Mici probe că am fost acolo - pentru că la final totul pare că a trecut foarte repede, mai repede cu fiecare nouă ediție.
Turner. Îmi place lumina asta, pe care numai la aterizarea de la Nisa am văzut-o.
Prima poză făcută în Cannes, din patio-ul hotelului unde am tras, ca să arăt în patrie că am ajuns cu bine. Am stat la hotelul ăsta și anul trecut, și acum doi ani. Sunt mulți români care lucrează aici și atmosfera e foarte plăcută.
Camera în care am stat. M-am gândit de multe ori la Leo în ultima vreme. Înainte să vin am tot văzut mașini cu LEO în număr. Ce mai bârfeam cu el la Cannes! Mi-am adus aminte cum spunea că mai toți criticii de film sunt niște nevrotici.
Woody Harrelson după conferința de presă de la Triangle of Sadness, de Ruben Östlund, care a luat pe urmă Palme d'Or-ul. Stăteam la coadă să intru la conferința de presă cu R.M.N.-ul lui Cristian Mungiu.
Marion Cotillard înaintea press junket-ului de la Frère et soeur, de Arnaud Desplechin, după care am făcut probabil o gafă spunându-i că arată mai tânără în realitate. Adevărul e că ecranul de cinema te face mai în vârstă și mai înalt.
Șapca lui Desplechin, care era la toaletă între două interviuri.
Cartea asta am găsit-o pe rue d'Antibes, când mă grăbeam într-o dimineață spre filme. Am cules-o din mers de pe o pubelă ecologică, unde era lăsată în voia "hazardului obiectiv". A fost cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat anul ăsta la Cannes... (Continuarea în explicația pozei următoare.)
Când am ajuns în sală și am deschis-o acolo unde era pus semnul de ață aurie, primul paragraf a fost cel din stânga sus, care, am văzut la sfârșitul zilei, avea legătură cu filmele din acea zi. Și poate și cu altele...
Un fel de gard viu de pe terasa presei, care să ne împiedice să furăm instantanee de pe covorul roșu. Nu cred că-i stătea cuiva mintea la asta.
Întâlnire de gradul trei cu una dintre cele mai frumoase păsări de pe pământ. În piață, alergam să iau un sandviș între interviul cu Park Chan-wook și interviul cu Dardenne-ii. Turturica stătea în fața unui cuplu de spanioli middle-aged care o filmaseră din toate unghiurile. Deși treceau oameni și mai era și o mașină de curățat strada care scotea un zgomot îngrozitor, era impasibilă. Mi-ar fi plăcut să mă uit la ea mai mult timp.
Intrarea de la Sala Debussy. Festivalul a avut un afiș foarte frumos în 2022.
Ultima poză din Cannes, făcută după ce am predat acum o oră interviul cu Östlund pentru Libertatea și fumam repede o țigară înainte să eliberez camera. Acum sunt în holul hotelului, cu un picior în aer...