suferința nemeritată. Așezate adesea ca mobilier, tamburii induc și ideea unui spectacol de bâlci, câmpenesc, cu un decor ușor de mutat.
Fundalul scenei este ocupat de un ecran pentru proiecții. Sunt rare și sugerează deschiderea unui ecran digital. În afară de proiecția unei măști roșii cu orbite negre proiectată în momentele sângeroase ale tragediei și a unor desene sugerând furtuna din timpul călătoriei pe mare, nu sunt proiectate decât culori - verde-gelozie, roșu-sânge, albastru-liniște.
Elementul de prospețime, senzația de spectacol foarte viu, este dat de actorii trupei. Proaspăți absolvenți ai uneia din clasele lui Koršunovas, ei sunt generația foarte tânără a OKT. Mersul pe tambururi, dansurile de carnaval, momentele de interacțiune cu publicul sunt marcate de un joc bazat pe corporalitate, pe agilitate și forță. Distribuția aceasta este încă un element prin care Koršunovas susține nevoia de înnoire atât a teatrului ca instituție, dar și modului de a face teatru. Nu în ultimul rând își susține pledoaria pentru o deschidere a societății către nou. Cassio însoțește adesea coloana muzicală cu interpretări live la chitară electronică. Foarte frumoși, foarte talentați fac dovada marilor actori care vor deveni.
Se joacă shakespearian, în complicitate cu publicul, cu momente în care acțiunea se întrerupe și actorii ne povestesc cât e de greu să spui monologuri, ne arată cât de talentați sunt prin diferite mișcări coregrafice, își fac fotografii cu oameni din public pe care îi invită pe scena pentru selfiuri de grup. Dar comunicarea are și altă semnificație. Pentru că Emilia, pentru a o convinge pe Desdemona că există femei care își înșală soții, aprinde lumina în sală și arată spre noi. Nu toată lumea a considerat gestul ca fiind unul corect. Așa cum nici un Othello femeie nu a fost ușor de digerat pentru mulți. Dar este tocmai statementul lui Koršunovas, este felul în care ne arată trebuie să ne asumăm ceea ce suntem, pentru a putea merge mai departe.
În comentariul pe care îl face pe site-ul OKT despre acest spectacol Koršunovas explică alegerea unei femei în rolul lui Othello prin talentul actriței. Spune că pentru el tema principală în piesele lui Shakespeare este confruntarea între modern și tradiție. Se referă și la societatea lituaniană încă închisă în mentalitățile comuniste. Precizările sunt binevenite. Koršunovas dă acestui spectacol o valență de manifest artistic. Săruturile între Iago și Othello, Iago și Roderigo, Othello femeie, referințele la rasism sunt temele discriminării și Koršunovas ne provoacă la dezbatere. Pentru că din ele decurge gelozia și moartea, invidia și frica care ne otrăvesc viața. Așa am citit eu acest spectacol după ce sentimentele și gândurile s-au așezat. În sală am râs în hohote în primul act și am fost tristă că energia a fost ceva prea plată în cel de al doilea. Ca toată lumea am ieșit cu întrebări sănătoase despre probleme serioase.
foto: Dmitrijaus Matvejevo