Studii: licență- Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Film, clasa. dr.habil. Bács Miklós, specializarea Artele spectacolului - Actorie, promoția 2020 / master - UNATC, Facultatea de Teatru, specializarea Actorie, promoția 2022
Participă la Gala HOP 2022, la secțiunea Individual cu momentul Doamnelor de la Brunch și la secțiunea Grup cu momentul (încă un) Musical!, alături de colegii ei de la Universitatea Babeș-Bolyai, Dragoș Ioniță și Cabiria Morgenstern, și Andrei Duțu, absolvent al Universității West London, Marea Britanie.
Alberto Păduraru: Cine ești ca om / artist?
Laura Gabriela Oana: Sunt un om care în ultimii ani a început procesul de a deveni artist. Sunt o fată care încearcă să-și găsească drumul și calea ei cu fiecare nou proiect, cu fiecare nou hop pe care trebuie să-l treacă.
A.P.: Ce înseamnă pentru tine experiența HOP?
L.G.O.: Nu știu dacă v-am spus vreodată cât de importante sunt pentru mine provocările. De fiecare dacă când reușesc să obțin cât de cât ce îmi doresc pe un anumit plan și aș putea să-mi iau o vacanță, apare ceva nou, special și neapărat, foarte greu. Gala HOP este o provocare pe care am acceptat-o din prima secundă când am văzut care e tema din 2022.
A.P.: Dacă viața ta ar fi un musical s-ar numi...
L.G.O.: Probabil că aș alege un nume foarte lung, precum Sugar, Spice and Everything Nice - Fata care a schimbat lumea fiindcă a crezut în ea SAU Cum să găsești ce e autentic în tine într-o lume care vrea să fii ca toți ceilalți. Cel mai important pentru mine e să nu mă pierd pe mine în procesul de a-mi atinge scopurile profesionale. Dezvoltarea și evoluția înseamnă schimbare, într-adevăr, dar nu vreau să uit niciodată că ceea ce contează cel mai mult e ca esența să rămână aceeași.
A.P.: Iar rolul tău ar fi jucat de...? (nu ai voie să fii chiar tu.)
L.G.O.: E prea devreme să răspund la asta. M-am gândit, în schimb că pe mine m-ar bucura enorm să am șansa să le joc pe Patti LuPone, sau pe Bette Midler...
A.P.: Dacă ar fi să-mi faci un playlist pentru cum te simți în momentul ăsta, primele trei piese ar fi...
L.G.O.: Probabil că aș alege This is my life - Shirley Bassey, Seven Nation Army - The White Stripes și Rooms on fire - Stevie Nicks.
A.P.: Ce îți comanzi cel mai des în pauzele de la repetiții?
L.G.O.: În zilele pline când am multe repetiții sau spectacole îmi comand de obicei salate, fiindcă încerc să mănânc sănătos. În zilele mai liniștite, îmi comand de cele mai multe ori de la un restaurant cu specific maramureșean. Îmi amintește de casă, iar asta îmi conferă un oarecare confort. Plus că au niște gogoși EXCELENTE!
A.P.: Există pauze de la repetiții? Dar de la teatru per se?
L.G.O.: Am fost un om norocos de când mă știu, astfel că de fiecare dată când am impresia că urmează o pauză, apar alte repetiții sau proiecte sau întâmplări profesionale fericite. Nu am prea avut pauze, însă atunci când le-am avut am realizat că nu-mi doresc ca aceste pauze să fie mai lungi de câteva zile. Am nevoie să lucrez, am nevoie să fac muzică, teatru, dublaje, să dansez. Pauză de la teatru există poate doar în perioadele în care fac mai multă muzică, la fel cum pauzele de la muzică există poate doar în perioadele în care fac mai mult dans, la fel cum pauzele de la muzică și dans există poate doar atunci când fac mai mult teatru. Totuși, în ultima vreme cele trei se tot întrepătrund, din fericire.
A.P.: Când ai zis ultima oară HOP (interjecție), în afară de contextul galei / premiilor? Poate fi și interjecția compusă HOP și-așa...
L.G.O.: În primul răspuns dat în acest interviu. Mai spun adesea HOPA! Mi-a rămas în vocabular de la Dottore.
A.P.: HOP și (cum) așa?
L.G.O.: Am zis hop și așa am sărit în barcă! Barca asta are vâsle, nu e ușor de controlat, dar sentimentul de plutire pe care-l am când sunt în mijlocul oceanului nu se compară cu nimic. Sigur că barca e Gala HOP și sigur că am început să poetizez deja.
A.P.: Lucru individual sau lucru în echipă?
L.G.O.: Lucrul în echipă provoacă mai mult din anumite puncte de vedere, dar e mai ușor decât lucrul individual dacă ești un om care se integrează ușor, care a decis să lase orgoliul deoparte și care nu se pune doar pe el pe primul loc. Totuși, lucrul în echipă presupune și lucru individual. Ca eu să devin mai bun pentru echipa mea, trebuie să lucrez la mine, să-mi depășesc propriile limite și să îmi doresc să cresc.
A.P.: Dacă nu ai fi actor/actriță ai fi...
L.G.O.: Medic, sau avocat, sau agent sub acoperire sau, sau, sau... Aveam multe opțiuni înainte să aleg actoria, însă odată ce am decis să o iau pe cel mai greu drum pe care aș fi putut vreodată s-o apuc... am lăsat în urmă orice gând despre cine altcineva aș fi putut să fiu. Nu pot să-mi imaginez viața mea altfel decât așa. Tot ce știu e că acum fac ceea ce m-am născut să fac.
A.P.: Prima amintire cu teatrul?
L.G.O.: În clasa VI-a, la Zilele Școlii, am jucat o scenă din Caragiale. Prietena mea cea mai bună era Zoe, eu eram Tipătescu... A fost distractiv! Ea a rămas cea mai bună prietenă a mea, însă eu nu mai sunt așa de sigură că aș face un Tipătescu bun. Ce pot să spun? De pe atunci îmi plăceau provocările!
A.P.: Un spectacol de teatru despre care poți spune că ți-a schimbat viața este...? (Și în ce fel.)
L.G.O.: Am văzut câteva spectacole care mi-au dat lumea peste cap, însă dacă e să vorbim despre un spectacol care mi-a schimbat viața, e unul în care am jucat: School of Rock. Acest spectacol mi-a schimbat viața fiindcă e primul musical în care am jucat, fiindcă mi-a arătat că sunt pe drumul cel bun, fiindcă mi-a pus în cale oameni pe care trebuia să îi cunosc, fiindcă prin acest spectacol mi-am depășit multe frici și fiindcă a sfărâmat orice urmă de îndoială că asta trebuie și-mi doresc să fac.
A.P.: Un moment în care te-ai gândit cel mai serios să renunți la teatru?
L.G.O.: De când m-am apucat de teatru, nu m-am gândit niciodată serios să renunț la teatru și nici nu cred că o să mă gândesc vreodată.
A.P.: Dacă nu e un joc atunci e...
L.G.O.:... o joacă?
A.P.: Dacă nu e o competiție atunci e...
L.G.O.: Un context în care oameni diferiți cu preocupări similare se cunosc unii pe alții, învață unii de la alții și fac exact ce sunt meniți să facă: spectacol! Separat, dar împreună.
A.P.: Ceva ce ți-ai spune ție de acum 5 ani?
L.G.O.: Întrebarea asta m-a emoționat, fiindcă m-a transportat direct în 2017. În 2017 am intrat la facultate, în 2017 a început serios drumul meu spre a deveni eu. Acum cinci ani habar n-aveam și nu mi-aș fi putut imagina că azi voi fi aici unde sunt. Acum cinci ani, locuiam în Baia Mare, urma să încep facultatea la Cluj și eram intimidată de mutarea bruscă într-un oraș atât de fascinant cum mi se părea Clujul. Acum, locuiesc în București de doi ani, am învățat să mă descurc singură într-un oraș care am simțit că mă înghite uneori, departe de familie și de casă. Acum cinci ani habar n-aveam ce înseamnă teatrul, actoria, tot ce știam e că cineva a avut destulă încredere în potențialul meu încât să mă ia în clasa lui. Acum, deși în continuare îmi dau seama că nu știu aproape nimic, am prins din zbor câteva lucruri esențiale: Am învățat că actoria nu e despre mine, mi s-au dezvoltat simțurile și instinctele pe scenă, am învățat că publicul e cel mai important, am învățat să nu mă mai ascund. Până acum cinci ani nu dansasem serios în viața mea. În ultimul an, am jucat în două spectacole de teatru-dans și mi-am dat seama cât de mult am progresat fiindcă am muncit. Acum cinci ani ardeam de nerăbdare să știu tot și să aflu toate răspunsurile cât de repede se poate. Acum, am învățat răbdarea și știu că singurul răspuns cert pe care îl voi primi vreodată în această meserie e că secretul e să știi din ce în ce mai puțin, nu din ce în ce mai mult. Așa că am să-i spun Laurei de acum cinci ani să fie exact așa cum simte să fie, să respire și să nu mai țină cu dinții de lucruri care oricum nu pleacă de lângă ea.
A.P.: Ceva ce ți-ai spune ție de peste 5 ani?
L.G.O.: Vezi că te-ai stresat degeaba?
A.P.: Actor total sau show total? Ce înseamnă show pentru tine? Ce înseamnă actor pentru tine?
L.G.O.: Actorul total este actorul care știe să facă trei lucruri în același timp atunci când e pe scenă: să simtă, să fie prezent și să-și păstreze mintea limpede.
Show-ul reprezintă un spectacol-furtună. Un spectacol în care publicul este luat prin suprindere constant de cum este actorul, de ce poate să facă actorul și de cât de bine poate să facă actorul ceea ce face pe scenă.
Actorul... e un actor total, doar că mai mic. Glumesc! Chiar nu știu ce să răspund la această întrebare.
A.P.: Ceva ce crezi/simți că ai inventat chiar tu este...
L.G.O.: Cel mai important lucru pe care l-am inventat sau creat pentru mine este un context sănătos în care să cresc, să evoluez, să slujesc scena și publicul, să fiu autentică și sinceră, înconjurată de oameni care mă iubesc și care mă inspiră și cărora le voi fi veșnic recunoscătoare pentru că își doresc să facă parte din viața mea și mă ajută să nu mă pierd.