Ada Milea în același registru muzical-comic - Exploratorul la Festivalul Internațional de Teatru de la Turda, 2022

S-a contaminat de stilul concertistic al reprezentărilor teatrale și Teatrul Dramatic "Elvira Godeanu" din Târgu Jiu. Un stil inconfundabil de altfel, numit simplu: Ada Milea. Trupa instituției (îmbunătățită cu invitați) a prezentat la această ediție a FITT-ului (2022) spectacolul Exploratorul, adaptare după Tropice tâmpe de Florin Bican. Preluând personajul Apolodor din cărțile lui Gellu Naum, Florin Bican a scris literatură pentru copii de o ingenioasă suplețe, dar și texte umoristice gen Singur printre mârlani, dovedind apetență pentru nostimade tot felul. Să fie Tropice tâmpe o trimitere ironică spre cartea celebră odinioară Tropice triste a antropologului Claude Levi-Strauss? Poate că da. Și dacă e așa, trimiterea induce de la bun început stilul parodic, detașat combativ, alimentat cu substanță ludică din belșug.
 
 Dacă se pricepe la ceva Ada Milea, care a prelucrat textul prozatorului, atunci simțul deformărilor, al deturnărilor spre scherzo, pentru a obține efecte satirice, i se potrivește de minune. Compozițiile ei plutesc în ludic balans sarcastic stârnind veselie. Cu stilul ei bine individualizat a obținut succese răsunătoare în multe teatre din țară de-a lungul anilor. Cele de la Teatrul Național din Cluj-Napoca au ajuns să fie emblematice în cadrul unui proiect prelungit. Memorabile au fost (și sunt, pentru că se joacă unele și azi) Sânziana și Pepelea, Svejk în concert, Ubu în concert, Chiritza în concert. Acum concertul tip Ada Milea a poposit și la Târgu Jiu într-o formulă eteric ludică, după cum era de așteptat.

Textul pus pe note muzicale se referă la un virtual explorator blazat, ajuns la ananghie din cauză că cercetarea spațiilor virginale a încetat. Pe planetă s-a descoperit tot, absolut tot, nu mai e nimic de descoperit și el ține morțiș să descopere ceva. Orice. Desigur, Vlad Fin e un explorator caricaturizat până la tipologia grotescă a clovnului universal. Dar până la urmă ajunge în Kenia, unde întâmplările comice se rostogolesc în cascadă. Unde, surpriză! dă peste tot felul de ciudățenii, printre care un bavarez și un cioban mioritic înconjurat de oile lui. Jungla sugerată de Horațiu Mihaiu (scenograful spectacolului) e o butaforie ce înveselește și ea, cu liane verzi atârnând ca niște vergele în cadrul delimitat dreptunghiular așezat în centrul scenei. Apar animale inexistente cu nume de localități din România, jungla se betonează, un suflu oniric se instalează pe scenă, potențat de costumele actorilor, ciudate, arătări bizare, fantomatice, venite parcă din teatrul pentru copii. Costumele fanteziste sunt concepute de Wilhelmina Bekeși Kuron. Instrumentiștii sunt și cântăreți, așa că toată lumea râde, cântă și dansează pe o muzică tânguitor-șăgalnică, mereu aceeași.

Reluările textuale întețesc și mai mult comicul, devenind laitmotive drăguțele, mult gustate de public. Aventura exploratorului e extrapolată de instrumentiști prin intervenții hazlii și ritmicitate melodică accentuat ilară. Actorii și muzicanții par a se amuza și ei. Pe lângă Vlad Fiu, evoluează Iulian Marinescu, Mihai Rădulea, Andreea Alice Preda, Adelina Puzdea, Georgiana Enache, Ion Alexandrescu, Eugen Titu, George Drăgescu, Radu Tudosie, Tedi Popescu, Andreea Chirițescu. Ei știu să se copilărească inteligent, amuzant și cu farmec.

Am primit amenințări că stilul Ada Milea se extinde. La Cluj s-a montat O scrisoare pierdută în registru music-hall. E posibil așa ceva? Să vedem cât de melodios-ilar va reuși să fie corul politicienilor.