Studii: East 15 Acting School (Universitatea Essex), BA Acting and Contemporary Theatre, coordonator Uri Roodner, promoția 2018 (licență)
Participă la Gala HOP 2022, la secțiunea Individual cu momentul Sugar, Butter, Flour din musicalul Waitress, și respectiv la secțiunea Grup cu Tango Maureen, din musicalul Rent, alături de Mara Țibuleac, absolventă a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" București
Alberto Păduraru: Cine ești ca om / artist?
Sidonia Doica: Cred că sunt o persoană foarte curioasă, care face foarte multe lucruri ca să nu se plictisească. Pe scurt, mă țin ocupată. În același timp am și nevoie de liniște și pauze în care să îmi încarc bateriile, așa că îmi place să fac sport ori să mă plimb. Și nu aș spune "nu" unui city-break. Îmi place foarte mult să vizitez locuri noi.
Iar ca artist, îmi place să experimentez, să mă joc și să învăț cât mai multe lucruri care m-ar putea ajuta în procesele mele artistice.
A.P.: Ce înseamnă pentru tine experiența HOP?
S.D.: Pentru mine experiența HOP este o premieră, deci încă încerc să îmi dau seama. Cu siguranță este un proces interesant, care mă scoate din zona de confort și care necesită multă muncă, dar este și fun, în același timp. Faptul că voi concura la ambele secțiuni, atât la Individual, cât și la Grup, mă bucură deoarece am posibilitatea să mă dezvolt mai mult, să lucrez mai mult și să îmi pun ideile în practică.
A.P.: Dacă viața ta ar fi un musical s-ar numi...
S.D.: Dacă viața mea ar fi un musical, s-ar numi Haos organizat. Asta pentru că nu știu niciodată ce se va întâmpla peste trei zile. Orice se poate schimba într-o secundă și chiar dacă eu sunt foarte organizată și îmi scriu tot ce am de făcut într-o agendă, e foarte posibil ca, într-un final, lucrurile scrise acolo să fie înlocuite cu altele. Așa că da, un Haos organizat, dar în același timp, foarte frumos. Nu cred că aș schimba ceva. Îmi place să las viața să mă surprindă.
A.P.: Iar rolul tău ar fi jucat de...? (nu ai voie să fii chiar tu.)
S.D.: Nu știu să dau un nume, dar mi-ar plăcea să fie jucat de o persoană mult mai calmă decât mine, care nu se agită ca un titirez dintr-o parte în alta când are ceva de făcut. Aș vrea să vad cum altcineva ar face lucrurile pe care le fac eu, dar cu calm. Poate mai învăț și eu ceva din asta.
A.P.: Dacă ar fi să-mi faci un playlist pentru cum te simți în momentul ăsta, primele trei piese ar fi...
S.D.: om la lună - la capăt de linie
Bruno Mars, Anderson, Peak, Silk Sonic - Skate
Barbara Pravi - Saute
A.P.: Ce îți comanzi cel mai des în pauzele de la repetiții?
S.D.: Nu îmi prea comand mâncare. De obicei îmi fac singură pentru că îmi place mult să gătesc. Dar în general mănânc o salată sau ceva legume la cuptor cu pește. Ceva light, dar în același timp și puțin sățios. Îmi gătesc în așa fel încât să fie o plăcere să mănânc acel fel de mâncare.
Dar dacă am spectacol nu mănânc înainte cu vreo două ore. E o regulă de la care nu mă abat.
A.P.: Există pauze de la repetiții? Dar de la teatru per se?
S.D.: Mai există pauze de la repetiții, mai ales că am avut parte de o perioadă de timp în care se tot închideau teatrele, apoi se relua activitatea și tot așa. Dar pot spune că sunt norocoasă și nu pot să mă plâng ca nu am avut de lucru, ba din contră, am avut parte de proiecte foarte frumoase de care mă bucur enorm.
A.P.: Când ai zis ultima oară HOP (interjecție), în afară de contextul galei / premiilor? Poate fi și interjecția compusă HOP și-așa...
S.D.: Probabil ultima dată când m-am împiedicat. Pe cât de atentă sunt pe scenă, ori pe platourile de filmare, pe atât de neatentă sunt în viața mea de zi cu zi.
A.P.: HOP și (cum) așa?
S.D.: HOP și mă gândesc doar la primul pas pe care l-am făcut când am intrat la facultate. Eram la masă, luam prânzul în timp ce îmi verificam inbox-ul, când primesc un mail în care mi se spune că sunt acceptată. Mi-a stat mâncarea în gât și nu am reușit să mă bucur decât după criza de tuse pe care am avut-o. Deci nu recomand să mâncați în timp ce citiți scrisori de la universitate.
A.P.: Lucru individual sau lucru în echipă?
S.D.: Îmi plac ambele, dar prefer lucrul în echipă.
Adică sunt zile și zile. Într-adevăr există și zile în care îmi doresc să lucrez individual și să caut cât mai mult în interiorul meu, să fac research pentru personajul ori personajele pe care urmează să le interpretez, dar îmi place foarte mult momentul în care munca este colectivă și fiecare pune câte o idee pe tavă. Cumva mă bucură foarte tare interacțiunea umană și energia pe care fiecare o pune în procesul creativ. Plus că în fiecare zi învățam câte ceva nou unii de la alții, iar asta îmi place enorm.
A.P.: Dacă nu ai fi actor / actriță ai fi...
S.D.: Dacă nu aș fi dat la actorie, probabil aș fi vrut să devin agent SRI.
A.P.: Prima amintire cu teatrul?
S.D.: Țin minte că am fost cu mama la teatrul din Petroșani - Teatrul Dramatic "I.D.Sîrbu" - unde am văzut un spectacol pentru copii, dar eram mult prea mică pentru a-mi aminti ce spectacol era. Țin minte doar că eram fascinată de costume și de energia de pe scenă.
A.P.: Un spectacol de teatru despre care poți spune că ți-a schimbat viața este...? (Și în ce fel.)
S.D.: Un spectacol care mi-a schimbat viața este chiar un spectacol în care am jucat când eram in clasa a IX-a, anume Insula femeilor de Valeriu Butulescu. Țin minte că avem doar o reprezentație și nu eram nici foarte pregătiți, ceea ce a pompat foarte multa adrenalină în noi, deci nu îmi amintesc foarte multe momente din cele întâmplate în acea seară. Un lucru, totuși, țin minte clar și acela este că la aplauze, datorită energiei și bucuriei oamenilor, eu m-am hotărât să devin actriță. Era un fel de give and take. Eu le dădeam fericire, iar ei la rândul lor mă făceau să mă simt fericită datorită faptului că erau fericiți, iar pentru mine, acest schimb de energii este foarte important. Și cumva a rămas cu mine pentru că încerc să îmi reamintesc acest lucru de fiecare dată când urc pe scenă.
A.P.: Un moment în care te-ai gândit cel mai serios să renunți la teatru?
S.D.: Nu m-am gândit vreodată serios să renunț la teatru ori la actorie. Da, m-am gândit de multe ori ce altceva pot face pe lângă actorie, pentru că de multe ori banii câștigați din proiecte ori spectacole nu sunt suficienți și trebuie să ai un alt job pe lângă cel de actor ori actriță, dar niciodată nu m-am gândit să renunț.
A.P.: Dacă nu e un joc atunci e...
S.D.: Daca nu e un joc, atunci e o provocare. E o provocare pe care ți-o asumi de fiecare dată când începi un proiect nou. Dar e o provocare incitantă și plină de bucurie. Îmi place să fac necunoscutul, cunoscut și îmi place abordarea unor tipologii ori personalități cu care nu m-am întâlnit până acum.
A.P.: Dacă nu e o competiție atunci e...
S.D.: Colaborare. Cred foarte mult în asta pentru că fără o colaborare bună nu se poate face nimic. Și competiția e bună, dar și ea trebuie să aibă limitele ei. Putem fi în competiție cu noi înșine pentru a deveni mai buni, dar nu cu colegii noștri. O colaborare care include respect reciproc și multă iubire pentru meserie poate duce la momente frumoase de care publicul se poate bucura.
A.P.: Ceva ce ți-ai spune ție de acum 5 ani?
S.D.: Nu cred că mi-aș spune ceva anume deoarece cred că tot ce mi s-a întâmplat în acești cinci ani nu doar că m-a surprins, ci au fost cărămizi importante în dezvoltarea mea. Așa că i-aș lăsa să mă surprindă din nou. Deși poate că i-aș spune să aibă mult curaj și să se înarmeze cu răbdare.
A.P.: Ceva ce ți-ai spune ție de peste 5 ani?
S.D.: Din nou, i-aș spune să aibă mult curaj, optimism și răbdare și să se bucure mai mult de fiecare clipă frumoasă din viața ei.
A.P.: Actor total sau show total? Ce înseamnă show pentru tine? Ce înseamnă actor pentru tine?
S.D.: Show total pentru că le înglobează pe toate. Pentru a face un show total ai nevoie de actori totali.
Show-ul înseamnă un mix de energii care vin împreună pentru a construi un întreg plin de emoție, culoare și semne de întrebare.
Actorul este un om care, în viziunea mea, muncește pentru a-și îmbunătăți mijloacele pentru a transmite publicului povești la care să râdă ori să plângă și cu care să empatizeze.
A.P.: Ceva ce crezi / simți că ai inventat chiar tu este...
S.D.: Singura dată când inventez ceva este atunci când scriu un cântec nou, monoloage ori scenarii și uneori când visez cu ochii deschiși. În rest eu nu pot spune că m-am născut cu o minte strălucită pentru a inventa noi mijloace. Sunt doar un om care muncește mult pentru a obține ce își dorește.