Debordând de energie, pregătiți, cu emoția la purtător, 21 de tineri actori inundă scena cu tinerețea lor, cu speranța, cu talentul și cu bucuria de a fi pe scenă, pentru că scena e a lor:
"E o viață grea de-actor / Până prinzi un rol suspini / Și bănuții sunt puțini. / Am venit la Gala HOP / Nu mai vreau să dau cu-n mop... / Scena e a mea" (versuri de Alex Ștefănescu, It's a Hard Knock Live din musicalul Annie. Și scena a fost a lor. Este un altfel de început, care atenționează, parcă, spectatorul asupra a ceea ce va urma.
Îmi pregătisem carnețelul, să mai notez impresii, dar curând l-am lăsat deoparte, urmând sfatul lui Răzvan Mazilu, acela de a nu considera că sunt la un concurs, ci la un show, de care merită să mă bucur. Și m-am lăsat purtată de poveștile muzicale spuse de cei care au evoluat în această primă zi. Și repet: what a night!!!
O ediție aparte, aceasta a spectacolului musical, în care tinerii actori au avut de prezentat două momente: unul liber, la alegere, și unul impus, care a constat în prezentarea unui monolog sau a unei confesiuni, cu un legato dintr-un musical (și aici erau câteva titluri de musical impuse). Complex, deloc facil, provocator.
Ce mi-a plăcut foarte mult la toți cei pe care i-am urmărit în prima seară a concursului a fost faptul că mi-au transmis bucuria, plăcerea de a fi pe scenă. Se simțeau bine, fără urmă de încrâncenare, de tensiune, cu emoția firească pe care fiecare actor o are când urcă pe scenă, indiferent de anii de experiență. Unul dintre tinerii actori declara prin cele cinci cuvinte care trebuiau să-l definească: "Joc, dansez, cânt, deci exist." Cred că asta i-a definit pe toți. A fost culoare, sensibilitate, energie, ritm, umor, emoție.
Și, dacă la primul moment de pe scenă, când au fost liberi să prezinte ce vor, am asistat clar la un show muzical, la cel de-al doilea moment, cel al confesiunilor sau monologurilor, am simțit că intru și în sufletul lor și asta mi-a dat un fior, m-a făcut să îi privesc altfel și mi-a plăcut.
Cuvintele uneori sunt puține, sau poate nu le găsesc eu acum, pentru a exprima îndeajuns ceea ce ei au prezentat pe scenă și ceea ce eu am simțit din fotoliul de spectator. Vor cuvânta poate mai bine imaginile.
Gala aceasta, a tinerilor actori, atât de firească în demersul ei, a fost gândită de doi oameni care au înțeles cât de important este să existe o susținere, o provocare pentru acești tineri actori, tot mai numeroși de la an la an: Ion Caramitru și Cornel Todea. 25 de ani, cu istorie și tradiție, cum spunea și Marina Constantinescu, 25 de ani în care mulți tineri actori au învățat că "această profesiune este o cale a performanței și că pregătirea ține în primul rând de ei. Să se învețe să se cunoască, să învețe să își facă o apariție, să își construiască un moment, să își depășească limitele. Așa a apărut Gala HOP...".
Revenind la competiția din prima zi a galei, în secțiunea individual ne-am întâlnit cu actorii: Sidonia Doica, Tudor Manea, Laura Gabriela Oana, Gabriela Porumbacu, Vlad Nicolici și Ana Vînău, iar în secțiunea grup, cu actorii: Cristina Danu, Cătălina Nițu și Lăcrămioara Soare, respectiv cu Eduard Crucianu, Andrei Mărgineanu, Mihai Andrei Pleșa, Sara Pongrac și Paul Ștefan Tonca.
Eu îi felicit pe toți și aștept cu nerăbdare ziua a doua de competiții, pentru că sunt tare curioasă ce mă mai așteaptă.
