iulie 2022
Gala Tânărului Actor HOP 2022
Larisa Cristina Belcea, 22 ani, Timișoara, rezidență: Timișoara

Studii: Universitate de Vest, Facultatea de Muzică și Teatru, clasa Avarvari Laura și Ieremia Claudia, promoția 2022 (licență )

Participă la Gala HOP 2022, la secțiunea Individual cu momentul Lady of the underground.


Alberto Păduraru: Cine ești ca om / artist?
Larisa Cristina Belcea: Pot spune că sunt o persoană căreia îi place să aibă mereu timpul ocupat cu tot ce ține de artă și care încearcă din răsputeri să-și atingă scopurile. O persoană ambițioasă, timidă, mereu cu emoțiile la ea.

A.P.: Ce înseamnă pentru tine experiența HOP?
L.C.B.: Încă nu conștientizez ce înseamnă această experiență pentru mine, știu doar că este o șansă uriașă unde trebuie să dau tot ceea ce am mai bun și unde am șansa să învăț multe lucruri.

A.P.: Dacă viața ta ar fi un musical s-ar numi...
L.C.B.: Viața mea s-ar numi Fantoma de la operă, Raoul reprezentând iubirea mea pentru artă, iar fantoma, partea rațională, care îmi pune piedici în drumul meu.

A.P.: Ce rol ai juca tu în acest musical?
L.C.B.: Eu aș juca rolul Christinei Daae, pe motivul că îmi place acest personaj și cred că mi se potrivește

A.P.: Dacă ar fi să-mi faci un playlist pentru cum te simți în momentul ăsta, primele trei piese ar fi...
L.C.B.: Pharrell Williams - Happy, Queen - Don't Stop Me Now și Bobby McFerrin - Don't Worry Be Happy. Toate sunt despre fericirea pe care o simt în urma galei și despre emoțiile care mă macină încă de pe acum.




A.P.: Ce îți comanzi cel mai des în pauzele de la repetiții?
L.C.B.: În zilele când nu îmi aduc mâncare de acasă, îmi cumpăr ceva rapid de la patiserie. Dulciurile sunt de nelipsit.

A.P.: Există pauze de la repetiții? Dar de la teatru per se?
L.C.B.: Din punctul meu de vedere, da. Cred că fiecare om are nevoie de a se odihni și de a se debarasa, măcar pentru puțin timp, de personaj / repetiții. Nu suntem roboți.

A.P.: Când ai zis ultima oară HOP (interjecție), în afară de contextul galei / premiilor? Poate fi și interjecția compusă HOP și-așa...
L.C.B.: Interjecția hop nu îmi amintesc să o fi folosit recent sau să fi făcut parte din vocabularul meu, dar știu sigur că am avut un tic verbal în care spuneam destul de des hopa.

A.P.: HOP și (cum) așa?
L.C.B.: Fiind prima ediție la care aveam voie să particip, plus faptul că tema a fost musicalul, exact ce mi se potrivește, am spus că este șansa mea să particip și mă bucur enorm că am făcut acest lucru.

A.P.: Lucru individual sau lucru în echipă?
L.C.B.: În ceea ce privește acest concurs, aleg lucru individual deoarece prin el te poți evidenția și îți poți crea un moment așa cum îți dorești tu, punându-ți calitățile în valoare. Lucrul în echipă m-a lăsat cu un gust amar fiindcă nu am reușit să construiesc cu colegele mele un moment pentru anul acesta, fiind destul de dificil să ne adunăm și să ne coordonăm.

A.P.: Dacă nu ai fi actor / actriță ai fi...
L.C.B.: Cântăreață, fiindcă de mică mi-am dorit să devin o artistă sau, în extrema cealaltă, economistă / manager deoarece am terminat și o facultate de economie.

A.P.: Prima amintire cu teatrul?
L.C.B.: Primul spectacol în care am jucat a fost înainte de intrarea la facultate, unde am jucat o voievodină pe scena Operei din Timișoara. Sunt sigură că jocul meu actoricesc nu a atins apogeul, dar știu că eu m-am simțit foarte bine pe scenă.

A.P.: Un spectacol de teatru despre care poți spune că ți-a schimbat viața este...? (Și în ce fel.)
L.C.B.: Nu cred că până în momentul de față mi-a schimbat viața vreun spectacol. Au fost spectacole care m-au ajutat să cresc din punct de vedere artistic, să mă dezvolt și să mă perfecționez. Însă, pot spune că experiența cu un teatru independent m-a ajutat cel mai mult în formarea mea, acolo învățând ce înseamnă cu adevărat meseria de actor.

A.P.: Un moment în care te-ai gândit cel mai serios să renunți la teatru?
L.C.B.: Au fost multe momente în care m-am gândit să renunț la teatru, fie din cauza dificultății de a izbuti sau a oamenilor, fie din frica de eșec. Sper ca pe viitor să nu mai am îndoieli

A.P.: Dacă nu e un joc atunci e...
L.C.B.: ... doar o muncă de zi cu zi, care nu îți oferă o satisfacție la fel de mare.

A.P.: Dacă nu e o competiție atunci e...
L.C.B.: ... iubire, fiindcă doar prin iubire dispare competiția dintre oameni.

A.P.: Ceva ce ți-ai spune ție de acum 5 ani?
L.C.B.: Ai mai multă încredere în tine, fă ceea ce te face fericit, nu te lua după ce spune lumea (în general despre faptul că mori de foame cu teatrul sau cu muzica)

A.P.: Ceva ce ți-ai spune ție de peste 5 ani?
L.C.B.: Mi-aș spune aceleași lucruri de mai sus, plus nu renunța!

A.P.: Actor total sau show total? Ce înseamnă show pentru tine? Ce înseamnă actor pentru tine?
L.C.B.: Fără un actor total nu ar exista un show total. Un show este un moment care te lasă fără cuvinte, care te face să intri în lumea personajelor fără să îți dai seama, care excelează din toate punctele de vedere (muzică, dans, teatru, scenografie, costume, etc.). Un actor este acea persoană care prin muncă, talent, dorință și joacă, ajunge să își formeze anumite abilități, să se cunoască pe sine și nu numai, și să reușească să își exprime gândurile și sentimentele într-o mulțime de moduri.

A.P.: Ceva ce crezi / simți că ai inventat chiar tu este...
L.C.B.: Mersul pe trotinetă cu tocuri (off topic).



0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus