iunie 2022
Festivalul TIFF 2022
Ziua de azi (24 iunie 2022) a venit cu trei proiecții, două personale și una de la un confrate. Ce îmi place foarte mult la festivalurile de film este perpetua schimbare a calității pe care o ai în anumite momente. În funcție de conjunctură, poți fi spectator, fan, actor, regizor, admirator - cam tot ce-ți poftește inima.

Dimineața (mă rog, după ora 12) a început cu Miracol (în calitate de actor), unde am fost la sfârșit pentru Q&A, alături de regizorul filmului - Bogdan George Apetri, producătorul Oana Iancu și colegii de platou Valeriu Andriuță, Ovidiu Crișan și Cezar Antal. Despre film nu o să spun nimic, nu prea mă simt confortabil să vorbesc despre produsele cu care am legătură directă, dar puteți citi aici ce scriu alții despre film.


Pe Cezar l-am revăzut la proiecția de seară (în calitate de spectator) a colegului Stefan Constantinescu - regizorul filmului Om Câine. Alt lucru plăcut la festivaluri este publicul. Cumva simți că ești ca Rapid-ul - "Suntem peste tot acasă, porțile ni se deschid"- te uiți în sală și ești ca pe Calea Victoriei sâmbăta sau la Lokal după vreo premieră, vezi toți actorii, toți regizorii, toți criticii (mă rog, nu chiar pe toți, dar pe aproape toți), producători, oameni de departamente tehnice, marea familie lărgită. Și reacția sălii este bună, caldă, la apropont și plină de întrebări. Chestia cu întrebările, din punctul meu de vedere, este că deși toată lumea le are, nimeni nu le pune. Toată lumea așteaptă să se repeadă afară, să se termine cu oficialismele și să zică clar și franc: "Ia zi, ce-ai vrut să zici acolo / Da' acolo de ce-ai zis așa / Acolo de ce așa și nu așa". Și poate e mai bine așa, pe prietenie, fără bariere, cu discuții libere.
  

La mijloc a fost a doua proiecție de la Marocco (puteți citi prima cronică aici), unde iar m-am bucurat ca un copil. Am văzut la fel, pe toată lumea, am stat la discuții afară, am băut tutun care nu arde dar e încălzit pe baterii, am făcut poze și am plecat spre cafea.


Am avut și o mică pauză, în care ne-am repezit la Vărzărie și-am mâncat minunându-ne - o Varză à la Cluj (evident, doar ce era să mâncăm, icre?) și o plăcintă cu brânză, ceva de-ți venea să mănânci și lingurița.

Seara, din cauza vârstei, mi s-a făcut frig, am băut un ceai si m-am retras zicând pas la tradiționala petrecere nocturnă.

Mâine, o nouă zi, cea de sâmbătă, cu interviuri, cu TIFF Talks la Lounge de la 11.30 și seara cu Festivitatea de premiere (aka Closing Gala).


Descarcă catalogul aperiTIFF 2022 aici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus