Paradoxal curajos & cu frica în sân, probabil & Teatru Improbabil - Frica în sân

A doua stagiune (2022-2023) de Teatru Improbabil poartă numele Ceilalți viruși. E o stagiune care demască, care vine acum să ne scuture puțin universul sonor deja construit de prima stagiune. Provocarea teatrului sonor rămâne aceeași, să se simtă diferențele între el și celelalte forme de valorificare a sunetului. Frica în sân primul spectacol din această stagiune, care inaugurează foarte bine și supratema aleasă, e realmente teatru sonor. De ce? Din construcția textului, din structură și frazare, din realitatea prezentată mimetic, din producția din spate. Când te lași pe spate, îți pui căștile în urechi, simți și tu la un moment dat gustul sărat al propriilor lacrimi, aidoma gustului sărat simțit de femeia care știe că are cancer de sân și face dragoste pentru ultima dată înainte de mastectomie. Îți pui căștile în urechi și simți cinismul, disperarea, frustrarea, sentimentul renunțării, frica, insecuritatea, zguduirea feminității, simți ceea ce simte fiecare victimă a cancerului de sân. Dar acum ești acasă, cu Teatrul Improbabil, în spațiul tău sigur, singur. Și asculți. Îți amintești că trebuie să asculți. Îți amintești că nu știi să vorbești, atunci când îi auzi vorbind pe ceilalți vorbind despre ceilalți vorbind despre ceilalți vorbind.

Lumea dinafara căștilor improbabile ți se descoase în față reală și nedreaptă, bizară și stricată, neînțeleasă până să ajungă în urechile tale. Spectacolul e despre ce trăiesc femeile care descoperă că suferă de cancer de sân, în diferite stadii, iar perspectivele lor sunt diferite. Sunt unele care se agață de spiritualitatea din spatele tuturor lucrurilor, unele care își doresc dublă mastectomie pentru că sânii lor nu au "folosit" niciodată, unele care se raportează cinic la situația dată, alegând să nu ia totul mult prea în serios. Tot ceea ce simt femeile care trec / au trecut prin așa ceva e justificat. Dar spectacolul Frica în sân are și o a doua natură. Aceea de a ilustra, indirect, considerațiile terților în raport cu boala în sine, concepția oamenilor despre sâni și "utilitatea lor", lucruri absolut inimaginabile, dar care totuși se întâmplă, din nefericire, înconjurându-le pe femeile care nu mai au de unde să-și tragă încrederea. Nici cea de sine, nici cea în alți oameni. Părerologia e o știință înaltă, între alte științe profane, oamenii scriu cărți despre succes, vorbesc despre voință, despre vindecări ezoterice, despre faptul că nu există cancerul și e totul despre a reuși să te iubești pe tine, lucruri contradictorii, tâmpite, incomode, alternative, până la urmă totul e despre cum ar face lumea dacă ar fi în locul tău, dar bine că nu e. Vraci, șamani, tămăduitoare, experți în chakra și energii cosmice, mâncători de prana, sau oameni mistici cu stiluri de viață ashtana transfigurate după limita posibilităților în imitații ancestrale și mulți alții stau într-o parte a tabloului, cât timp în cealaltă regăsim doctori dezumanizați, convinși de propriile expertize cu egoul mai cu seamă decât cu inima, care dau verdicte și sunt absolutul, numără anii rămași pe degete cu o precizie înfricoșătoare. În mijlocul tabloului sunt întotdeauna victimele cancerului de sân, care au mintea răvășită de toate informațiile din exterior, de parcă ceea ce le mănâncă încet pe dinăuntru nu era destul. Și totuși, printre lacrimi și momente de breakdown, temeri și singurătate, ele găsesc puterea să lupte mai departe.

Frica în sân e un spectacol de teatru care ne propune o dimensiune nouă a ascultatului, o conștientizare a fenomenului din exteriorul (spre interiorul) nostru. Dacă și viața de zi cu zi s-ar asculta la fel cum o propune stagiunea nouă a Teatrului Improbabil, probabil am fi cu toții mai atenți, mai conștienți de celălalt și mai umani.

Miezul problemei nu e niciodată obiectul mastectomiei, nu e sânul care se taie, nu e sânul care rămâne. Ci e că - prin felul de a ne raporta la problema cancerului mamar (și nu e singura) - le facem pe femeile care deja se luptă singure cu totul să se simtă și mai singure, și mai nesigure.

Aștept să ascult mai multe în noua stagiune Ceilalți viruși marca Teatru Improbabil. Și să ascult mai multe din jurul meu, chiar și după (dar încurajat de) noua serie de spectacole audio.
 
Citiți textul acestui spectacol aici.