Festivalul Tinerilor Regizori Theater Networking Talents (TNT), construit de Alexandru Boureanu, managerul general al Teatrului National Marin Sorescu, a intrat repede în calendarul nostru, în Craiova, cu un semn limpede al tinereții, oricum dominantă aici, cu spontaneitatea prieteniei artistice, cu bucuria prospețimii noilor generații de regizori, scenografi și actori.
Astfel că a patra ediție (5-9 iulie 2022) era așteptată cu nerăbdare încă dinainte de clasicul Festival Shakespeare. Bobi Pricop s-a ocupat de chipul ei, propunând o serie de 14 spectacole ale absolvenților de regie de la UNATC București, Universitatea de Arte Târgu Mureș, Universitatea Babeș Bolyai Cluj. O ediție care a amânat cu un an readucerea absolvenților din alte țări. Una care a avut o suită de întâlniri pe câteva teme de interes pentru cei care intră, acum, în spațiul teatral românesc, cu dezbateri conduse de Iulia Popovici. Și, desigur, cu prezența unor directori de teatre din țară, gata să decidă pe cine să invite să monteze.
Timp de cinci zile, teatrul a fost o casa cu toate ușile și ferestrele deschise, cu tineri prin toate colțurile și pe toate scenele, cu o vizibilă efervescență creatoare.
Zile pline, unele și cu patru spectacole care s-au succedat de la amiază până în noapte.
Am reușit să văd zece spectacole dintre cele 14 înscrise în program. Am notat, mai mult sau mai puțin, despre ele, o secțiune - incompletă, fără dubiu - a promisiunilor regizorale din 2022.
Aș fi vrut să existe, în afara selecției oficiale, și un spectacol creat de Romanița Ionescu, în calitate de cadru didactic la Departamentul de Arte din cadrul Universității din Craiova. Cu absolvenții acestui an a propus Julius Caesar (o inedită montare cu genurile inversate) și Ivanov, un tulburător demers de substanță.
TNT2022, adică regizorii Mara Oprea, Tudor Nicorici, Irisz Kovacs, Cosmin Panaite, Petro Ionescu, Monica Stoica, Tudor Antofie, Vlad Isăilă, Alin Neguțoiu, Irina Moscu, Mihai Păcurar, Bianca Oprea, Răzvan Enciu și Máté Szilvay.
Ziua 1, spectacolul 1 - de ce să fii frumos
A fost debutul în forță al ediției 2022 a festivalului TNT și mi-a amintit de acela al ediției precedente, deja trecând trei ani pandemici de atunci, când UNATC a venit cu Metoda G, în regia Mariei Doncu. Din nou am avut senzația de impact cu un joc de alt nivel, omogen și consistent. Cu un text ofertant și o regie funcțională, discretă, dar care te face, în final, să reflectezi la cele văzute. Așa și acum, doar că, de data aceasta, am simțit nevoia să înlătur titlul și secvența de final - coperțile, ca să zic așa - pentru a rămâne cu adevărat ceea ce îmi pare a avea greutate. E drept, acesta e titlul ales de acest dramaturg celebru, Neil LaBute, care a debutat pe Broadway (secțiunea on) cu piesa pe care a ținut s-o prezinte, pe afiș, cu litere mici: reasons to be pretty.
Doar că - deși intenția este de a releva efectele obsesiei pentru o anume rigoare a ceea ce se numește, îndeobște, frumusețe - spectacolul se duce spre mai mult. Îmi pare că revenirea, la final, cu o teză susținută avântat despre falsul drum al închipuitei frumuseți care ne bântuie și ne stresează, vulnerabilizează întregul demers. A pune sub semnul dubiului rațiunea acestei noțiuni e și periculos și fără rost. E atât de lungă discuția ce se poate naște de aici! Dar mult mai repede, în opinia mea, se deschide un alt drum, poate mai profund: gestionarea propriei credințe într-o anume judecată, a propriei dreptăți. Și, pe plan secund, gestionarea oportunității de a semnala unui prieten un fapt care-l afectează și pe care nu-l știe.
Două cupluri, două stiluri de a trăi o viață în doi, două derulări de sentimente. Scena care declanșează drama îmi pare exemplar desfășurată. Protagonista, Ștef (foarte bun jocul Dariei Pentelie, dinamic, cu o varietate de expresii și atitudini), revoltată la aflarea unei expresii pe care iubitul ei nu recunoaște a o fi rostit, nu în forma sub care este incriminat, intră într-un vârtej în care rațiunea se estompează tot mai mult. Orgoliul de a dovedi dreptatea pe care simte că o are devine mai puternic decât orice. Și nu atât orgoliul de a avea dreptate cât orgoliul de a impune celuilalt să îi recunoască dreptatea. Un orgoliu pentru care niciun preț nu e prea mare. Se poate discuta despre trăinicia sentimentului lor, despre uzura dragostei etc etc. Dar rațiunea dusă la un absolut, mai ales când, practic, are posibile vulnerabilități, se dovedește, o dată mai mult, devastatoare. Dramaturgul alege să ofere o continuare a poveștii, în care ea pornește o nouă relație, aparent mai stabilă - poate și datorită unei lecții asumate tacit, fără a recunoaște asta -, dar piesa descrie limpede cum, de fapt, el, 'vinovatul' (o interpretare cu aer adolescentin a lui Vlad Lință - Andi), chiar a iubit-o și chiar ar fi putut să fie partenerul ei de viață lungă.
Al doilea cuplu este necesar dramaturgic și pentru a semnala o altă limită, în care aparențele, asumate tacit până la un punct, nu pot cauționa la nesfârșit un comportament indecent (Daniel Nuță - Robi, cu un profil amintind de Smiley, este un macho tipic, nuanțat cu bune și păcate). Cea care a declanșat furtuna, interpretată statuar de Ana Bumbac - Carla, prin priviri, trece cu o anume insensibilitate printre asperitățile vieții (avem și momentul moralist în baza căruia bărbații sunt porci), fără a-și pune problema modului în care transmite cele câteva vorbe ce pot schimba cursul vieții.
Cu excepția 'eroului' (care nu este imaculat, dar demonstrează caracter și profunzime, în ciuda maturizării care întârzie cu farmec), celelalte personajele țin discursuri care mai de care mai didacticiste. Este trendul acestui timp, neașteptat de moralizator, neașteptat de rigid, în ciuda bunelor intenții. Totul se desfășoară într-un spațiu delimitat de patru pereți de pânză transparentă, cu publicul de jur împrejur. Actori se rotesc, discret, evoluând alternativ cu fața spre fiecare latură. Vocile lor se aud bine, fără lavaliera acum la modă, semn al unei reușite acumulări profesionale în anii de școală. Când nu au replici, se retrag în colțuri, într-o nemișcare frumos expusă printr-un joc de lumini și umbre. Pentru tezismul de final cei patru ies din acel spațiu.
După aplauze, am avut impulsul de a intra în pătratul de dincolo de pânză. Sunt ca ei, sunt altfel, și mă gândesc că obsesia frumuseții e un biet nărav pe care nu-l elimini interzicând frumusețea, ci, mai anevoios, estompând obsesivul. În fond, de mii de ani oamenii se aleg în cupluri taman pe criteriul propriu al identificării frumuseții celuilalt, rămânând lucizi în a se bucura și de frumusețea canonică. Unde asta nu se întâmplă, e de lucrat punctual. Doar acolo. Un spectacol puternic.
de ce să fii frumos
De: Neil LaBute
Traducerea: Alexandru Gorghe
Regia artistică: Mara Oprea
Decorul: Gabi Albu
Costumele: Clara Ștefana Dumitrescu
Lighting Design: Daniel Klinger
Mișcare scenică: Ruxandra Bobleagă
Artist video: Miruna Croitoru
Ilustrație muzicală: Adrian Piciorea
Distribuția: Vlad Lință, Daria Pentelie, Daniel Nuță, Ana Bumbac
Data premierei UNATC: 9.04.2021 / Data premierei Bulandra: 2-3.04.2022
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale"
Durata: 1h45min
(Foto: Albert Dobrin).