Simbolul florilor de mină - Flori de mină la Festivalul Internațional de Teatru de la Turda, 2022

Vestit prin organizarea anuală a prestigiosului Festival Internațional de Teatru Atelier, începând din 2005, Teatrul Municipal Baia Mare a adus la Turda un spectacol-eșantion impregnat cu specificități locale, la fel cum a fost și Casa de pe graniță după Mrozek, spectacol memorabil realizat în 2016 de Marcel Țop. Viața, atmosfera sumbră, dezolantă din comunitățile foste miniere din Maramureș e adusă pe scenă și prezentată în tușe de un realism sfidător. Închiderea minelor a adus sărăcia și depresia în rândul oamenilor care trăiau din minerit.

Acțiunea piesei scrise de Székely Csaba Flori de mină se focalizează pe un grup de personaje din localitatea minieră Băiuț, bântuită de spectrul pustiirii. Având pregnanța și stilistica unui pseudo-documentar, spectacolul regizat de Adina Lazăr urmărește destinele a cinci personaje apăsate de neliniști și greutăți existențiale insurmontabile. După prăbușirea comunismului ceaușist, oamenii se confruntă cu lipsa locurilor de muncă și cu toate neajunsurile care derivă din asta. Unii fură lemne din pădure, alții vor să plece la oraș, alții își îneacă amarul în băutură, alții se sinucid.

Prezentarea acestor adevăruri dureroase ale actualității din zonă este făcută dur, frust, fără menajamente, într-un limbaj agresiv al personajelor, licențios adesea, exprimând mânia și durerea atroce a celor părăsiți de noroc, obligați de soartă să-și ducă existența în acel loc blestemat. Scena e predominant întunecoasă precum viața personajelor care bâjbâie abulic după o rază de speranță. Minimele elemente de decor realist sunt complinite în viziunea Irinei Chirilă cu o rampă metalică curbată în sus, deasupra căreia atârnă în cristale luminoase "florile de mină" - simbol al nădăjduirii într-un viitor incert - extrase din măruntaiele pământului. Pe rampa metalică se vor cățăra și vor aluneca actorii-personaje ca pe o suprafață / substanță eterică a dezastrelor și a frământărilor închise în galeria subterană. Simbolistica textului primește valorizare adecvată, deși stârnește dubii la o primă impresie.

Spunând poveștile tragice ale unor oameni din Băiuț, Székely Csaba și Adina Lazăr aduc realitatea mizeră, promiscuă, mai aproape de noi, înfățișând-o în hâda ei cruditate. Mai mult chiar, actorii sunt puși să vorbească în limba neaoșă a localnicilor, ceea ce induce, din păcate, un grad sporit de artificialitate nedorită. Este de apreciat faptul că personajele sunt membri ai comunității maghiare ce îndură aceeași soartă cu românii. Spre final, amprenta de documentar TV devine evidentă. Iván, personajul cel mai bine conturat al piesei, interpretat de Andrei Dinu, răspunde întrebărilor puse de un virtual ziarist în limba maghiară, secvență filmată și proiectată pe peretele din fundal. Jocul lui Andrei Dinu face din Iván un revoltat scârbit de viața pe care e nevoit să o ducă în cadrul grupului etnic, scrâșnind din dinți, înjurând, răbufnind în puseuri de furie nestăpânită. Este profilul omului nemulțumit dintotdeauna. Un caz aproape emblematic de "tânăr furios". Denisa Blag în rolul Ilonka, sora lui Iván, este o făptură firavă, chinuită, de o sensibilitate extremă. Prea tânăr pentru rolul medicului din sat cu trei copii, Mihály, Eduard Bîndiu intuiește doar parțial caracterul personajului. Inna Andriuca întruchipează pe femeia în căutare de afecțiune iar Ioan Costin schițează un bărbat bolnav ce-și ascunde trăirile interioare sub aparența colocvialității. Toți beau pălincă, mereu și mereu, fără să amețească, așa încât băutura e "sămânță de vorbă" proteguită tradițional în mentalul colectiv. În jocul actorilor există destule derapaje, inadecvări, bâlbâieli și stânjeneli, ceea ce face ca Flori de mină să pară un spectacol neîmplinit în mare parte. Simbolul florilor de mină, ce se ridică luminând peste lumea întunecată a celor umiliți și obidiți, e superb. E un spectacol construit în jurul simbolului florilor de mină. Atât a mai rămas din minerit.